Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

DIN  MONOGRAFIA  COMUNEI  GEPIU DIN  BIHOR

ŞI  A  PAROHIEI ORTODOXE  ROMANE  DIN LOCALITATE (1)

Ioan MICLĂU - Australia

 Impresii si pareri personale in FORUM

 

Aşezarea geografică

Comuna GEPIU, este aşezată la graniţa de vest a României, aparţinand judeţului Bihor, cu Parohia bisericii, aparţinând Eparhiei Ortodoxe Române, din municipiul Oradea. Comuna se află aşezată pe şoseaua naţională, Oradea-Arad-Timişoara, şi anume, între oraşele Oradea şi Salonta. În ultima perioadă sub comunişti, a fost adusă la starea de sat, aparţinând comunei Cefa, dar dupa 1989, revine la statutul său istoric, de comună! Pe lânga marginea dinspre Bicaciu a comunei, curge un firicel de apă, numită valea Inandului, care de fapt este o prelungire a văii Orăscu, ce vine dinspre pădure şi localitatea Pausa. Comuna Gepiu, se învecinează cu localităţile: Berechiu, Bicaciu, Cefa, Colonia de Gepiu, Inand, Leş şi Tinca, toate având în general o economie agricolă, cu pământuri foarte roditoare, specifice Crişanei bihorene. Câmpii, păduri, ape, lacul de acumulare  de la Bitanga, dau locului o geografie prielnică tuturor celor necesare vieţii!

 

Date istorice

Primele date despre localitate, le aflăm din arhivele Parohiei Ortodoxe a comunei, ce consemnează anii, 1333. Numele comunei era la începuturi, JEPIU, fapt pentru care se crede că toponimul îşi are originea în cuvântul dacic „jip”,rămas până azi cu acelaşi înţeles de „codruţ”, o suprafaţă mică de păşune. Mărginit de valea Inandului (cum s-a arătat mai sus), acest „codruţ” există şi astăzi, doar stejarii şi fagii cei milenari, au fost tăiaţi pentru a face loc culturilor agricole, însa păşunile dinspre Tinca şi Păuşa, sunt încă imense pentru turmele sătenilor.

 

Luând în cercetare toponimul „Gepiu”, unii istorici leagă numele comunei de vremea Gepizilor, ceea ce nu pare deloc verosimil, dovezi mult mai plauzibile înclinând spre denumiri date de primii locuitori, coborâtori din Munţii Apuseni, părăsind mineritul. A mai fost numită comuna şi cu numele de „Gyapju”, de către unguri. În limba acestora cuvântul însemnă „lână”, adică lâna de la oi, din care se făceau cojoacele cele călduroase, fiindcă iernile panonice erau friguroase. Adevărat şi logic este că, lâna aceasta provenea de la turmele romanilor din zonă, fiindca popoarele războinice năvalitoare aici, n-au venit cu turme de oi, iar istoria de fapt nici nu consemnează acest fenomen a se fi întâmplat tocmai în Dacia.

 

În 1466, numărul caselor din localitatea Gepiu, era de 175, în totalitate români, iar la periferii doar câteva familii de unguri. În documentele din timpul „Războiului Curuţilor” (1715), este amintit numele localităţii Gepiu. Urmându-şi istoria cursul său, iată că vatra localitătii a fost ocupată de iezuiţii  ce se centraseră la Oradea. Tisza László, a vrut să ia şi el o parte din aceasta moşie, şi astfel că la 30 Mai 1752, între iezuiţi şi grof, s-a semnat o convenţie, prin care Gepiu se împărţea în părţi egale între aceştia.

 

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea este stăpânita de familia Blascovici Alexandru şi printul Iosif. La sfârşitul sec. al XIX-lea, localitatea devine proprietatea baronului austriac Konigsuratter Hernian (deci după 1867, când aparea imperiul austro-ungar), care construieşte aici un castel măreţ, ce avea sa dăinuie până la 1945, când a fost dărâmat pâna la temelie, iar terenul dat de guvernul român, disponibil pentru construcţii de noi case. În 1924, a luat fiinţă „Colonia de Gepiu”, sat aparţinător comunei Gepiu. Majoritar, această aşezare s-a format din colonişti români aduşi de prin împrejurimile Beiuşului, şi puţini din cele ale Borodului.

 

Primii locuitori

Primii locuitori în vatră, au fost mineri cobotatori din Muntii Apuseni. Cateva familii au părăsit mineritul şi s-au ocupat de oierit, creşterea oilor, ca apoi treptat, pe măsură ce defrişau terenul tăind din păduri, au extins agricultura comunei. Biserica a fost deja un puternic centru de ortodoxie, a fost dulcea mamă, care a aparat legea românească, nevoile şi neamul, dealungul celor aproape şapte sute de ani. Întotdeauna, între biserică şi şcoală a domnit o perfectă armonie, fapt ce a contribuit la menţinerea unitaţii de neam şi credinţă a locuitorilor.

 

Primii locuitori îşi ridicaseră deja o frumoasă biserică din lemn, lucru confirmat în 1850, când pe locul acesteia s-a hotarât ridicarea noii biserici, motivat fiind numărul crescând al locuitorilor în vatră. Locuitorii comunei Gepiu, mai sunt pomeniţi de cronică, ca luând parte la alungarea turcilor, pe care i-au invins şi alungat pâna pe teritoriul localităţii Ateas. De remarcat, că, ulterior deşi sub stăpânirea iezuitilor, a dualilor, locuitorii Parohiei Gepiu şi-au păstrat credinţa lor ortodoxă, neputând fi infrânţi în convingerile lor creştine. Noua biserică ridicată în 1850, a fost acoperită cu şindrilă, iar zidurile construite din caramidă arsa. Arhitectural aceasta este o combinaţie între stilul gotic şi cel bizantin. In 1920, prin dania locuitorilor, biserica a fost acoperită cu tablă zincată. Vechea casă parohială a fost construită din pământ bătut şi acoperită cu şindrilă, iar după 1920, a fost acoperită cu ţiglă. Ulterior s-a reconstruit şi aceasta din caramidă arsă, iar mare parte a cheltuielilor au fost acoperite prin dania credincioşilor. Prin 1957, biserica a fost împrejmuită cu un gard de beton, iar în 1985 a fost împrejmuit şi cimitirul parohial, în mare masură tot din cheltuielile comunale decât din cele guvernamentale.

 

Preoţii Parohiei

Din arhivele Parohiei, cercetate de mine personal, am găsit o listă, ce cuprindea numele preoţilor care au păstorit această Biserică dealungul anilor, începând cu 1770, de unde şi logica faptelor caree ne spun că a existat aceea biserică de lemn, pe vatra careia a fost înalţată noua biserică din 1850. Mulţumesc Cucerniciei Sale, părintele Ioan Spătar, pentru că în anul 2001, vizitându-mi satul natal Gepiu, a avut bunăvoinţa să-mi ofere posibilitatea să studiez arhiva  bisericii.

 

 

 1. Gavrilă Sarovici (1770-1803)

 2. Toma Popovici (1803-1804)

 3. Popovici Florea (1804-1817)

 4. Tapna Herman (1817-1820)

 5. Zaharia Popoviciu (1821-adus din Bicaciu)

 6. Vasile Hotea (1821-1844)

 7. Drăgan Ioan (1844-1846)

 8. Totoreanu Gavrilă (1846-1868)

 9. Nicolaie Boitiu (1869-1911)

10. Aureliu Albuţiu (1911-1911, oct.)

11. Vasile Farcuţiu (1911, oct.-1918, febr.)

12. Roxin Teodor (1918-1923)

13. Silaghi Alexandru (1923-1940)

14. Becan Liviu (1941-1966)

15. Aroneanu Gheorghe (1966-pleacă la Băicoi-Prahova)

16. Buciuman Grigore (1966, dec.)

17. Roadideal Vladimir (1966, dec.-1968)

18. Gorea Teodor (1968-1983)

19. Blaga Ştefan (1984-2000)

20. Ioan Spătar (2000-2006, actual Preot)

 

Delegaţia sătenilor din Gepiu la Adunarea Naţională de la Alba Iulia

 

Preotului Vasile Farcuţiu (1911-1918) i-a revenit misiunea istorică, de a alege şi îmbărbăta delegaţia comunei, la Adunarea Naţionala de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. Aceştia au fost:

 

1. Gavra Teodor (a Ghiurchi) - plugar

2. Goncan Petru (a Măşcăranului) - plugar

3. Hălmăjan Mihai - plugar

4. Brânduş Alexandru (bătranul) – plugar

 

Dascăli şi învăţători

(notaţi cam sumar şi fără cronologie)

 

A. Înainte de Primul Razboi Mondial

 

1. Spiridon, învaţător şi cantor la biserică

2. Moga, învăţător şi cantor, devenit preot

3. Bochiş Ioan, învăţător român la şcoala maghiară de stat!

4. Jura Ioan

 

B. După Primul Razboi Mondial

 

1. Riza Alexandru, funcţionează până la 1940, apoi pleacă la Craiova

2. Minoin Vasile, căsătorit în localitate, a functionat aici până la moarte

3. Marinescu, venit din Regat

4. Brânduş Mihai, învăţător, director de şcoală, cântăreţ la biserică

 

C. După 1944

 

1. Brânduş Mihai, director la şcoală

2. Pantea Toma, director, îl înlocuieşte pe Brânduş Mihai

3. Parghel Constantin, profesorul meu de limba română. Constituie „Cercul literar” la şcoala din comună

4. Cristea Aron, director, căsătorit cu Marioara Crăciunii, învăţătoare din localitate

5. Iacob Ioan, director la şcoală, venit din Oltenia, căsatorit cu Mărioara lui Pitic, învăţătoare din localitate

 

Intelectuali născuţi în Gepiu

 

 1. Gavra Ioan, avocat, absolvent al liceului Emanuil Gojdu. Devine doctor în Drept, consilier la Ministerul de Finanţe - Bucureşti

 2. Herman Alexandru, avocat

 3. Purge Gheorghe, medic

 4. Bondici Gheorghe, medic

 5. Andor Teodor, director comercial

 6. Costa Gheorghe, economist

 7. Căvăjdan Ioan, economist

 8. Hodoşan Petru, profesor

 9. Hălmăjan Gheorghe, inginer electrotehnic

10. Plugar Gheorghe, inginer electrothehnic

11. Purge Vasile, inginer chimist (decedat)

12. Vilusceac Nicuşor, inginer agronom (decedat)

13. Căvăjdan V., vicar la Arad

14. Brânduş Alexandru, preot

15. Igna Alexandru, preot la Holod (decedat)

16. Nemeş Gheorghe, preot

17. Ioan Miclău, poet şi scriitor, Australia

 

************************************************************************************************************************

„Din Monografia comunei GEPIU şi a Parohiei Ortodoxe din localitate (Partea I)”

 

Scriitor: Ioan MICLAU

AUSTRALIA 19.08.2006

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)