Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

 

 

 

In Memoriam

 

Monezile de aur bătute de Iuliu Popper împlinesc 125 de ani

Și va veni o zi când voi pleca de-aici, Birjarul va-njura și va plezni din bici” (Iuliu Popper)

 

Dan Dimitrescu, Malmö, Suedia

 

Și a plecat, ajungând regele celor mai sudice ținuturi ale lumii. Se zice că aceste versuri au fost descoperite de Emil Racoviță la Punta Arenas într-un carnet aparținând lui Iuliu Popper. Nimeni nu știe cât e adevăr și cât e legendă. Cum probabil să fie legendă scena în care iubita lui Popper s-ar fi repezit la Racoviță convinsă că acesta este Popper care s-a întors.

Am considerat întotdeauna că Iuliu Popper a fost cel mai mare explorator român scriitorul (I.M.Ștefan îl așează între marii exploratori ai lumii și poate că nu e departe de adevăr), din păcate foarte puțin cunoscut în Romania. Aș putea spune chiar aproape deloc. Don Julio  a fost: “Românul  capabil să creeze la capătul lumii un stat într-un stat și să-l folosească după placul inimii, să scoată propria sa monedă și să organizeze propriul său serviciu poștal”, după cum a afirmat Santiago Reyes, directorul muzeului Fin del Mundo (Sfârșitul Lumii) din Ushuaia. Doar filateliștii ce s-au mai agitat cu ocazia unor aniversari sau comemorari scoțând plicuri sau întreguri poștale avându-l ca subiect pe Popper, la diverse simpozioane sau expozitii filatelice. În rest, doar o carte  intitulată “Regele Țării de Foc” de I. M. Ștefan, si una recentă (2013) intitulată ”Țara de Foc” (autor Iuliu Popper, o culegere de articole și conferințe, într-o ediție îngrijită de către Părintele Petru Moga din Câmpina), o broșură xerografiată de 35 pagini scrisă de Ricco Arendt si Robert Weinhara și câteva articole apărute în diverse  publicații cu diverse ocazii. În străinătate, în schimb, s-au scris o mulțime de cărți pro si contra despre acest mare explorator român, primul alb care a străbătutîn 1886 ținuturile necunoscute până la acea data, dintre Strâmtoarea Magellan si Oceanul Atlantic, a cărui moarte suspectă la numai 36 de ani, l-a impiedicat, poate, să devină descoperitorul celui al 6-lea continent: Antarctica (vezi articolul meu acuzator din Curierul filatelic nr. 168 din ianuarie-martie 2013, pe care l-am inmânat personal atașatului cultural al Ambasadei Argentinei din București). Faptul ca nu a acceptat “protecția” unei puteri străine, obișnuind să afirme “M-am născut român, sunt român și o să mor român” nu era pe placul multora și probabil să-i fi fost fatal.

Scurta viață a lui Popper a constituit și subiectul filmului chilian “Tierra del Fuego”, de 108 minute, prezentat la festivalul dela Cannes din anul 2000 (în care Iuliu Popper este interpretat de către Jorge Perrugoria. iar iubita lui de către frumoasa Ornella Muti), al cărui scenariu aparține scriitorului chilian Francesco Coloane (cel care in nuvela “Tierra del Fuego” din volumul cu acelaș nume, tradus si in limba română in 1967, dă informații foarte interesante despre Iuliu Popper și activitatea acestuia in Țara de Foc).

 

   

 

Personal am incercat să-l fac pe Iuliu Popper mai cunoscut în România dupa întoarcerea mea din a doua călătorie în Țara de Foc, printr-o serie de 4 întreguri poștale realizate de către reputatul specialist Ion Daniliuc, și scoase de Poșta Română într-un tiraj de masă, în anul  2007, cu ocazia aniversării a 150 de ani dela nașterea sa. O comandă personală de 4 plicuri în tiraj de 60 exemplare, realizate tot de către Ion Daniliuc a fost utilizată de mine, în cea mai mare parte, anul trecut la Ushuaia si Punta Arenas. Exponatul făcut cu această ocazie, nu s-a bucurat de un succes deosebit la Expoziia dela Timișoara. Pe undeva era de așteptat. Cu ce să umpli 5 panouri (80 de planșe) când nu existau prea multe piese pentru aceasta temă. Doar cu acelaș tip de plic timbrat în diverse variante ? Nu am demobilizat si am decis să complectez ceace exista in filatelia română Motivul l-am gasit usor: împlinirea a 125 de ani dela baterea de către Iuliu Popper a monezilor de aur de 1gr. (5000 monezi) și 5 gr. (1000 monezi) cu care plătea diverse cumpărături precum și oamenii care lucrau pentru el si soldații din mica sa armată aprobată de către Ministerul de Razboi Argentinian. In prezent aceste monezi se vând la licitații iar cele de 1 gr. pot ajunge și la sume peste 10.000 de dolari. Monezile de 5 gr. se oferă, evident, la sume fabuloase. Duplicate ale monezii de aur de 1 gr. însoțite de certificate de autenticitate, am putut cumpăra in 2003 si 2007 la muzeul Fin del Mundo din Ushuaia dar în ultima perioadă aceasta vânzare a fost sistată. În acest muzeu nu mai exista nimic care să aminteasca de Iuliu Popper !!! O piesa mult apreciată de filateliști o constitue timbrul emis de Iuliu Popper în ianuarie 1991. ca o fracțiune a monezilor de aur (asa îl va justifica Popper, care avea nevoie pentru anumite plați de valori inferioare monezii de 1 gr.). Acest timbru cu valoarea de 10 centavos (o zecime din valoarea monezii de 1 gr.), a avut o viață de numai 7 luni (ianuarie-iulie), fiind interzis urmare unui proces intentat lui Popper. Timbrul ar fi trebuit să constitue si baza unui serviciu poștal cu oficii în El Paramo, Carmen Sylva, San Sebastian, Colonia Popper (Rio Grande) și Auricosta.

Apariția în 1889 a monezilor de aur, care constitue subiectul celor 10 plicuri ce vor fi lansate la Timișoara ș i București,  este prezentată în nuvela “Țara de Foc” din cartea cu acelaș nume, a scriitorului chilian Francesco Coloane, astfel: “Atunci, la Punta Arenas, comandantul gărzii lui Popper plătise cu o monedă ciudată, necunoscută, pe care stăpânul barului o primi numai după ce o cântari într-o balanță specială. Moneda era de aur și cântarea exact 5 grame. Pe față avea un “5” mare peste care scria “grame”. Iar pe margine “Spălătorii de aur din Sud”; pe spate se putea citi “Popper – Tara de Foc – 1889”.

În ceea ce-l privește pe comandantul gărzii lui Popper (pe nume Novak) , Francesco Coloane mentionează că: “Era îmbrăcat după modelul armatei Austro - Ungare, ca de altminteri și restul soldaților săi din Paramo, ale căror uniforme și arme impuneau respect.”

Francesco Coloane povesteste in continuare că:  “Întreg ținutul era cunoscut sub numele de “El Paramo” si aici, Iuliu Popper, cel dintâi alb care străbătuse ținuturile dintre Strâmtoarea lui Magellan și Oceanul Atlantic, descoperise zăcăminte încă necunoscute de aur, în pulbere, firișoare și pepite. Ambițios Popper nu s-a mulțumit cu jghiabul de apă, căușul  și sita – aceste metode rudimentare de spălare. Observând diferența celor peste 10 metri de nivel ce se producea în timpul fluxului și refluxului, norocosul căutător de aur se gândi să folosească forța naturii și puse să se sape nite tunele la 7 metri sub nivelul mareei, născoci un fel de porți de lemn, pe care le fixă în interiorul acestor tunele, astfel încât atunci când nivelul oceanului se ridica, închidea apa în ele cu ajutorul unor puternice ecluze, iar când nivelul  cobora, dădea drumul apei cu încetul, silind-o să spele nisipul aurifer cărat de zecile de muncitori plătiți de el. Randamentul acestei metode se dovedi atât de fructuos, încât Popper o numi “secerătoarea de aur”.  Și într-adevăr, lanul ii aducea aproape jumătate de tonă de aur pe an. Iuliu Popper putea să se mândrească drept primul om  care a arat și a secerat în ocean”.

Bandele de aventurieri atacau deseori tabăra dela El  Paramo. Francesco Coloane povestește în continuare: “Infrânți in luptă, cei 3 călăreți străbăteau ținutul Paramo in trapul intens al cailor. Ultimul schimb de focuri cu trupele lui Iuliu Popper avusese loc pe malurile fluviului Beta, de unde dusmanii norocosului căutator de aur – vreo saptezeci de aventurieri de toate nationalitațile – zdrobiți cu desăvârsire, fuseseră nevoiți să se retragă cu grele pierderi și să se imprăștie care încotro. Unii fugiseră spre Cordilieri, către culmile Carmen Sylva, botezate astfel de către însuși Popper.”

Cum fusese posibilă o astfel de victorie categorică ? Francesco Coloane povestește: “O caraghioasă stratagemă fusese folosită de către Popper ca să dea impresia că “armata” lui este mult mai numeroasă decât in realitate. Făcuse niste păpuși de paie pe care le imbrăcase in uniformă. Legate de seaua cailor si purtând cate o  carabina de lemn in spinare, păpușile ăstea incolonate ca soldatii dădeau inconjur domeniilor lui Popper și nu le conducea decat de un singur om. De departe păreau adevărati cavaleriști numai că gloantele le străpungeau inima fără să-i omoare…Popper porunci să li se facă măști pentru a ascunde smocul de iarbă ce închipuia capul…"

Tot de aceste păpuși se folosise Popper ca să-i invingă pe aventurieri în lupta de pe fluviul Beta. Ocupați să tragă asupra păpușilor , aventurierii au fost secerați de gloanțele adevăraților soldați din mica armată a lui Popper. În nuvela Țara de Foc, Popper este descris astfel de către șeful gărzii sale:  “Fruntea largă, pielea obrazului alb-albăstruie, mustața si barba roșcate, nasul drept, de roman, ochii verzi și o nepăsare aprigă in privire. O voce poruncitoare întregea impozanța făpturii sale înalte și robuste.”

Cele 10 plicuri ce vor fi lansate cu ocazia împlinirii a 125 de ani dela baterea monezilor de 1 și 5 grame aur de către Iuliu Poper, intregesc portretul celui mai mare explorator român. Două frumoase stampile realizate de către Fery Ambruș, complectează aceste piese de o reală valoare filatelică. Separat o comandă personală de 2 plicuri în câte 10 exemplare. Unul reproduce parțial afișul filmului Tierra del Fuego, iar celălalt fațada magazinului “Popper” din Ushuaia.

 

Ing. Dan Dimitrescu

Malmö, Suedia

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)