HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

O limbă care nu există şi un atac la adresa integrităţii statului naţional român

 

Prof. Valentin Băluţoiu

 

                O iniţiativă. Organismul, numit Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, a luat iniţiativa de a standardiza limba vlahă şi a folosi alfabetul chirilic.[1]

 

                Patru întrebări. Se pun patru întrebări:

                1. Pe cine reprezintă Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia?

                2. Există o limbă vlahă?

                3. Din ce cauză s-a avansat ideea existenţei unei limbi vlahe?

                4. De ce se încearcă a se găsi minorităţi acolo unde nu este cazul?

 

                Răspuns la prima întrebare. Teoretic, Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia[2] îi reprezintă pe românii de pe Valea Timocului. Aflăm însă că, în concepţia unui parlamentar sârb,  ,,Consiliul Minorităţii Naţionale Vlahe din Serbia are o orientare pro-românească şi scopul principal al activităţii sale este ca, în timp, să-i transforme pe vlahii din Serbia în români!” Această părere aparţine lui Miletic Mihailovic, care la data de 8 mai 2010, când a făcut acea declaraţie, era preşedinte al Consiliului pentru Relaţiile între Naţionalităţi în Parlamentul sârb. Acest domn este membru al Partidului Socialist, de guvernământ. Domnia sa consideră că ţara de origine a românilor de pe Valea Timocului nu este România, ci Serbia, iar limba vlahă este diferită de limba română.[3] Aşadar, trebuia să se facă ceva în privinţa acelui Consiliu al Minorităţii Naţionale Rumâneşti/Vlahe; în consecinţă, prin fraudă, Belgradul şi-a impus simpatizanţii în fruntea acestuia, lucru denunţat de organizaţiile românilor timoceni: „În cadrul unei întâlniri la Bucureşti, delegatia românilor din Timoc a invocat modul fraudulos în care autorităţile sârbe, prin partidele sârbeşti şi prin presiuni ale poliţiei şi procuraturii, au preluat Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, consiliu reprezentând pe românii/vlahii din Timoc.”[4] Interesant este că numele în sârbă al Consiliului este Nacionalni Savet Vlaha[5]. În concluzie, Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia nu mai apără interesele românilor timoceni.

 

                Răspuns la a doua întrebare. Comentăm părerea domnului Miletic Mihailovic din 8 mai 2010. Este nevoie să divizăm întrebarea a doua în alte două întrebări:

 

a. Ţara de origine a românilor timoceni este România? Nu, ţara de origine a românilor timoceni nu este România (paradoxal, aici îi dăm, parţial, dreptate domnului Miletic Mihailovic), pentru că, în cea mai mare parte, românii timoceni sunt autohtoni, ţara lor făcând parte din aria etnogenezei româneşti. Aşadar, ei nu sunt veniţi de aiurea, ci aparţin locurilor natale de un mileniu şi jumătate, de când izvoarele istorice îi atestă pe vechii români (străromâni), cei care au contribuit la formarea majorităţii popoarelor din Balcani, inclusiv la etnogeneza sârbilor. Aceştia din urmă au ajuns pe Valea Timocului foarte târziu, după 1833, când, din cauza intereselor Rusiei, această zonă a fost anexată de Serbia.

 

b. Limba vlahă este diferită de limba română? Nu, este una şi aceeaşi limbă. Poporul român s-a format pe un spaţiu imens, cuprinzând romanitatea orientală, cuprinsă între Marea Adriatică şi Marea Neagră, pe ambele maluri ale Dunării. Limba vorbită în acest spaţiu a fost limba română. Şi astăzi mai există zone în care se vorbeşte limba română, de exemplu, Valea Timocului, teritoriu care aparţine statului sârb. Prin urmare, limba română este una şi aceeaşi cu limba vorbită de românii timoceni, aşadar nu există o limbă vlahă.

 

Mai trebuie subliniat un fapt: cuvintele „vlah”, „valah”, „vlas”, „voloh” etc fac parte din patrimoniul istoric şi cultural românesc!!!  „Este democraţie! Nu îi obligă să fie români cu forţa, chiar dacă dovezile şi bunul simţ spun asta! Dacă nu sunt români sau nu recunosc apartenenţa la filonul românesc nu pot lua oficial numele de valah, vlah, vlas, voloh. Pot să-şi spună negotineni, petrovaţeni etc. Valahii, vlahii, vlasii sunt români şi românii sunt cei ai căror strămoşi au fost numiţi de străini valahi, vlahi, vlasi, volohi, olahi . Dacă nu afirmă oficial că noua limbă standardizată este un nume al unui grai românesc, nu pot folosi oficial numele de limbă valahă, vlahă etc pentru o limbă care ar fi altceva decât o limbă românească sau un grai al limbii române.”[6]

 

Răspuns la a treia întrebare. Dacă nu există o limbă vlahă, care este motivul pentru care este susţinută o astfel de idee? Este evident că se urmăreşte dezbinarea românilor. Se încearcă realizarea unui proces de alienare a românilor timoceni, după modelul din Macedonia (macedonenii vorbesc limba bulgară, dar se spune acum că vorbesc „macedoneană”; acum, macedonenii nu recunosc că ar exista vreo legătură etnică între ei şi bulgari).

 

Mai există un motiv pentru care se susţine ideea existenţei unui „popor vlah” şi a unei „limbi vlahe”: în perspectiva recensământului populaţiei din luna octombrie 2011 se urmăreşte debusolarea românilor din Timoc, pentru a scădea numărul de cetăţeni care se declară români şi a creşte pe al acelora care se declară vlahi şi/sau sârbi.

 

Straniu este că, în acelaşi timp, „Universitatea de Stat de Studii Umanistice din Federaţia Rusă pregăteşte pentru tipar un manual de limba moldovenească...[7]. Se reia un efort început în perioada stalinistă de a impune existenţa unei „limbi moldoveneşti” scrisă, de asemenea, cu caractere chirilice. Toate studiile serioase demonstrează că nu există o limbă moldovenească, diferită de limba română. Un mare filolog italian concluzionează că „m-am convins din ce în ce mai mult de ceea ce am afirmat la Congresul de Romanistică de la Florenţa din 1956: pretinsa limbă moldovenească nu este de fapt decât româna literară, scrisă cu un alfabet rusesc uşor modificat (adică în chirilice moderne, diferite de chirilicele vechi din paleoslava, folosite timp de mai multe secole de toţi românii), cu unele concesii în favoarea unor forme dialectale moldoveneşti, cunoscute de altfel şi în interiorul graniţelor României I…][8] Este evident vorba de o altă încercare de divizare a românilor, din motive politice (statutul Republicii Moldova, constituită pe teritoriul pământului românesc dintre Prut şi Nistru şi interesele ruseşti în această zonă).

 

Utilizarea literelor chirilice pentru aşa zisă limbă „vlahă” reprezintă un alt fapt menit să adâncească procesul de asimiliare a românilor timoceni, din cel puţin două motive:

 

1. Negarea originii latine a timocenilor, în direcţia nerecunoaşterii echivalenţei român = vlah.

2. Interzicerea sau îngreunarea accesului la literatura apărută în statul naţional român, întrucât aceasta este scrisă utilizându-se alfabetul latin. Citind cărţi scrise la nord de Dunăre, românul din Estul Serbiei şi-ar da seama că vorbeşte aceeaşi limbă cu locuitorii statului naţional român şi şi-ar pune întrebări legate de originea sa etnică. Există, de asemenea, cărţi care transmit adevărul istoric referitor la populaţia românească din răsăritul Serbiei, editate pe teritoriul statului naţional român.

Trebuie spus că, în Evul Mediu, limba română se scria, într-adevăr, cu caractere chirilice. Motivul era acela că limba slavonă era limba de cultură (aşa cum limba latină era limbă de cultură în Occident), fiind împrumutate literele acesteia în redactarea primelor documente şi cărţi în limba română. Românii au folosit caracterele chirilice până în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea.

Ceea ce este absurd este faptul că sârbii înşişi, care vorbesc o limbă slavă (nimeni nu neagă acest lucru), scriu din ce în ce mai mult cu litere latine, ca o modalitate de a uşura legăturile cu Europa, în timp ce românilor timoceni le interzic acest drept.

 

Răspuns la a patra întrebare. Am arătat că s-a încercat să se acrediteze existenţa unui popor moldovenesc, a unei limbi moldoveneşti şi a unei limbi vlahe vorbită în răsăritul Serbiei. Mai mult, în 2006, s-a cerut constituirea Asociaţiei „Comunităţii Moldovenilor din România”. Fostul preşedinte Voronin vorbea despre minoritatea moldovenească din România, numărând 10 milioane de persoane (!) şi care ar fi discriminată[9]... În final „Partidul politic „Patrioţii Moldovei” a lansat... un apel către comunitatea mondială, solicitînd înapoierea Patriei-mamă – Moldovei – a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României.[10] De pe la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut un curent foarte zgomotos acreditează ideea existenţei unei minorităţi aromâneşti în România, distinctă de poporul român şi  care vorbeşte o limbă diferită de cea română. Nu are rostul să demonstrăm aici ideea că există un dialect aromân al limbii române, alături de dialectul daco-român (vorbit şi de românii timoceni), cel megleno-român şi cel istro-român. Însă toate aceste elemente ne îndreaptă către o concluzie: Dezbinarea românilor prin inventarea de noi naţiuni (precum cea moldovenească) sau noi minorităţi (aromânii în România, vlahii în Serbia, diferiţi de români) are drept consecinţă nu numai distrugerea identităţii unui mare număr de români, dar înseamnă şi un atac la adresa integrităţii statului naţional român...

 

Prof. Valentin Băluţoiu

Colegiul Naţional „Carol I”, Craiova

 

[2] ,,În legea sârbă, fiecare minoritate are dreptul şi poate să constituie un consiliu naţional, care este cea mai mare instituţie în cadrul comunităţii, finanţată de stat, pentru păstrarea limbii, culturii, pentru învăţământ şi pentru informare. Nu este o organizaţie politică, este o organizaţie care trebuie să se ocupe de păstrarea identităţii minorităţilor. Din păcate, anul trecut politica s-a amestecat în alegerea consiliilor, acestea ajungând să fie preluate de oameni din comunitatea românească, dar care lucrează pentru partidele sârbe”, a menţionat Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia (PDRS). El a adăugat că în timpul campaniei de anul trecut,300 de români au fost anchetaţi doar pentru că s-au înscris pe listele speciale ca ,,români”. (http://www.infoprut.ro/2011/nu-ni-se-permite-nici-sa-visam-romaneste.html).

[5] http://www.vlasi.rs/ . Aceasta este adresa web oficială a Consiliului şi este în limba sârbă. Pe acest site se duce o continuă propagandă antiromânească.

[6] http://members3.boardhost.com/homolje/msg/1307227260.html

[7] http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/Rusii_vor_sa_editeze_un_nou_-manual_de_limba_moldoveneasca_0_489551304.html

[8] Carlo Tagliavini, Originea limbilor neolative, apud Alexandru Ciubîcă, MOLDAVSKIJ JAZYK-o aberaţie lingvistică motivată politic,  http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/03/15/%E2%80%9Dlimba-moldoveneasca%E2%80%9Dmoldavskij-jazyk-o-aberatie-lingvistica-diversionistamotivata-politic/

[9] Poate ar fi fost înţelept ca, în momentul proclamării independenţei Republicii Moldova, România să nu accepte un stat independent între Prut şi Nistru purtând denumirea de Moldova. România ar fi trebuit să ia exemplul Greciei, care nu recunoaşte un stat cu denumirea de Macedonia, întrucât denumirea de Macedonia o consideră ca făcând parte din patrimoniul istoric şi cultural grecesc. Trebuie recunoscut că o astfel de decizie ar fi fost greu de luat de către oamenii politici români în situaţia specială de acum 20 de ani.

[10] http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/partidul-patriotii-moldovei?xg_source=activity 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com