Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Monumentul Unirii din CERNĂUŢI

 

Tiberiu COSOVAN

Grafica de Roca, Agero

 

 

După Războiul de Reîntregire şi înfăptuirea României Mari, la Cernăuţi, în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul ţării prin decizia delegaţilor întruniţi la Congresul General al Bucovinei (care s-a desfăşurat în Sala Sinodală - Sala de Marmură - a Palatului Mitropolitan, la data de 28 noiembrie 1918), unde s-a votat „unirea necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”, s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii.

 

Bucovina recunoscătoare

 

Pentru realizarea acestui monument s-a constituit un Comitet de iniţiativă sub preşedinţia Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor (apreciat de Nicolae Iorga ca fiind „cel mai mare istoric al Bucovinei”), generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) şi doctorul Ion Jianu.

 

Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din faţa Primăriei din Cernăuţi, a fost opera comună a mai multor artişti, proiectul fiind conceput - de sculptorul Teodor Burcă - sub formă semicirculară şi având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare.

 

Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe Dragoş Vodă, descălecătorul de ţară, în luptă cu bourul, afişând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti precum şi un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu).

 

11 noiembrie 1924

 

Monumentul Unirii din Cernăuţi a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, atunci când s-au împlinit 6 ani de când primii soldaţi ai Armatei Române (din Divizia a 8-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik) au intrat în Cernăuţi trecând apoi Prutul şi ocupând teritoriile din nord-vestul Ducatului Bucovina.

 

A fost momentul care-a permis ca la data de 12 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român să adopte Legea fundamentală şi să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Ţara.

 

Iancu Flondor, un mare vizionar, figură emblematică a conştiinţei româneşti, preşedintele Partidului Naţional Român din Bucovina, deputat în Dieta Bucovinei, preşedinte al Consiliului Naţional Român din Cernăuţi şi preşedinte al Guvernului Provizoriu al Bucovinei, ministru de stat pentru Bucovina, omul care a pus bazele administraţiei româneşti în acest teritoriu după Marea Unire, dar care, neadmiţând compromisurile din viaţa politică, s-a retras apoi pe domeniul său de la Storojineţ, s-a stins din viaţă la 19 octombrie 1924, fără să vadă ridicat Monumentul Unirii.

 

„Piaţa Unirii era un ostrov de frumuseţă”

 

La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand şi Regina Maria, Principele Carol şi Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu, precum şi un însemnat contigent de personalităţi politice (miniştrii A.Văitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeţ, Alexandru Lepedatu), reprezetanţi ai înaltului cler (Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta) şi ofiţeri superiori ai Armatei Române (generalii Prezan, Zadik, Coandă, Stratilescu, Ştefănescu, Mircescu).

 

„În acea zi mare - consemnează Calendarul <Glasul Bucovinei> pentru anul 1925 - oraşul întreg avea un aspect cu adevărat sărbătoresc. Pe toate clădirile fâlfâia steagul tricolor, iar balcoanele erau împodobite cu scoarţe. Piaţa Unirii era un ostrov de frumuseţă: obeliscuri cu decor de brad, steaguri, covoare, ghirlande, la intrările principale în Piaţă. În faţa Monumentului se găseau două splendide tribune: una pentru Familia Regală, cealaltă pentru înalţii demnitari ai statului”.

 

Primirea cu pâine şi sare

 

Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari şi ofiţeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernăuţi fiind întâmpinaţi cu muzică militară (care a intonat Imnul Regal) de către primarul oraşului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiţiei, i-a primit cu pâine şi sare.

 

După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei, I.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetăţii Albe) s-au îndreptat cu toţii către Piaţa Unirii unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit.

 

Au urmat discursuri ale participanţilor, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit “Schubert al Bucovinei”. Au defilat apoi prin faţa M.S. Regelui “Muzica Regimentului 8 Vânători de Munte, cohortele cercetăşeşti, Uniunea foştilor voluntari, Arcaşii din Bucovina, populaţia Bucovinei după judeţe, invalizii de război şi, în ţinută ireproşabilă, armata”.

 

Când nu rezistă bronzul rezistă hârtia

 

Dacă monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei (el a fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat nordul Bucovinei şi, deşi un an mai târziu, când Cernăuţiul a revenit sub administraţie românească, elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu, în martie 1944 - după reocuparea teritoriului de către Armata Roşie - monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna) s-a păstrat (şi se găseşte în patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava) uricul de fundaţie purtând semnăturile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria.

 

„Noi n-am încetat o clipă a întrezări zorile libertăţii...”

 

Documentul, care este o chintesenţă a aspiraţiilor şi a stării de spirit ce a animat generaţia care a făurit România Mare, are următorul conţinut: „Strivită sub copita răzbunătoare a zimbrului zace pajura cu două capete, care, acu 150 de ani, a răpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoasă şi mai bogată în scumpe amintiri, pentru a o ţine în cea mai neagră şi asupritoare robie. Dar glasul străbunilor din morminte n-a îngăduit ca acea robie să întunece şi să înăduşe conştiinţa românească”.

 

“Noi - precizează în continuare documentul - băştinaşii acestei ţări n-am renunţat niciodată la sfintele noastre drepturi asupra acestei moşteniri. Din vremurile evlaviosului Vlădică Dosoftei şi până în zilele lui Ion Grămadă, eroul de la Cireşoaia, noi am luptat, am jertfit şi am crezut în izbânda ce era să vină. Cu tot zăbranicul mohorât, care un veac şi jumătate a apăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clipă de a întrezări zorile libertăţii, cari se arătară mai mândre şi luminoase la izbucnirea marelui nostru război de desrobire”.

 

„Mult râvnita şi îndelung aşteptata realipire la Patria-Mumă”

 

„De aceea - se subliniază în uric - când, sub glorioasa domnie a marelui nostru Rege Ferdinand I şi a prea graţioasei noastre Regine Maria, pronia cerească, vrednicia poporului român şi vitejia ostaşilor noştri ne-au adus mult râvnita şi îndelung aşteptata realipire la Patria-Mumă, întreaga populaţie a Bucovinei desrobite, a ţinut să învrednicească printr-un măreţ monument, realizarea visurilor şi dorinţelor noastre seculare. Din dragoste şi recunoştinţă toţi locuitorii acestui pământ desrobit s-au grăbit să ofere obolul lor pentru înălţarea acestui monument amintitor. Astfel înălţatu-s-a acest monument, simbol trainic al realizării străduinţelor noastre, prin osârdia unui comitet de acţiune, având preşedinte de onoare pe Alteţa Sa Regală Principele Carol, Moştenitorul tronului, şi membri pe domnii Ion I. Nistor, Ministrul Bucovinei, General Ludovic Mircescu, Comandantul Diviziei a 8-a, şi Nicolae Gh. Flondor, Primarul oraşului Cernăuţi, cioplit fiind de sculptorii T. Burcă şi Spiridon Georgescu, aşezat de arhitectul V. Ştefănescu şi desvelit în al II-lea an de preaslăvită domnie al celui, după M.U. Traian, al doilea stăpânitor al întregului pământ românesc. M.S. Regele Ferdinand I, în anul mântuirii 1924, luna Noiembrie 11, ziua când acu şase ani, ostaşul român liberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest oraş, Ministru preşedinte al României fiind Ion I. C. Brătianu, arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei I.P.S. Nectarie Cotlarciuc şi s-a dat în seama Primăriei oraşului Cernăuţi. S-a scris şi semnat de noi: Ferdinand, Maria, Carol, Elena”.

 

Alături de semnăturile regale mai pot fi identificate semnăturile lui I.I.C. Brătianu, Nectarie - Mitropolitul Bucovinei, Gurie - Arhiepiscopul Basarabiei, Lucian - Episcop al Romanului, Ipolit - Episcop de Rădăuţi, Nicolae Flondor - Primarul Cernăuţilor, Pimen - Mitropolitul Moldovei, Nicolae - Mitropolitul Ardealului, Vasile Tarnavschi - prorectorul Universităţii din Cernăuţi, Constantin Loghin - preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, dr. Ion Jianu, arh. Victor Ştefănescu, sculptorul C. Burcă, generalii Prezan, Zadik, Mircescu şi Strătulescu.

                                                                    *

 

Ceremonia de dezvelire a monumentului a fost urmată de un “prânz de gală” (cu 300 de tacâmuri) în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan, după care familia regală şi însoţitorii au vizitat cimitirul din Cernăuţi (unde a fost inaugurat un Monument al Eroilor) seara fiind rezervată (după un spectacol artistic, desfăşurat la Teatrul  Municipal, la care a contribuit şi corul Societăţii Muzicale “Armonia”) unui dineu organizat la Cercul Militar, la care M.S. Regele Ferdinand a conferit Regimentului 8 Vânători denumirea “Grigore Ghica Vodă”.

 

Tiberiu COSOVAN

Suceava

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com