Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Ocupaţia sovietică şi abandonarea democraţiilor de către occident

Factori determinanţi ai comunizării Europei Centrale şi de Răsărit

 Dr. Luchian DEACONU

Pe marginea raportului Tismăneanu.

 

 

Cu privire la segmentul de timp 1944 – 1948, perioada cīnd are loc « Procesul de sovietizare a Romāniei si a celorlalte state din Europa », Raportul final al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania contine o serie de aprecieri si « exemplificări » partizane, secundare, nesustinute de un probatoriu istoric, elemente care aduc atingere caracterului stiintific, obiectiv al acestui demers oficial de importantă majoră pentru poporul romān.

Cercetarea stiintifică a acestei perioade istorice fiind abia la īnceput, este mult prea devreme să avem pretentia emiterii unor concluzii, aprecieri si verdicte definitive. Arhivele epocii comuniste sunt īncă inaccesibile. Vor trebui īn mod sigur decenii de documentare pentru a se descifra īntregul mecanism al impunerii si mentinerii regimului comunist, a efectelor lui īn plan economic, social, politic, demografic, cultural, moral etc.

Pentru īnceput, raportul emite cu privire la segmentul de timp amintit aprecieri de genul : « Lovitura de stat i-a permis democratiei romānesti să reīnvie pentru scurtă durată si a īmpiedicat impunerea imediată de către sovietici si de sustinătorii lor romāni a unui regim stalinist » ; « Nu īncape īndoială că Romānia după 1945 ar fi putut să se dezvolte ca un stat democratic si pluralist, dacă nu ar fi existat interventia sovietică si disponibilitatea comunistilor de a servi neconditionat interesele Kremlinului » ; « Datorită prezentei sovietice, PCR a putut obtine īn cadrul coalitiei guvernamentale o superioritate politică pe care altfel nu ar fi dobīndit-o cu forte proprii » ; « In perioada 1944-1945 strategia generală a partidelor comuniste din regiune si multe dintre actiunile lor concrete au fost coordonate sau ordonate de Kremlin » ; « La 6 martie 1945 Vīsinski impune formarea guvernului Groza, dominat de comunisti. Nu īncape īndoială că la această capitulare a conducerii tării īn fata presiunilor sovieto-comuniste a contribuit decisiv atitudinea de dezinteresare a puterilor occidentale. Romānia era pur si simplu vīndută rusilor pentru mai multe decenii » ; « Politica de dictat a lui Vīsinski l-a obligat pe tīnărul rege Mihai I să accepte transferul de putere către un guvern care, din toate punctele de vedere, īntruchipa dictatura comunistă īn ascensiune » ; « In 1946 – 1947, comunistii romāni au beneficiat de pe urma falsului pluralism al regimului Petru Groza » ; « Ca rezultat al presiunilor occidentale, partidele istorice au fost reprezentate īn guvern, pentru o scurtă perioadă de timp, la un nivel relativ minor. Atīt liderul tărănist Iuliu Maniu, cīt si liderul liberal Dinu Brătianu, au īnteles că prietenii lor occidentali īi abandonau treptat » ; Responsabili de instaurarea regimului comunist  sunt :« Membrii PCR din ilegalitate…exponentii cei mai activi ai noului regim» si « Cei care au aderat īn perioada 1944-1947, īmbrătisīnd cu maximă frenezie sloganele antioccidentale si ardent staliniste ale PCR »; « Economia a fost sistematic jefuită īn favoarea URSS » ; « Distrugerea continuitătii constitutionale a statului romān prin abdicarea fortată a regelui Mihai īn decembrie 1947 rămīne unul din marile abuzuri ale comunismului īn Romānia » etc. etc.

Desi corecte, unele dintre ele, consideratiile nu acoperă si nu ierarhizează multitudinea si diversitatea factorilor si conditiilor sociale, politice, militare, economice, diplomatice care au generat acest proces de involutie istorică, sunt sufocate de numeroase repere ale istoriografiei internationale care le fragmentează si le estompează prin analizele colaterale care substituie atīt de necesarele mărturii documentare : decizii, luări de pozitii, actiuni, evenimente care ar fi putut să reconstituie amploarea, dinamismul, complexitatea, dramatismul si contenciosul international agitat si periculos care a jalonat procesul impunerii regimurilor comuniste īn tările din Centrul si Răsăritul Europei.

Mărturiile istorice pe care ne propunem să le oferim cititorilor prin Net (Constantin I. Năvīrlie : « JURNAL . INTRE ABANDON SI CRUCIFICARE. ROMANIA 1944-1949 ») demonstrează că factorul hotărītor care a dus la impunerea regimului comunist īn Polonia, Romānia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania, Iugoslavia, Germania de Est a fost dat de ocuparea acestor tări de către trupele Uniunii Sovietice. Guvernele care au fost impuse tărilor respective si politica pe care au urmat-o au fost stabilite de Kremlin, care, profitīnd de concesiile si cedările īn lant ale Statelor Unite si Angliei, au īncălcat cu brutalitate conventiile internationale īncheiate de Aliati.

In absenta trupelor de ocupatie sovietice, regimul comunist nu ar fi ajuns la putere prin propriile forte īn nici una din aceste tări. Ocupatia sovietică a fost determinantă pentru instaurarea regimurilor comuniste ilegitime īn centrul si răsăritul Europei.

Iată ce consemna autorul « Īnsemnărilor zilnice » la 9 februarie 1946. « S-a comunicat la radio si prin ziare că guvernul englez si cel al Statelor Unite au recunoscut guvernul romān, asa cum a fost completat, numai cu cei 2 reprezentanti ai marilor partide de opozitie, cel national-tărănesc (Maniu) si cel national liberal (Brătianu), si īncă īn calitate de ministri fără portofoliu ! Rezultă din aceasta că rusii si-au impus vointa lor de cīte ori au voit. Prin guvernele pe care le-au impus, ei sunt stăpīni īn Polonia, Romānia, Bulgaria, Serbia. Am ajuns acum la impresia că puterea si ajutorul anglo-american, īn care speram, sunt iluzorii. Nici măcar nu s-au īndeplinit toate conditiile de la Moscova, căci se poate spune că presa opozitiei nu există! De cele cīteva exemplare din putinele ziare ale opozitiei, ce apar īn Bucuresti, īn provincie nu ajung, dispărīnd pe diferite căi. Populatia e doritoare să vadă cum arată un ziar al opozitiei, după atīta timp de strangulare a presei, si nimeni nu poate pune mīna pe un ziar».

Intr-o altă īnsemnare, autorul adaugă : «Cīnd doi oameni se īntīlnesc, nu au altă vorbă decīt aceasta : cīnd vor pleca rusii de la noi din tară ? Căci toată lumea se simte īnnăbusită. Ei sunt ca niste stăpīni īn casele noastre, ei ne-au luat mijloacele noastre de trai si ne simtitm mai săraci si mai lipsiti īn fiecare zi. Si ei stau mereu si se asează ca si cum sederea lor īn tara noastră ar trebui să fie de lungă durată, iar guvernul pe care-l avem si organele lui strigă, prin toate mijloacele ce-i stau la dispozitie, că niciodată īn Tara Romānească nu s-a realizat, ca azi, un regim mai democratic, mai liber, mai folositor poporului ! »

Asa dar, ocupatia sovietică, prezenta armatei rosii īn tările europene, este elementul esential, decisiv, cu care trebuie să īnceapă orice studiu care doreste să descifreze mecanismele care au aruncat sute se milioane de oameni si īntinse teritorii europene īn malaxorul nimicitor al regimurilor comuniste după īncheierea celui de al doilea război mondial. Chiar dacă ar fi avut o democratie parlamentară matură, functională, Romānia ar fi fost comunizată. Abandonarea de către Occident a fost fatală. Nici o democratie din spatiul european controlat de Uniunea Sovietică, nici chiar cea poloneză sau ungară, care au opus o rezistentă consistentă si mai īndelungată, nu a supravietuit.

 Două luări de pozitie ale unor īnalte personalităti ale vietii politice americane, despărtite īn timp de sase decenii, sunt edificatoare īn acest sens.

Referijndu-se la īntelegerea de la Yalta din 1945, īncheiată de Uniunea Sovietică, Statele Unite si Marea Britanie – reprezentate de Stalin, Roosevelt si Churchill – acord prin care s-au stabilit viitoarele sfere de influent㠖 George W. Bush, presedintele SUA, a afirmat, la Riga, la 7 mai 2005 : « Acordul de la Yalta a continuat traditia nedreaptă a celui de la München si a pactului Ribbentrop-Molotov. Īncă o dată, cīnd au negociat marile puteri, libertatea natiunilor mici a fost oarecum neglijabilă. Totusi, această īncercare de a sacrifica libertatea de dragul stabilitătii a lăsat un īntreg continent divizat si instabil. Captivitatea a milioane de oameni din Europa Centrală si de Est va rămīne īn memorie ca una dintre cele mai mari nedreptăti ale istoriei ».

A doua luare de pozitie, prima īn ordine cronologică, s-a produs, din păcate pentru milioane de europeni care au fost abandonati de democratiile Occidentale printr-un lung sir de concesii făcute īn fata īncălcărilor, abuzurilor si ingerintelor comise de Uniunea Sovietică, mult prea tīrziu.

Este vorba de discursul tinut de  presedintele Truman īn fata Camerei si Senatului, īn martie 1947. « Ziarul « Liberalul » din 15 martie a publicat un rezumat al cuvīntării presedintelui Truman. Din el se vede atacul direct īmpotriva Rusiei si importanta lui universală. « Popoarelor din mai multe tări de pe glob li s-au impus de curīnd regimuri totalitare (adică dictatoriale, nota mea) īmpotriva vointei lor. Guvernul Statelor Unite a portestat adesea īmpotriva constrīngerii si intimidării cu violarea acordului din Yalta, īn Polonia, Romānia si Bulgaria…Un fel de viată este bazat pe vointa majoritătii si se distinge prin institutii libere, guverne reprezentative, alegeri libere, eliberarea de oprimarea politică. Cel de al doilea fel de viată este bazat pe vointa unei minorităti impusă cu sila majoritătii. El se bazează pe teroare si oprimare, presă si radio controlate, alegeri aranjate si suprimarea libertătii individuale. Cred că treuie să ajutăm popoarele libere să-si stabilească propria lor soartă īn propriul lor fel ».

Asa cum am precizat deja, era prea tīrziu. In numai doi ani de zile, Europa fusese divizată si destabilizată pentru īncă o jumătate de veac.

« Refacerea Europei – a declarat generalul Marshall la īntoarcerea de Conferinta ministrilor de externe de la Moscova, īn aprilie 1947 - a fost cu mult mai īnceată decīt s-a asteptat. Fortele de dezintegrare devin evidente. Bolnavul se prăbuseste īn vreme ce doctorii deliberează ». Consemnīnd acest moment, Constantin I. Năvīrlie a notat, la 1 mai 1947 : « Generalul Marshall, ministru de externe al Statelor Unite, īnapoindu-se la Washington a făcu mai īntīi un raport presedintelui Truman despre cele constatate la Moscova, unde Conferinta de pace a esuat… A doua zi s-a adresat la radio poporului nord-american, spunīnd īntre altele : « Acordul a fost făcut imposibil la Moscova deoarece Uniunea Sovietelor a insistat asupra unor propuneri care ar fi stabilit īn Germania un guvern centralist adecvat, pentru a pune mīna pe un control absolut al tării care ar fi condamnată economiceste.

Germania ar fi ipotecată dacă ar remite o mare parte din productia ei cu titlul de reparatii īndeosebi Uniunii Sovietelor…S-au adus acuzatii de delegatia sovietelor si s-a dat o interpretare a acordului de la Potsdam si celorlalte acorduri, care se deosebeste complet de fapte asa cum au fost ele īntelese sau cunoscute de delegatia nord americană ». Referindu-se la convorbirea ce a avut cu Stalin, care a cerut răbdare si să nu se arate nimeni pesimist, Marshall spune :  « Noi īnsă nu putem ignora factorul timp implicat aci. Refacerea Europei a fost cu mult mai īnceată decīt s-a asteptat. Fortele de dezintegrare devin evidente. Bolnavul se prăbuseste īn vreme ce doctorii deliberează. Astfel eu cred că actiunea nu poate astepta compromisul prin sleire. Noi probleme se ivesc zilnic. Trebuie luată fără nici o īntīrziere orice actiune posibilă pentru a se face fată acestor probleme presante ». S-a ocupat apoi de problema germană, de reparatii, de frontiera polonă, germană, de tratatul cu Austria, si a īncheiat : « Starea lumii de azi si pozitia Statelor Unite impun, după părerea mea, o unitate de actiune din partea popoarelor nord-americane ».

Răul se produsese. Tările din Centrul si Estul Europei fuseseră sovietizate si rupte de democratiile occidentale. Ba chiar, comunismul visa nici mai mult nici mai putin decīt la globalizarea regimului pe care-l reprezenta. « Jurnalul » notează īn dreptul datei de 17 noiembrie 1947. « Delegatul rus la ONU, Vāsinski, fiind invitat de curīnd la o serată a ziaristilor americani, iată ce a găsit de cuviintă să spună īntr-o cuvīntare : că, după cum e sigur că soarele va răsări īn fiecare zi, tot astfel e sigur că comunismul se va īntinde īn lumea īntreagă ; că, după cum soarele apune, tot astfel va apune forma de Societate capitalisto-imperialistă apuseană ! Dacă la această cuvīntare alăturăm cuvintele spuse la Moscova de către Molotov, cu ocazia aniversării revolutiei ruse, si anume că toate drumurile duc la comunism, ne putem face o idee de īncrederea si de īndrăzneala pe care o au acesti oameni. In Franta si Italia izbucnesc mereu greve. Comunismul lucrează. »

Cum si de ce s-a ajuns aici, ne povesteste cronicarul modern Constantin I. Năvīrlie care, riscīndu-si viata, a consemnat īnsemnările si le-a păstrat pentru a ajunge la noi, cu toate că avea īn casă, « chiriasi », ofiteri din armata de ocupatie sovietică.

 

Dr. Luchian DEACONU

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)