HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Oamenii partidului din justiţia mureşeană (II)

(continuare din numărul trecut)

 

Nicolae Balint

 

O atmosferă de tensiune greu de descris în cuvinte. Judecători, procurori, avocați și personal auxiliar...Fiecare dintre ei s-a aflat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în atenția serviciilor speciale. Tuturor li s-au întocmit fișe de urmărire pe baza unor note informative. Mai mult sau mai puțin verificate, aceste note - în mod deosebit cele întocmite de sursele “1672”, “Elevul” și “Filipescu” - au stat la baza unor analize și sinteze informative care au fost înaintate periodic la București. Iar măsurile dispuse împotriva celor considerați indezirabili nu au întârziat să se facă simțite.   

 

”Elementele burgheze” creează o stare de psihoză în justiția mureșeană

 

Pentru comuniști era vital să cunoască starea de spirit din rândul personalului care încadra aparatul de justiție mureșean. Atunci când informațiile obținute se și confirmau valoarea informației era deosebită. Se știa pe cine se poate conta cu adevărat și pe cine mai puțin sau chiar deloc, pentru ca ulterior aceștia din urmă să fie îndepărtați din sistem. Spre exemplu, pe o astfel de listă întocmită în anul 1949, se afla și judecătorul Kincses Elemer, de la Judecătoria Populară Miercurea Niraj, despre care slt. de securitate Lote Vasile, scria: “….cunoscut ca reacționar și dușman al poporului…cunoscut ca apărător al elementelor bogate și chiaburești.” Pe o altă listă, întocmită de Securitate în anul 1951, îl regăsim din nou pe Kincses Elemer, de data aceasta în calitate de procuror la Parchetul Tribunalului Mureș - scăpase de epurare - alături de Stefanelli Radu, procuror la Parchetul Curții de Apel sau de Sauber Bernard, “procuror la Parchetul Tribunalului Mureș, provenit din câmpul muncii care a afirmat că, odată raionați (reorganizați – n.a.) vom scăpa și de birocrație și de cei ce susțin aceasta.” Referindu-se la o anume stare de nesiguranță existentă în cadrul aparatului de justiție mureșean - urmare firească a unor permanente reorganizări și comasări - într-un alt raport-sinteză din 10 noiembrie 1951, un ofițer de securitate preciza faptul că: “…această stare de psihoză se datorește unor elemente burgheze ca de exemplu  Stefanelli Radu, procuror de curte, Stoica Simion….”  Este greu de imaginat astăzi modul în care a fost conceput și realizat aparatul informativ al Securității locale, la începuturile ei, fără consultanța și aportul efectiv al cadrelor provenite din serviciile speciale ale fostului regim și care au mai fost păstrați un timp în serviciu. După diversitatea informațiilor și a mediilor din care provin informațiile, rezultă că Securitatea mureșeană reușise cu succes penetrarea informativă a tuturor mediilor de interes.     

 

Ce însemna traficul de influență…Varianta anilor ’50

 

Spre exemplu, în cazul procurorului Monai Alexandru din Ministerul Justiției, venirea în inspecție la Târgu-Mureș s-a dovedit a-i fi fatală în carieră. Printr-o notă informativă, un informator din anturajul său imediat, ținea să semnaleze Securității faptul că procurorul ar fi promis să intervină pentru a se interesa de situația unui condamnat politic, fiul unui croitor din Târgu-Mureș. Mai mult chiar, procurorul Monai ar fi promis că va face toate diligențele necesare pentru ca fiul croitorului Fodor să fie eliberat. Și cum totul are un preț - potrivit aceleiași note informative din 10 noiembrie 1951 - procurorul Monai n-ar fi plecat cu mâna goală, ci ar fi primit un palton de iarnă și niște…ouă. “…Tovarășul procuror Monai Alexandru din Ministerul Justiției din București - se preciza în nota-raport întocmită de ofițerul de Securitate care beneficiase de o informație în acest sens - aflându-se în control și sprijin în regiunea noastră și vizitându-și și socrii săi care domiciliază în Târgu-Mureș, prezentându-se la el croitorul Fodor I., domiciliat în strada Călărașilor, nr. 11, și solicitându-i pentru a interveni pentru fiul său ce se găsește depus la Penitenciarul Central, nr. 34 din Constanța, ca și condamnat politic, care a trecut frontiera clandestin, l-a asigurat pe acesta, că în scurt timp fiul lui va fi pus în libertate. Din informațiuni neverificate rezultă că acest croitor i-ar fi dat niște ouă, și că în prezent îi face un palton de iarnă pentru care lucru nu-i va lua nimic.” „Ce timpuri, ce moravuri”...parcă-ţi vine să exclami gândindu-te şi comparând nivelul „şpăgii” de atunci cu cel de acum. Nu știm dacă toate informațiile s-au dovedit a fi reale și dacă la dosarul lui Monai se mai aflau și alte acuze, cert este faptul că ulterior a fost demis. Victimă a sistemului sau victimă a propriilor trăsături de caracter ? Incertitudinile de ordin politic, greutățile economice ale perioadei respective - era la mai puțin de un deceniu de când războiul luase sfârșit - la care se adaugă, în cazul unora, și anumite tare de caracter au favorizat cu siguranță acțiunile Securității mureşene.

 

 

 

Supravegherea din interiorul sistemului

 

Foarte interesante şi sugestive se dovedesc a fi notele informative date de unii informatori din justiția mureșeană. Sursa ”Elevul”, spre exemplu, într-o notă informativă din data de 30 martie 1949, menționa : “Sunt informat prin grefierul Căliman că funcționarii de la Justiție sunt îngrijorați cu noua încadrare, discutându-se și în mijlocul magistraților care aproape toți au fost degradați și numai Mura a fost avansat ca și consilier, deși socrul său este cel mai înfocat reacționar, iar șogorul său este arestat.” Și soluțiile date de judecători în anumite procese erau atent ”monitorizate” de anumiți informatori. “Sunt informat – preciza sursa cu indicativul 1672, într-o notă informativă din 7 aprilie 1949 - că judecătorii de la Curtea de Apel din Târgu-Mureș sunt prea binevoitori față de inculpații care sunt judecați în recurs. Astfel, numiții Vlasiu, Semo Hoppan et Comp., care au fost condamnați la mai mulți ani de închisoare corecțională, fiind implicați în afacerea Dujak din Reghin, făcând recurs, Curtea le-a admis în parte recursul și le-a redus în mod simțitor pedeapsa acordată de prima instanță de sabotaj. Acest procedeu de a lucra este cunoscut de către mulți dintre cetățenii orașului, care consideră astfel Curtea ca o instanță ce reduce pedepsele sau achită cu prea multă ușurință.” Comentariile făcute de angajații din justiția mureșeană nu scăpau nici ele ”vigilenței” informatorilor. Spre exemplu, sursa ”Filipescu”, în nota dată Securității în data de 1 iunie 1951, preciza : “În ziua de 30 mai a.c., Vasiliu Ioan, funcționar la Curtea de Apel din Târgu-Mureș, mi-a spus că Vlădescu Emil și Kebici Nicolae, ambii funcționari la Curtea de Apel din Târgu-Mureș, continuă și acum, mai accentuat criticile lor față de regimul socialist…agitând printre ceilalți funcționari și afirmând că în regimul actual se trăiește mizerabil, că viața este mai scumpă, că este mizerie…în general ambii duc o intensă propagandaă împotriva regimului socialist de la noi, din URSS și din statele cu democrație populară.”

 

Nicolae BALINT

www.nicolaebalint.wordpress.com

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com