Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

ISTORICUL LICEULUI "DOMNITA ILEANA"

Venera Dumitrescu - Staia

Canada

 

 

Liceul de fete "Domnita Ileana" din Bucuresti, a fost o scoala tânară, înfiintata în toamna anului 1926. Acest liceu a început în conditii modeste, totusi s-a dezvoltat de-a lungul anilor destul de frumos, datorita Comitetului scolar precum si a Corpului Didactic select si în buna parte bunavoitei parintilor, a caror copii frecventau liceul.

 

DOMNITA ILEANA, una din fiicele Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, devenita prin casatorie Arhiducesa de Habsburg a fost patroana acestei Scoli, cea care a binevoit sa încuviinteze prin IDR.Nr.2937 din 28 Iulie 1928, ca scoala sa-i poarte numele, Ea ramânând întotdeauna legata de aceasta scoala, acordându-i Înalta Sa protectie si afectiune (Vezi foto nr.1- Domnita Ileana si foto nr.2 mesaj manuscris anul 1929 si1942). Întotdeauna avea un cuvânt bun de încurajare, pe care-l trimitea conducerii si elevelor liceului, cuvinte pe care toate generatiile de eleve le-au cunoscut, inclusiv generatia subsemnatei, care am urmat cursurile liceului în perioada 1933-1945, ultima serie care am primit Diploma de Bacalaureat cu efigia Regelui Mihai al României.

 

Începutul a fost foarte greu, primordial din lipsa unui local adecuat, dat fiind ca acel cartier, respectiv Rahova, în apropierea Tribunalului Mare si vis-ŕ-vis de Primaria Sectorului III Albastru , (devenita dupa 1948 închisoare pentru detinutii partidelor, zise, istorice) foarte aproape de fostul Seminar de preoti Nifon din Str.11 Iunie, nu erau decât cladiri cu case mici, proprietati particulare. În final s-a gasit o cladire, o veche casa boiereasca în timpul Ministeriatului profesorului I.Petrovici, oarecum acceptabila, unde s-au desfasurat primii ani de învatamânt, nu departe de "Institutul de limba franceza Pompilian" de pe aceiasi Cale, la nr.28. Ministerul Instructiunii nu avea în acea parte a Bucurestiului "de peste Dâmbovita", nici o scoala secundara de fete. În primul an de activitate s-a început cu numai 6 clase de curs inferior si 3 clase superioare, cu eleve venite si de la clasele paralele ale Scolii Centrale de pe Str.Viitor, precum si cu eleve noi înscrise, de pe la alte scoli din Bucuresti. Clasele liceului fiind neîncapatoare, la început unele cursuri s-au tinut dimineata, iar cu clasele paralele dupa amiaza. Dupa anul 1928-1929, gimnaziul fiind redus din nou la 3 clase, din lipta de local, cursurile s-au tinut dimineata si dupa amiaza.

 

Inaugurarea oficiala a liceului s-a facut în ziua de 25 Octombrie 1926, ajun de Sfântul Dumitru, (coincidenta cu ziua de nastere a Regelui Mihai, dar în anul 1921), în prezenta Ministrului Învatamântului I.PETROVICI, care a acordat liceului atât sprijinul moral, dar si material, aprobând suma de 400.000 lei pentru reparatiunile si amenajarea cladirii, la care s-a adaugat si donatia de 300.000 lei din partea Primariei Sectorului III Albastru, primarul timpului fiind Savian Badulescu, si un plus de câteva zeci de mii realizati în urma unei serbari organizate care a avut loc în Parcul Carol, sumele rezultate dând posibilitatea conducerii liceului sa faca fata primelor investitii. Au mai contribuit la donatii Profesorul E.Oteteleseanu, Directorul Institutului Meteorologic si Secretar General al Ministerului instructiunii Publice, care s-a ocupat si organizat învatamântul în acest liceu, prin constituirea corpului didactic, precum si prin aducerea unor clase cu eleve de la Scoala Centrala de fete, numit pe atunci "Liceul Marica Brâncoveanu".

 

Dupa diverse schimbari care au avut loc la directia liceului, primele doua directoare nefiind multumite de "rigiditatea" functionarii datorita capacitatii reduse a claselor, au demisionat, la conducerea liceului urmând ca Directoare si profesoara de Istorie, Doamna Otilia IONESCU. Sub directiunea acestei distinse si erudite Doamne, am avut si eu norocul sa o am ca profesoara de istorie în primele clase de liceu, respectiv cursul inferior. O persoana, mica de statura, cu parul alb, purtat în coc, o vorba calma, parca în soapta si întotdeauna îmbracata în negru. Tinuta vestimentara si distinctia personalitatii ei, desigur ne-a imprimat-o tuturor generatiilor, pastrând acelasi respect fata de cele care ne-au îndrumat. Prin tactul ei desavârsit, prin munca zi de zi, prin priceperea rara pe care o avea în conducere liceului si nu în ultimul rând, prin iubirea pe care o avea pentru eleve, prin spiritul sau de economie si marea grije de a aduna si a nu risipi donatiile, într-un cuvânt prin marea ei pasiune pentru scoala, a fost si a ramas sufletul viu al liceului pâna a închis ochii. Prin energia ei totdeauna bine îndrumata, a facut ca Liceul "Domnita Ileana" sa devina dupa un numar relativ mic de ani, printre primele licee de prestigiu din tara. Examenele semestriale, de fine de an si examenul de bacalaureat dovedesc cu prisosinta aceasta. Împreuna cu un corp profesoral de elita, multe dintre ele si autoare de manuale scolare, se crease o atmosfera de scoala cu prestigiul pe care l-a meritat.

 

În afara de latura învatamântului care se realizase atât de mult si bine, nu mai putin s-a facut si pe latura gospodareasca, dat fiind ca între timp s-au mai construit doua aripi ale liceului cu clase luminoase, mobilier nou si adecuat. S-au amenajat sali speciale pentru orele de Anatomie, Fizica, Chimie, sala de gimnastica spatioasa si bine utilata cu aparatura, o sala de cantina, unde puteau lua masa colegele, cu venituri mici ale parintilor, iar la orele de gospodarie, toata clasa, sub îndrumarea profesoarelor de Gospodarie, ne învatau si pregateam menu-ul zilei, pentru câteva zeci de eleve. Toate acestea s-au realizat din banii adunati cu multa truda, mai cu seama în conditiile grele de trai a majoritatii parintilor elevelor din cartierul în care se gasea liceul. Mentionez ca uniforma scolara obligatorie, era compusa dintr-un sort negru din material de kasmir sau saten, guler alb format marinar si cravata stil papillon, iar vara uniforma din pânza topita, alba, au fost si au ramas obligatorii pâna în anul 1945, numarul matricol obligatoriu atât pe sort, cât si pe haina, bereta bleu-marin cu initialele LDI.

 

N-am sa uit niciodata Sarbatorile Craciunului si Pastelui, când se întocmeau liste cu elevele care aveau nevoi stringente de încaltaminte si îmbracaminte, profesoara de Dirigentie ocupându-se de aceasta misiune, invitând toate elevele sa scrie trebuintele lor, aceasta tocmai pentru a nu se face diferentiere între cele cu posibilitati materiale sau nu. În final comitetul scolar facea trierea de rigoare, iar "marii fabricanti" (deveniti dupa 1945 "exploatatorii si dusmanii poporului") precum MICIORNITA, MALAXA, FUNDANESCU, THEODORU , CIULEI, s.a., trimiteau sute de cutii cu pantofi, sosoni, uniforme strajeresti, (organizatia de tineret a timpului pâna la 14 ani, dupa care urmau cercetasii pâna la 18 ani), paltoane, la care se adaugau, carti si diverse jocuri instructive, toate fiind împartite dupa programul artistic adecuat.

În toata aceasta perioada, din anul 1926 si pâna în 1938, Profesorul Chr.MUSCELEANU a fost Presedintele Comitetului Scolar al Liceului "Domnita Ileana".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Venera Dumitrescu - Staia

Canada

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)