HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Dr. Dan BRUDAŞCU

Iubirile lui Ady Endre

 

   Una dintre cele mai luminoase şi sensibile personalităţi ale literaturii maghiare a începutului secolului XXI va rămâne cu siguranţă în istorie poetul ADY Endre (foto). Născut la Mecenţiu [1], în apropierea Careiului, într-o familie modestă[2], în 1877, Ady va urma cursurile Şcolii generale din localitate, iar ulterior va studia la Liceul din Carei[3], apoi la Zalău şi la Universitatea din Budapesta.

   Contactul cu capitala ungară, acest important centru cultural şi politic al imperiului dualist va lărgi orizontul tânărului poet. Lumea trepidantă, nu lipsită de contradicţii şi diverse tentaţii, îl vor atrage ca un magnet, în pofida eforturilor lui de a rezista acestor distructive atracţii. După cum se ştie, ADY Endre avea un fizic armonios, bine clădit şi un aspect frumos, ceea ce îi va crea încă de la început numeroase probleme în cercurile boemei şi protipendadei vremii. ADY Endre, după cum o arată şi creaţia sa, n-a rămas indiferent şi insensibil nici faţă de nurii unora dintre frumoasele vremii[4]. După cum se ştie, vreme de 9 ani, amanta poetului a fost Diosy Adél BRÜLL.

   Nepoată a unui bogat om de afaceri evreu şi soţie a unui destul de cunoscut negustor din Balcani[5], Adél l-a cucerit pe sensibilul poet în anul  1903 [6] într-un fel de joacă. Ea nu a avut intenţii serioase de la început, întrucât, în realitate, a urmărit  doar să-l facă gelos pe un alt curtezan al ei. Dar sensibilul poet ADY a căzut cu uşurinţă în mrejele ei, i-a dedicat mai multe poezii, nemurind-o în numele anagramat de Léda.

  Complet nerecunoscătoare, în 1912 Adél l-a părăsit pe poet pentru un alt bărbat, ducându-l, potrivit propriilor sale declaraţii, în pragul nebuniei. Sentimentele de profundă iubire faţă de Diósy Adél BRÜLL (foto) l-au determinat pe tânărul poet ADY Endre ca, după finalizarea studiilor sale, dar mai ales după eşecurile dureroase avute cu diverse publicaţii budapestane, să se stabilească la Oradea[7], intrând în lumea gazetăriei şi colaborând[8] la ziarul „Világ”[9] , care-şi avea redacţia în acest oraş de pe Crişul Repede.

     În afara clipelor trăite în compania amantei sale, ADY Endre a beneficiat şi de sprijinul material al acesteia. Este cunoscut faptul că poetul a trăit o vreme la Paris[10], inclusiv cu sprijinul material al lui Adél[11], având în vedere starea materială mai mult decât prosperă a familiei acesteia.

     Tot în aceeaşi perioadă, Adél BRÜLL locuieşte şi ea la Paris, unde se consumă o bună parte a idilei lor. Viaţa de autentic boem pe care o trăieşte, respectiv frecventarea aproape permanentă a bordelurilor, restaurantelor şi barurilor pariziene, precum şi consumul însemnat de alcol dar şi al unor droguri vor afecta substanţial sănătatea poetului.

     Însă întâlnirea lui cu mediile literare franceze şi cunoaşterea din sursă directă a noilor curente în poezia franceză şi europeană vor influenţa decisiv viitoarea sa evoluţie estetico-literară şi prin el vor asigura accesul poeziei maghiare spre marile curente literare şi estetice ale începutului de secol XX. Sub acest raport putem considera că ADY Endre este unul dintre marii creatori maghiari de poezie, care a oferit o şansă extraordinară confraţilor săi literari de a cunoaşte şi împărtăşi marile câştiguri pe care le va aduce creaţiei poetice proprii[12]  dar şi naţionale viitoare noile curente elaborate estetico-literare în laboratoarele pariziene.

  Privind retrospectiv situaţia literaturii şi poeziei maghiare de la începutul secolului XX, putem afirma fără nici un fel de exagerare că înscrierea ei pe orbita noilor direcţii şi tendinţe moderniste se datorează, într-o foarte mare măsură, lui ADY Endre. Şi poezia sa personală a avut faţă de volumele şi poemele publicate anterior de câştigat categoric, atât sub aspect tematic, al mijloacelor şi formelor de expresie estetico-literară, cât şi al întregii sale arte poetice. Riscăm să afirmăm că ADY Endre a reuşit să transforme poezia maghiară a începutului secolului XX, din poezia banală, comună, fără strălucire, anostă şi neimportantă a unei anonime provincii a imperiului dualist într-o  poezie competitivă, vie, cu o mai largă deschidere faţă de noile teme şi curente estetice, prin nimic inferioară în raport cu cea a marilor centre de putere literară din epocă. Iar la aceasta şi-a adus o contribuţie şi relaţia sa amoroasă cu Adél BRÜLL[13]. Se pare că, simţindu-se trădată mai ales de frecventarea intensă a bordelurilor pariziene, ca şi de viaţa hedonistă pe care o ducea şi în care alcoolul şi drogurile jucau un rol exagerat, treptat relaţia amoroasă dintre cei doi se răceşte. Dealtfel, în 1909, ca urmare a exceselor pe care le făcuse la Paris, poetul ajunge într-un sanatoriu de dezintoxicare, fapt care ar fi trebuit să-l avertizeze şi în privinţa pericolului pe care viaţa sa boemă şi hedonistă îi influenţa sănătatea.

  Potrivit unor surse istorice literare, răcirea treptată a relaţiilor amoroase dintre el şi Adél BRÜLL[14] s-ar fi produs şi datorită faptului că, odată cu creşterea popularităţii sale, el ar fi început să o neglijeze frecvent, fapt care n-a fost primit cu entuziasm şi plăcere de amanta sa[15].

  Se pare că ea devenise conştientă şi de faptul că, încă din 1911, el începuse o legătură epistolară intensă cu BONCZA Berta, aflată pe atunci la un colegiu elveţian[16]. Tânăra[17], devenită 4 ani mai târziu soţia poetului[18], va fi alintată de el cu numele de Csinska, urmând să îi dedice numeroase din poeziile sale de mai târziu.

  Este aproape necunoscută cititorilor de azi, atât români cât şi maghiari, viaţa, nu lipsită de greutăţi, a tinerei BONCZA Berta. Aceasta s-a născut în 7 iunie 1894 la Ciucea, fiind fiica unui obscur avocat şi om politic, BONCZA Miklós. La naşterea fiicei sale BONCZA Miklós avea 51 de ani. În anul 1848 acesta a rămas orfan de ambii părinţi, urmând a fi crescut împreună cu sora sa mai mică Berta, de un unchi din partea mamei. După terminarea studiilor la Aiud, tânărul BONCZA Miklós a urmat studiile Facultăţii de Drept. După absolvire şi-a deschis un birou de avocatură la Budapesta şi simultan s-a angajat în viaţa politică, făcând parte din gruparea radicală a lui Tisza, ca reprezentant al Partidului Liberal. Deoarece soţul[19] surorii sale s-a sinucis, BONCZA Miklós a ajutat-o pe aceasta cu bani pentru a-i putea creşte pe cei patru copii ai ei. În perioada când Berta a urmat cursurile Şcolii Pedagogice din Budapesta, pe spezele lui, el s-a îndrăgostit de ea. Sora lui n-a acceptat această legătură şi s-a opus căsătoriei atât din cauza diferenţei de vârstă, cât şi a gradului foarte apropiat de rudenie. Având în vedere că, potrivit legilor în vigoare, nu era posibilă căsătoria între rude de gradul II, BONCZA Miklós a cerut aprobarea împăratului Francisc Josif I în vederea perfectării căsătoriei. La 4 iulie 1893, în vârstă de 48 de ani, BONCZA Miklós s-a căsătorit cu nepoata sa, în vârstă de numai 19 ani, în Biserica Reformată din Piaţa Kalvin din Budapesta. El i-a avut ca martori pe primul ministru WECKERLE Sándor şi pe HELTAI Ferenc, primarul Budapestei. Tot în 1893, la cererea expresă a soţiei sale, BONCZA Miklós va construi acesteia, la Ciucea, o casă unde, la 7 iunie 1894, s-a născut fiica lor. Aceasta va primi la naştere numele mamei şi bunicii sale. La numai 10 zile după naştere, TÖRÖK Berta moare, iar BONCZA Miklós a intenţionat să dea copilul spre adopţie. Sora[20] lui s-a opus unei asemenea măsuri şi s-a ocupat personal de creşterea copilului, atât ca mătuşă, cât şi ca bunică.

 Deşi nu s-a mai recăsătorit niciodată, avocatul şi politicianul BONCZA Miklós trăia la Budapesta cu secretara sa, Erlesbeck Kamilla, în locuinţa acesteia din capitala Ungariei. Fiica sa va fi trimisă la Budapesta, apoi la un colegiu în Elveţia pentru studii. Pe când se afla acolo, oarecum scăpând de controlul bunicii şi mătuşii sale, ea s-a îndrăgostit de ADY Endre, poet în vogă, binecunoscut şi răsfăţat al publicului maghiar, dar care era pe atunci amantul lui Léda. Ea, deloc descurajată, i-a trimis lui Ady mai multe scrisori, ceea ce a făcut ca, mai târziu, cei doi să se căsătorească.

   Aflat la Budapesta şi fiind bine informat asupra vieţii aventuroase şi boeme a poetului, BONCZA Miklós s-a opus cu vehemenţă[21] căsătoriei fiicei sale cu ADY Endre[22]. Cu toată împotrivirea sa, la 27 martie 1915 Berta avea să devină soţia lui ADY Endre[23]. Există unele opinii că această căsătorie împotriva voinţei sale i-a grăbit moartea lui BONCZA Miklós. Acesta va deceda în ianuarie 1917 la Pestlőrincz unde ar fi fost înmormântat. Slujba, la care au asistat numeroşi oameni politici maghiari, a fost oficiată de episcopul reformat HAJPÁL Benő, care era în bune relaţii de prietenie cu decedatul.

  După căsătoria lor din 27 martie 1915, tânărul cuplu se stabileşte, pentru o perioadă de 2 ani, la Ciucea. Sănătatea poetului este din ce în ce mai critică şi necesită supravegherea lui de medici specialişti, fapt care va determina mutarea lor în 1917 la Budapesta[24]. În memoria unora dintre locuitorii satului Ciucea rămăsese ideea că prima întâlnire dintre ADY şi socrul său ar fi avut loc abia atunci când acesta era deja pe catafalc[25]. În vreme ce se aflau la Ciucea, cei doi au fost vizitaţi în afară de părinţii lui ADY de Bölöni György, Fenyő Miksa şi Rippl-Rónai[26], fapt care a contribuit oarecum la colorarea existenţei liniştite şi cenuşii a cuplului.

  Prestigiul şi faima extraordinare ale soţului ei, au copleşit-o pe tânăra de numai 19 ani devenită soţia unui poet naţional. Potrivit anumitor surse, căsătoria a fost pentru ea o „mare încercare”. „Dar nici rolul său de văduvă  nu a fost uşor. Agravarea sănătăţii poetului, după cum se ştie bolnav între altele şi de sifilis, dar şi starea extrem de incertă determinată de războiul în plină desfăşurare i-a obligat pe cei doi tineri căsătoriţi să se mute la Budapesta, unde, doi ani mai târziu, respectiv la 27 ianuarie 1919 ADY Endre va deceda, la vârsta de doar 42 de ani.

 După pompoasa  (şi haotica) slujbă de înmormântare (în cimitirul budapestan Kerepesy), Csinska a început simtă totul ca o povară şi, ca urmare, a încercat să se descurce singură. S-a apucat din nou de desenat. Aşa a găsit modalitatea de a scăpa de povara văduviei”, notează unii din istoricii literari maghiari.

 Odată cu moartea soţului său, frumoasa lui văduvă[27] va trece prin câteva semnificative încercări. Încă din 1918, pe când soţul ei era într-o stare avansată a bolii, ea pare a se fi îndrăgostit de scriitorul BABITS Mihály[28].

Câteva luni mai târziu, respectiv la 11 aprilie 1918 ea îi declara pur şi simplu lui BABITS: „Te iubesc foarte mult şi de aceea trebuie să ai mare grijă de tine. E mai bine dacă ne întâlnim mâine. Mie îmi e totuna şi, dacă se poate, aş veni pe la ora 7 să-ţi sărut mâna, dragă prinţule Miş. E aşa minunat că te am.” Potrivit unor contemporani ai lor, cei doi nu erau potriviţi unul pentru celălalt, lucru pe care îl constată cu precizie şi BABITS[29]. Cu toate acestea, doar câteva luni sau 1 an după alţii, Csinska i-a fost parteneră şi amantă lui BABITS, încercând din răsputeri, după moartea soţului, să legalizeze relaţia lor.

  Fire boemă, BABITS[30] a respins această idee, fiind speriat nu atât de obligaţiile unei relaţii stabile, cât mai ales de teama îmbolnăvirii sale de sifilis, dată fiind boala primului ei soţ[31]. Dorindu-l cu disperare, BONCZA Berta s-a pretat la tot felul de jocuri, încercând să forţeze situaţia înclusiv prin publicarea într-un ziar a unui anunţ despre căsătoria lor. Deloc stânjenit de situaţia creată, BABITS a dovedit sânge rece şi a respins cu tact ideea căsătoriei sale cu BONCZA Berta. Mai târziu el s-a căsătorit, totuşi, cu TANER Ilona, o femeie la fel de frumoasă şi de tânără ca şi Csinska.

   În urma eşecului înregistrat în tentativa ei de a deveni soţia lui BABITS Mihály, deoarece ea avea doar 25 de ani, BONCZA Berta se va recăsători[32] curând cu pictorul MŔRFFY Ödön[33], decizându-se să rămână pentru totdeauna la Budapesta, deşi nu beneficia de resursele materiale şi financiare necesare. De aceea, profitând de adoptarea Legii Optanţilor (iniţiată de strălucitul jurist şi diplomat Nicolae TITULESCU), Csinska îi trimite o scrisoare mai vechiului prieten al lui ADY Endre, poetul şi politicianul Octavian GOGA, căruia îi solicită să-i cumpere proprietatea de la Ciucea.

Însoţit de secretarul şi colaboratorul său apropiat Alexandru HODOŞ, Octavian GOGA se opreşte la Ciucea în 1920, pe când, în calitate de ministru, se deplasa, în interes de serviciu, la Oradea, şi găseşte proprietatea lui Csinska şi a lui ADY într-o avansată stare de distrugere, atât datorită ravagiilor războiului, cât şi furturilor şi sustragerilor de aici datorită părăsirii sale încă din 1917.

Deşi apostrofat de viitoarea sa soţie, Veturia, pentru decizia luată, Octavian GOGA a afirmat: „Cumpăr proprietatea chiar de ar fi să o dau cuiva. Văduva lui ADY Endre nu se refuză.” Începând din 1921 el iniţiază lucrări de reparare şi transformare a imobilului de aici, transformând Ciucea nu numai într-o locaţie de petrecere a week-end-urilor şi vacanţelor, ci şi într-un loc unde poetul îşi petrece, potrivit dorinţei sale  testamentare, somnul de veci.

Octavian GOGA şi soţia sa se vor întâlni cu Berta şi soţul ei la începutul anilor ’30 la Budapesta, prilej de rememorare a poetului dispărut înainte de vreme.

Csinska va înceta din viaţă în 24 octombrie 1934, se pare în urma unei congestii cerebrale. Avea doar 40 de ani. După înstrăinarea proprietăţii de la Ciucea, ea nu a mai revenit niciodată pe meleagurile sale natale, fiind înmormântată la Budapesta.

 

Dr. Dan BRUDAŞCU

           

Note:

[1] În prezent, localitatea, situată la câţiva kilometri doar de municipiul Carei, poartă numele lui Ady Endre. Aici, în fosta casă părintească, la iniţiativa fostului său prieten, pictorul Aurel Popp, încă din secolul trecut s-a deschis un muzeu memorial Ady, unde pot fi văzute, în afara unor lucruri ce au aparţinut familiei acestuia, numeroase fotografii, manuscrise, acte originale legate de viaţa şi creaţia poetului. Documentele consultate de noi ne arată că, la naştere, viitorul poet, care avea şase degete, a fost botezat (rapid, de teama de a nu muri eventual) cu numele de András. La cererea părinţilor lui, când a văzut că el nu avusese soarta surorii sale Ilonka, moartă la mai puţin de un an de la naştere, şi că va rămâne în viaţă, numele de András a fost transformat în Endre, căci se pare că lor le suna mai frumos.

[2] Între înaintaşii poetului s-ar fi aflat inclusiv iobagi. În dispreţul adevărului, au existat unii autori maghiari care au încercat să vorbească de faptul că Ady s-ar trage dintr-o familie de mici nobili.(În realitate, între înaintaşii familiei lui s-au găsit o serie de preoţi reformaţi). Nu înţelegem la ce ar servi această mistificare a istoriei. Cert este că, după moartea poetului maghiar, familia acestuia a recurs în mai multe rânduri la ajutorul, inclusiv material şi financiar al lui Octavian Goga. Acesta, de fiecare dată, a făcut tot ce i-a stat în putinţă şi a ajutat atât pe mama poetului, cât şi pe fratele poetului Lajos Ady.

[3] În 1886 continuă cu studiile liceale la Carei la liceul piarist. Din 1892 învaţă la Zalău. Face bacaleureatul in 1896.

[4] Prima lui iubire, reţinută de istoriografia literară maghiară, a fost actriţa Fedák Sári, pe care a cunoscut-o în anul 1902. Ea fusese atrasă de frumuseţea poemelor publicate de Ady. La rândul lui, acesta a fost fermecat de talentul ei actoricesc, într-un text, publicat, în 3 mai 1902, în Nagyvaradi Naplo, Ady îşi exprima admiraţia faţă de ea scriind că: „Fedák Sári nu e fata despre care se poate scrie cu căldură rece sau cu răceală fierbinte [...] Ea este într-adevăr cineva [...]  Mica dărâmătoare de idoli a produs asupra lumii artistice din Budapesta acelaşi efect ca Napoleon asupra trupelor reunite”.

O altă relaţie a poetului, e drept, şi aceasta efemeră, a fost cea cu Szemere Miklós, personaj cvasi necunoscut, uitată de istoria literară maghiară.

[5] Numele soţului lui Adel era Diósy Ődőn, originar din Balcani, dar stabilit ulterior la Paris.

[6] Cei doi s/ar fi cunoscut la restaurantul Astoria din Oradea.

[7] Ady considera Oradea un veritabil oraş. Aici, el a intrat în societatea unor redactori şi editori consacraţi – în marea lor majoritate francmasoni –care erau frânaţi în activitatea lor de împrejurările vremii respective, dar şi de supravegherea severă a serviciilor secrete maghiare. El a avut foarte multe de învăţat de la noii săi prieteni şi fraţi, în primul rând de la Biro Lajos, care era mai tânăr decât el. Între altele, graţie sfaturilor şi îndrumărilor lui, Ady s-a angajat în rândurile intelectualităţii maghiare progresiste care acţiona, inspirată de cercurile masonice vest europene, pentru prăbuşirea anacronicului imperiu dualist austro-ungar şi recâştigarea identităţii naţionale şi statale a Ungariei, care, după cum se ştie, după devastatoarea bătălie din august 1526, dispăruse de pe harta Europei ca stat de sine stătător, suveran şi independent, fiind cel mult o provincie în diverse formule statale străine.

[8] Ziarul Nyugat a apărut în ianuarie 1908. El va publica aici poezia „Sub muntele Sion”. În anul 1912, după ce în 1907 fusese nevoit să părăsească redacţia ziarului „Budapesti Naplo”, iar ulterior, datorită rivalităţii poetice cu Kiss József, redactorul ziarului „A Het”, nu reuşeşte să lucreze în redacţia acestuia, Ady devine redactor al ziarului Nyugat, rîmânând, până la sfârşitul vieţii sale, unul din colaboratorii cei mai prestigioşi ai acestei publicaţii. În paginile acestui ziar, dar şi ale numeroaselor publicaţii ale vremii, Ady a manifestat un pronunţat simţ critic la adresa clasei aristocrate feudale maghiare pe care, nu o dată, a acuzat-o ca fiind principala vinovată faţă de înapoirea poporului maghiar şi starea de mizerie în care trăia acesta.

[9] În jurul acestei reviste s-a constituit una din cele mai active loji francmasonice, cu bogate relaţii şi susţineri pe plan extern, implicată în marile bătălii politice din epocă.

[10] Atunci când se pregătea să meargă prima oară la Paris, Ady Endre l-a căutat şi a cerut sprijin financiar de la „tatăl curselor de cai şi al jocurilor de cărţi”, respectiv Teglás Tivadar, un bogat politician şi un scriitor mediocru al epocii.

[11] Între 1904-1911 Ady a călătorit de 7 ori la Paris. Mergea la Paris, de la Oradea în general, ocolind Budapesta, care nu-i plăcea. După prima călătorie, Ady a rămas, timp de un an, la Paris.

[12] Nu întâmplător, credem noi, atât poetul cât şi exegeţii operei sale, consideră că e o diferenţă valorică vizibilă între volumul său de debut Versek (Debreţin, iunie 1899) (Poezii), următorul intitulat Még egyszer (Oradea, 1903) (Incă o dată) şi cel intitulat „Ūj versek” (Versuri noi), apărut în februarie 1906, sau „Vér es arany” (Sânge şi aur), din decembrie 1907. Ultimele două volume ilustrează deja grăitor influenţa fastă avută asupa propriei lirici de contactul cu literatura franceză şi noile curente de la început de secol XX.

[13] În sensul că poetul va ajunge în oraşul-lumină, Paris, atras, dar şi sprijinit substanţial de amanta sa.

[14] Relaţia lor era caracterizată de apropiaţi ca fiind  nu doar capricioasă, ci din ce în ce mai tensionată şi sufocantă. Femeia era tot mai capricioasă, făcându-i mereu reproşuri şi arătându-şi gelozia mistuitoare. Relaţia lor a fost, de altfel, încă de la început, una cu despărţiri şi împăcări violente. Fiind cunoscută opiniei publice, relaţia lor amoroasă a făcut nu o dată obiectul unor acuzaţii şi condamnări violente, fapt ce pare, însă, a nu îl fi afectat pe poet.  Căci, după cum se ştie, în volumul său „Uj versek”, din anul 1906, el i-a dedicat mai multe poezii, cuprinse în capitolul intitulat „Psalmii Ledei”. Tonul aproape de rugăciune ce se desprinde din aceste poeme nu lasă să se întrevadă furtuna şi lupta de mai târziu dintre ei. Unii istorici literari maghiari par îndreptăţiţi să afirme că, din cauza reproşurilor şi neînţelegerilor frecvente ce au apărut ulterior în relaţiile dintre ei, Ady ar fi încercat de mai multe ori să se despartă de Leda. O sugerează, între altele poeziile „Tristeţea Învierii” şi „Binecuvântare în tren”. Dacă în aceste poeme, el evocă, cu multă căldură şi sensibilitate dragostea lor, evocând cu emoţie clipele petrecute împreună, în poezia „Mesaj frumos de despărţire”, tonul se modifică, cuvintele frumoasă dispar, poetul ajungând să o numească „floare demult ofilită”, semn grăitor al impasului în care ajunsese dragostea lor de altă dată.  Se pare că nici unul din ei nu-şi putuseră oferi unul altuia ceea ce căutau, iar despărţirea a fost inevitabilă

[15] Ruptura definitivă dintre el şi Leda s-a produs în aprilie 1912.

[16] La vârsta de 10 ani Berta Boncza fusese trimisă la Scoala de fete „Erzsebet” din Budapesta, iar ulterior, în anul 1911, la internatul de fete Lutry din Elveţia.

[17] Caracterizată de majoritatea istoricilor literari maghiari drept o fiinţă romantică şi exaltată, ea le avea ca model pe George Sand şi pe Szendrey Júlia şi aspira la nemurire literară. Sunt voci care consideră că  ea „era o vânătoare înnăscută, care aspira la cât mai multe trofee; şi le-a obţinut.” Ea a fost asemuită şi cu Alma Mahler, care a fost personajul cel mai feminin al secolului XX

[18] Leda, conştientă de atuurile rivalei sale, pare a fi intuit caracterul acesteia atunci când susţinea: „În această fetiţă ieşită de la semi-internat se ascunde o mare bestie”. Ea a tras această concluzie după ce, ca să o necăjească, Ady i-a arătat scrisoarea „unei admiratoare secrete”. Leda a observat, încă de la primele rânduri, puterea rivalei sale de mai târziu. Şi a avut deplină dreptate. Atunci când Ady rămăsese pentru ea doar o amintire vagă şi îndepărtată, Leda nu a acceptat niciodată ideea că fusese învinsă şi a interzis apropiaţilor ei chiar şi prionunţarea numelui Csinskăi în prezenţa ei.

[19] Numele acestuia a fost Tőrők Károly, iar cauza sinuciderii lui ar fi reprezentat-o datoriile foarte mari acumulate de el la jocurile de cărţi.

[20] După acest nefericit eveniment, sora sa, Tőrők Berta a refuzat să-l mai vadă şi să mai vorbească vreodată cu fratele ei. Ea a rămas definitiv la Ciucea, unde îşi va creşte nepoata şi va administra proprietatea de aici.

[21] Boncza a ţinut să precizeze: „Nu am nimic împotriva lui Ady poetul; totul ar fi în regulă dacă n-aş şti că este un om bolnav, care îşi petrece jumătate din viaţă în sanatoriii. Pentru asta mi-am educat eu fata? Ca să fie infirmieră de la vârstă tânără? Căsătoria scriitorilor şi artiştilor nu este de obicei durabilă şi nici fericită”.

[22] Boncza Miklós nu a fost de acord cu această căsătorie. I s-a opus vehement, cu toate intervenţiile cunoştinţelor şi ale unor politicieni.  Nu s-a putut obişnui cu ideea că fiica lui va fi soţia unui „om care nu e făcut să fie soţ.”  Nu a răspuns nici scrisorilor trimise în 26, respectiv 27 iunie 1914. Singura soluţie care le-a rămas celor doi a fost să ceară consimţământul pentru căsătorie. Această problemă părea, la început, a fi simplu de rezolvat. Urmând sfatul lui Hirsch Gyula, avocatul angajat de ei, s-au deplasat în data de 30 iulie 1914 la Cluj pentru rezolvarea problemeio lor. Dar nu a fost aşa de uşor cum crezuseră ei la început. Ady Endre a mers de 3 ori la Budapesta şi de mai multe ori la Cluj, a scris numeroase scrisori. Dar poziţia fermă şi intransigentă a lui Boncza  a dus la întârzierea rezolvării problemei.. Abia după opt luni au  obţinut acceptul. În data de 27 februarie a fost dată sentinţa definitivă în favoarea celor doi. Într-o oarecare măsură şi-a modificat poziţia şi Boncza Miklos şi, în secret, încerca să-i ajute până la urmăîn rezolvarea problemei. Pentru a-şi rezolva problema, Ady îşi călcase pe mândrie şi îi scrisese şi duşmanului său politic, puternicul şi influentul conte Tisza István.

În 27 martie 1915, la Budapesta a avut loc căsătoria civilă a lui Ady Endre cu Boncza Berta, oficiată de primarul Barczy István. Cea religioasă a fost oficiată de preotul reformat Szilágyi Dezső.

La o săptămână după căsătorie s-au mutat la Ciucea, unde au locuit până în noiembrie 1917.

[23] Când l-a văzut prima oară beat pe Ady, Csiszka pare a regreta pasul făcut. În jurnalul ei notase amar: „Mi se pare firească şi normală soarta pe care mi-am asumat-o. Nu sunt martiră. Sunt fericită!”.

[24] În noiembrie 1917 cuplul s-a mutat în imobilul situat în str. Palné nr. 4 din Budapesta, locuinţă moştenită de la Boncza Miklós. Csinszka şi-a dat toată silinţa să aranjeze casa confortabil. Dar sănătatea lui tot mai precară l-a obligat pe poet să-şi petreacă cea mai mare a timpului prin spitale şi sanatorii, fiind deja foarte grav bolnav. De altfel, la 27 ianuarie 1919, pe când avea 42 de ani, el a murit, lăsând în urma sa o văduvă în vârstă de numai 24 de ani.

[25]Ni se pare complet nejustificată această afirmaţie. Este ştiut că poetul făcuse multe demersuri spre a-şi convinge viitorul socru să accepte căsătoria lui cu Berta. În astfel de condiţii credem că ar fi fost imposibil ca cei doi să nu se fi întâlnit niciodată.

[26]Între vizitatorii lor s-a numărat şi poetul şi traducătorul Tabéry Geza. Acesta ar fi luat-o, potrivit propriilor sale afirmaţii, deoparte pe Csinska şi ar fi întrebat-o: „Eşti fericită?” Iar Csinska ar fi răspuns: „Ziua, da ...” Este ştiut faptul că, încă înainte de a-i scrie lui Ady, Csinska îi scria scrisori lui Tabery Geza în scopul de a-l cuceri. „Da, Geza o să vin la dumneata şi, atunci când vei fi singur şi părăsit îţi voi săruta sufletul. Voi face asta pentru că vreau să te chinui şi vreau să te eliberez”. Berta se considera o fiinţă cu chemare spre lucruri înalte, asta şi ca urmare a dramei naşzterii sale.

[27]Sunt o serie de voci critice faţă de văduva poetului. Astfel, prietenul acestuia, Hatvany, o acuză pe Csinska, care scrisese, la 13 ani după moartea lui Ady: „Minunea ce-am văzut cu ochhi/Am atins-o, am mângâiat-o/i-am cuprins inima în inima mea...” că, în realitate: „Nu ai văzut, Csinska, [...] dacă ai fi cu adevărat sinceră, ar trebui să recunoşti că pentru ady tu pregăteai vinul amestecat cu apă, că ai avut un soţ bolnav, chinuitor, simandicos, care era mahmur fie din cauza băuturii, fie din cauza durerii sau, ceea ce este şi mai dureros, zăcea toată ziua în pat, în camera plină de fum”.

[28]Babits a cunoscut-o pe Csinska în toamna anului 1918, ]n perioada când el ţinea la facultate seminarii despre viaţa lui Ady. Boncza Berta participa la aceste seminarii. La înmormântare, Babits a rostit un discurs din partea şi în numele colectivului redacţional al ziarului „Nyugat”, prilej cu care a putut sta de vorbăcu Berta. Şi acum ea stătea în faţa lui Babits. Primul pas a fost făcut de Csinska. La sfârşitul lunii februarie 1919, deci la mai puţin de o lună de la moartea lui Ady, ea i-a scris lui Babits: „Dumneata eşti un om deştept, bun şi liber. Sigur nu vei interpreta greşit scrisoarea mea. Simt nevoia de linişte, de prietenie sinceră şi, deşi nu am nici un drept să te deranjez cu prezenţa şi cu dorinţele mele, te rog ajută-mă să găsesc acea linişte şi prietenie de care am nevoie”. Această relaţie a intrat furtunos în viaţa lui Babits, iar el a lăsat totul la voia întâmplării.

[29]Cercetătorii maghiri au observat că: „La început Bobits este reţinut în relaţia cu Csinska. Ea se folosise de pretextul consultării lui în legătură cu desenele pe care le executase. El nu prea ştia să se poarte cu femeile, dar nici nu avea o părere foarte bună dwespre ele.” Însă Csinska l-a ţinut sub tirul scrisorilor ei, pe care i le expedia printr-un curier, care aştepta pe loc răspunsul. Ulterior, adfică în 1919, ea încearcă să se facă utilă, manifestând grijă faţă de Babits şi făcându-i rost de zahăr şi de mâncare. Având, însă, în vedere buna stare materială a poetului, care nu avea nevoie de pachetele ei, Csinska nu pare a câştiga prea mult teren printr-o astfel de abordare. Dar ea e perseverentă şi nu o descurajează acest insucces momentan.

[30]Între cei doi apar curând şi reproşurile. Astfel, în corespondenţa dintre ei, care a încetat abia în 1920, abia după căsătoria sa cu pictorul Marffi, Csinska îi reproşa: „Mă doare faptzul că ieri m-ai jignit. Ai considerat omagiul meu ca o încercare de cucerire, nu ai vrut să-mi vezi mâinile de copil tot timpul murdare, care au căutat tot timpul dragostea maternă, ca pe nişte mâini moi, de femeie”

[31]Este ştiut faptul că una din cauzele morţii lui Ady a fost şi sifilisul. În anii 60-70, la Ciucea, Veturia Goga susţinea pe de o parte că Csinska a murit şi ea din cauza îmbolnăvirii cu sifilis. Comunicatul oficial cu privire la cauza morţii Csinskăi indică, în realitate, că aceasta a murit din cauza unei congestii cerebrale. Pe de altă parte, tot Veturia Goga susţinea că şi Léda ar fi murit din aceeaşi cauză – adică de sifilis.

[32]Diverşi autori maghiari au ţinut să precizeze că: Csinska nu ştia să îmbătrânească. Pe măsură ce simţea trecerea vremii, ea a căutat compania unor bărbaţi alături de care să se simtă tânără. Unul dintre ei a fost bătrânul editor Mikes Lajos, celălalt Barczy Istvan, primarul Budapestei. Înţelept, Márffi Ődőn a trecut cu vederea aceste relaţii adulterine ale soţiei sale.

Viaţa agitată pe care a dus-o şi-a spus cuvântul şi, la puţin după împlinirea vârstei de 40 de ani, Csinska a murit în urma unei comoţii cerebrale (există, însă, şi voci care susţin că adevărata cauză a morţii ei ar fi fost sifilisul pe care îl preluase de la Ady. Afirfmaţia ni se pare însă inexactă şi tendenţioasă: dacă ea s-ar fi îmbolnăvit cu adevărat de sifilis, ar fi trebuit să îi îmbolnăvească pe Babits, pe soţul şi amanţii ei. Cel puţin în cazul soţului ei acest lucru nu este adevărat). Pictorul Márffi i-a supravieţuit vreme de un sfert de secol. Într-o carte, apărută la Editura Noran, din Budapesta, în 2009, şi intitulaqtă „Muza efemeră (văduva lui Ady, amanta lui Babits, soţia lui Márffi), Rockenbauer Zoltán, susţine că în urma ei au rămas „poezii drăguţe, dar nu foarte importante, însemnări, schiţe şi desene”. Dar despre ea au rămas poezii şi tablouri, adevărate capodopere literare şi plastice. Aş adăuga aici şi versurile pe care i le-a adăugat Babits pentru care Csinska: „Era ca un băieţel scump/şi pentru mine, nu va fi niciodată altceva, decât un băieţel./ Femeile sunt rele, viaţa e groaznică/şi toţi adulţii îmi sunt duşmani”.

[33] Márffi Ődőn (30 noembrie 1878 - 3 december 3 1959), a studiat la Academia  Julian, Paris, dar şi la École des Beaux-Arts, apoi a lucrat în studioul lui  Cormon. A revenit în Ungaria în 1907. A devenit  lider al post impreionismului maghiar: Márffi păstrează urme ale constructivismului din tinereţea sa. În lucrările lui a combinat tşcoala de la Paris cu tradiţia ungară. A călătorit în  America în 1928. A pictat "Culegătorii de Fructe", un panou de mari dimensiuni în culori bogate în 1949. Beside his tapestries, lithografiile sale ("Vizita Sf. Ioan") şi portretele au fost remarcabile.

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com