Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

LA ÎNCEPUT A FOST... ARDEALUL !?

Camelia TRIPON

 

 

Când ai în faţă un cuvânt precum Ardeal nu este suficent să spui: „este de origine indoeuropeană şi înseamnă pământ, ca şi germanul er'de, şi asemănător cu er'be=moştenire”. Trebuie să ajungi la momentul în care a fost rostit prima dată şi să încerci să pătrunzi valoarea sacră de atunci. Fără a exagera, acel moment de început poate fi acum opt sau zece mii de ani, când cei ce-şi ziceau arieni au plecat spre teritoriul Indiei de azi. Arya, ţara mitică de origine a arienilor a stat la baza unei familii de cuvinte în toate limbile din arealul indoeuropean. Datorită populaţiei sedentare, termenul a evoluat şi generat arie (ca suprafaţă), a ara (ca activtate), iar în spaniolă,  arado=plug (ca şi numele oraşului Arad). Foto stânga: Zeiţa Anahita

 

În spaniolă ara înseamnă altar. În cosmogonie e prezentă mama-pământ şi tatăl- cerul; de aceea majoritatea ritualurilor sunt legate de muncile agricole. Pământul devine altarul unde bobul de grâu este „jertfit” pentru o nouă recoltă. Şi la noi  s-au păstrat multe obiceiuri şi sărbători agrare. Începutul primăverii este legat de cocor, pasăre pentru care sunt trei zile în calendarul popular, din 7 până în 9 martie. Ca la un ritual sacru ţăranul îmbracă haine albe la arat. Din acelaşi motiv divinitatea triplă a vechilor iranieni (arieni) Ardvi Sura Anâhitâ (foto) evocă pământul-mamă ce aşteaptă aratul şi semănatul, căci ea înseamnă: cea umedă, cea puternică, cea imaculată. Tot un cuvânt sacru este şi Arta-van=zeul Adevărului (la arieni), care se regăşete în limbile europene cu sensul de reflectare a adevărului  prin creaţia artistică.

 

În epoca romană exista Ardea cinerea - adică stârcul cenuşiu, pasăre de baltă născută din cenuşa oraşului rutulilor, Ardea, distrus de troienii lui Enea. În engleză alder înseamnă arin, copac din vecinătatea  râurilor. Umiditatea crează condiţii favorabile dezvoltării vegetaţiei şi pădurilor, dar şi unor locuri mlăştinoase, astfel că arduo din spaniolă, arduous din engleză şi ardu din franceză desemnează ceva greu, anevoios.

 

Limba italiană exprimă prin ardine verbul a îndrăzni, a cuteza să treci peste ceva anevoios=arduo. „Nesocotirea” zeiţei umede Ardvi duce la arşiţă şi la termenul arde  (care poate să reprezinte şi gazul metan din Ardeal - un potenţial foc). Geologii au dat denumirea de ardezie unor argile supuse la presiuni şi  temperaturi mari. În zona Benelux se găseşte podişul Ardenni, care este străjuit de zone muntoase spre est şi spre sud, aproximativ asemănător cu podişul Transilvaniei.

 

În germană all=univers, allda=aci, arar=visterie, iar prin rotacismul literelor r şi d cu l şi t apar  al'te=moş şi al'ter=vechime, von al'ter=din vechime. Acestea se apropie de spaniolul aldea=sat, iar în română „alde”  are sensul de „cei din familia lui X”, dar există şi ca nume. Agronomul şi scriitorul Sandu-Aldea Constantin (1874-1927) este fondatorul Ştiinţei ameliorării plantelor din România. Dacă adăugăm numele regelui Lidiei, Ardis (652-629îHr.), al satrapului Armeniei Ardvastes (317-284 îHr.) şi al Ardieilor (populaţie ilirică care atinge apogeul în sec.III îHr.) atunci putem înţelege cât de vechi şi de răspândit ar putea fi  termenul Ardeal. Unele toponime  încă mai amintesc de zei precum Agnita, Ilia  şi eroi vedici ca Sita, iar Crişurile şi Crişana „vorbesc” de Krishna  (a cărui mamă era fecioara Devaki, azi Deva).

 

Putem înţelege termenul Ardeal ca ţara Arya, a neamurilor ariene, acea Grădină a Maicii Domnului după cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea -  şi cum de fapt este prin Ardvi Sura Anâhitâ, lutul biblic al lumii indoeuropene. Sau poate însemna Altarul, acel loc vechi şi sacru (AR-A din DEAL) unde îşi are originea după mamă şi Apollo (tribul Apulilor - Apulum)  transmis elenilor (care au botezat o insulă Delos, aşa cum alta se numeşte Carpathos). Pământul patriei noastre este binecuvântat; de la divinităţi de prim rang precum Geea, Daksha şi Ardvi... ne vin Geţia, Dacia şi Ardealul. Aici s-au găsit cele mai vechi fosile ale „omului modern european” - de acum 35.000 de ani.

 

Camelia TRIPON

27 august 2007

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)