Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Părintele Profesor Dumitru Stăniloae

Între veghea și ocrotirea NEAMULUI

 

 Prof.drd. Gheorghe Constantin NISTOROIU

 

                              „Binecuvântarea dă imediat 

                              conștiința că Hristos este

                              prezent. În toate este prezent

                              Hristos-asta este propriu Ortodoxiei”.

                                    (Părintele Dumitru Stăniloae)

 

                 Pătrunzând cu aleasă venerație în universul culturii românești, pe firul ”Generației Stăniloae” suntem surprinși de evidența geniului Ortodoxiei Românești și de semnificația unui simbol universal: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae-cel mai mare teolog român al secolului XX.

                 Cu această ocazie ni se revelează  spiritul cu adevărat ortodox al Părintelui, satisfăcându-ne setea religioasă, consecventă trăiri românești.

                Viața și Opera Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, profund patristice, sistematic și continuu articulate, poematic exprimate asupra Creației, așează într-un echilibru spiritual absolut: Creatorul, Creația și Omul, ca încununare a Creației, racordând fenomenele românești la scara istoriei și a valorilor universale.

                Viața și Opera Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae sunt însuflețite de încărcătura luminii și a căldurii harice, care se revarsă ca un mesaj divin, neîncăpător în tiparele ”gândirii și înțelepciunii” de astăzi.

                Străbătând cele mai diferite părți ale globului, Numele Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae își accentuează măreția și cinstea, ce ne luminează, ne susține și ne conduce conștiința în căutarea Adevărului mântuitor, descoperindu-ne configurația celuilalt tărâm.

                Îndelungata viață religioasă a Părintelui Profesor e străbătută de creativitatea sa teologică imensă și continuă stârnind din partea contemporanilor și a posterității atâtea laude și elogii pe deplin meritate.

                 Frumusețea gândirii Părintelui Profesor se reflectă ca ceva poetic în teologia sa, dând o viziune filocalică, o poezie cultă, o doxologie, o stare mistică în care Dumnezeu ne poate vorbi.

                 Stelele de-argint ale Neamului se cern peste sfintele amintiri ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, închinându-se smerit memoriei sale, din care pulsează rând pe rând luminile petalelor de Îngeri, strălucind peste cutele întunecate ale vremurilor.

                 Vorba sa blândă, plăcută și îngăduitoare de mare duhovnic român a deslușit toate îndoielile, grijile și mâhnirile poporului său, lămurindu-ne că împlinirea credinței prin jertfă nu face altceva decât să aducă slavă și arvună mântuirii Națiunii noastre preaalese, conferindu-ne în același timp calitatea națională sacru responsabilă.   

                  ”Calitatea națională nu este la un colț al sufletului, nu constitue o piesă deosebită în organismul spiritual-trupesc al omului. Ea nu este alături de gândirea pur umană, de iubirea iarăși pur umană, de bucuria și tristețea pur umane și ele-o însușire deosebită, ci ea este gândirea, iubirea, bucuria, tristețea, acțiunea, conștiința purtând o anumită dispoziție, o anumită vibrație, un anumit iz comun unei grupe de oameni și neîntâlnit la celelalte grupe”

(Fiecare în rândul Cetei sale. Pentru o teologie a Neamului:Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda. Christiana. București, 2003, p.99).

                   Vlădeniul Țării Bârsei a tors gândul tainic al lui Irimia și al Revecăi într-o cărare de foc a Ortodoxiei, care a reprezentat și înfățișat icoana preotului de mai târziu, ca vocație și misiune, succedate mereu de puterea sa expresivă, perfectă, ce ne încarcă de emoție creatoare, de înălțare duhovnicească și de o harică frumusețe.

            ”Frumusețea este un punct de vedere al sufletului, atât de necesară, precum lumina este necesară ochiului. Uneori frumusețea se confundă cu perfecțiunea. Atunci devine valoare universală, etern valabilă”.(Eugenia Indreica Damian- citată de Aspazia Oțel Petrescu-In Memoriam Spice-Elisavaros. București, 2008, p.26)

              Tăinuite în mare admirație și respect deopotrivă, Viața și Opera marelui teolog brașovean, ne încântă cu spiritualitatea lor, care ne străbate cu fiorul unui mister plin de farmec și sens, plin de luciditatea unei rezonanțe deosebite în universul Ortodoxiei.

              Înfățișarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, deosebit de plăcută ca o revărsare de demnitate și convingere, reliefa trăsătura sa aristocrată scuturând peste noi amintirile unei existențe strălucitoare.

              Prieten al slujirii desăvârșite s-a înconjurat permanent de durerea Neamului, cerând ocrotirea Celui Prea Înalt în lucrarea Sa proniatoare.

              Anii săi filocalici plouă în inima mea cu adâncuri de lumină, inundate de nostalgia psalmilor într-o continuă și însorită statornicie.

             Râuri de cuvinte frumos poleite cu iertare, mi-au topit sufletul într-un asfințit ce abia mai respira de atâta sublim.

             Extazul filocalic mă aruncă într-un spațiu de visare al timpului, alunecându-mi ființa într-o repetare de sărbătoare, dându-mi puterea să reproduc Chipul său de frumusețe și har, încadrat de părul alb, în care soarele lăsat spre azur a așezat o strălucire de nimb rar întâlnită.

             Când mintea îmi adie ca o briză, urcând spre Culmea numelui său, mă podidește o liniște adâncă, deplină, inexplicabilă, învăluindu-mă în aburul pământului meu, unde a încolțit iarba sau uneori visul binecuvântării îngăduite.

              Frumusețea solemnă a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, pare o catapeteasmă străjuită de un albastru copleșitor pe temelia Carpaților falnici, prefigurându-și trăirea cu anticipația metafizică a rațiunii sale ortodoxe.

               De sub streașina slujirii sale, infinitul i-a deschis fereastra harului răsfirâdu-i în suflet mireasma Duhului Sfânt spre a trăi adevărul cu toată plinătatea conștiinței sale, senin și conștient de misiunea sa: mântuirea Neamului.

          ”Poporul Român e una din minunile lui Dumnezeu în marșul Lui pe pământ”.(PetreȚuțea-Între Dumnezeu și Neamul meu- Arta Grafică, 1992, p.27).

           Întreaga Viață și Operă a marelui teolog s-a întrupat din frumusețea Creației dumnezeiești.

           ”Ce poate fi mai frumos decât a ajunge să-ți dau seama că toată Creația lui Dumnezeu ți-e soră, mamă și frate”.(Valeriu Gafencu-Calea spre Fericire. Scrisori trimise din închisoare celor dragi. Agaton. Făgăraș, 2006, p. 30).

             Toată Viața și Opera Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae este străbătută de aceleași fire de mărțișor continue (roșul-jertfa și alb-sfințenia), de aceeași slujire sfântă: Viața Națiunii Daco-române întu Hristos-Viața veșnică. Caracterul istoriei și culturii noastre s-a fundamentat pe spiritul Ortodoxiei. Numai Ea, Ortodoxia deține înțelesul și sensul istoriei noastre.

           ”În Neamul acesta (afirma marele poet-teolog Nichifor Crainic), care n-a purtat niciodată războaie ofensive pentru cucerirea altor neamuri, ci numai războaie de apărare a patrimoniului etnic și religios, a dominat totdeauna o conștiință religioasă ortodoxă. Intrați în orice biserică și contemplați peretele cu fundalul ctitorilor: voievozii, boierii, țăranii și negustorii cu familiile lor împrejur, sunt zugrăviți în ținuta extatică a evlaviei, oferind nevăzutului Dumnezeu pe palma întinsă, chivotul credinței”.(Fiecare în rândul Cetei sale. Op. cit. p. 39).

           Păzind cu străjnicie adevărul dreptei credințe, Părintele nostru se înduioșa de stăruința românilor în nădejdea creștină, binecuvântând cu voce egală, mângâietoare și alinătoare suflet după suflet.

          Altfel a fost, desigur întâlnirea cu cel mai mare filosof creștin al secolului XX, Petre Țuțea, în pieptul căruia pulsa un suflet ales, mistic, pătruns de o credință fermă, desăvârșită.

          Oare cum o fi fost acea Clipă binecuvântată de harul întâlnirii celor mai mari Gânditori ai secolului XX : Petre Țuțea și Dumitru Stăniloae?!

          Cred că sublimă, minunată și hristică.

        ”Părintele Stăniloae-m-a invitat odată la masă-zice: ”Dumneavoastră sunteți considerat Socrate al Bucureștiului sau al României”.

-Așa vă spune lumea!

-„Nu părinte”, zic. „Dar cum vă socotiți?”. Zice.

-„Popă”, zic. „Da unde aveți parohia?”.

-„N-am, dar spovedesc pe unde pot”. Ha, ha, ha. (Petre Țuțea, op. cit. p.18).

           Copleșit de emoție mă înec în imensa bucurie de a-i savura cuvintele ziditoare de suflet, picurate de sufletul său ales, înflorit în dragostea creștină, prin inimă trecându-mi acele efluvii neimaginate de fericire.

            Viața și Opera Părintelui nostru drag ne oferă acea bucurie nesperată și nemeritată a întâlnirii cu Dumnezeu, întâlnire pe care o mărturisim putere spirituală, ca pe o pace primită din mâna Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca pe un Dar al milei și al adevărului: Mila ca dragoste de Neam până la jertfa de sine și iubirea de Iisus Hristos, adică-dragostea de Adevăr.

     „Nu este o putere mai mare care să înnoiască pe om ca dragostea de Dumnezeu”.       

         (Părintele Arsenie Boca-Omul, zidire de mare preț.”Credința Strămoșească”-Iași, 2002, p.28)

          Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a purtat pe umerii săi alături de patrafirul iubirii Domnului, harta uriașă a patriei pe care erau cartografiate templele urii atee: lagăre, închisori, tribunale, sediile securității, domiciliile obligatorii...

 

         Pe după ziduri negre adunată,                      Aici e toată harta Țării mele :

         cum brazii și-i adună codrul sur,                    un Caraiman de doruri nevăzut.

         stă-Țara noastră, veșnică și toată,                un Nistru care spumegă vândut

         cu temniceri și lanțuri împrejur.                      și-o Dunăre de lacrimi și de stele.

 

             (Aici e toată Țara. Andrei Ciurunga. Poeme cu umbre de gratii. Sagittarius. București, 1996).

             Părintele nostru profesor acceptând ca și ceilalți iubitori de neam (de altfel foarte mulți)  suferința, a prefăcut-o într-o lacrimă de iubire, din care a crescut temerar trandafirul mistic al Ortodoxiei. „Lacrima se face floare, împodobind amintirile”, cum se exprima Maica martiră Mihaela Iordache.

 

             Dumnezeu împărtășește din toate suferințele Sale, în care se cuprind toate durerile lumii, respectiv ale Națiunii noastre, câțiva stropi divini de suferință din care să ne putem renaște, recăpătându-ne onoarea creștină, spre a le mulțumi permanent lui Dumnezeu, Maicii Preacurate și Sfinților noștri.

 

       „Îți mulumesc, Doamne, că peste zăpezile mele târzii se mai cern lumini din aurori boreale. Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai arătat cum se poate învăța bucuria, urcând piatră cu piatră, muntele suferinței. O, Bunule Iisuse, ce limpede înțeleg că, din negura anilor trăiți, valoare au cei ce au fost trăiți în suferința acceptată cu toată plinătatea inimii! Oare cum aș putea să-Ți mulțumesc, Doamne, că mi-ai acordat onoarea suferinței?!”(Aspazia Oțel Petrescu-In Memoriam Spice. Op. cit. p.279)

 

              Sortit dulcelui grai românesc, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a înmiresmat floarea fiecărui cuvânt scris sau rostit.

              Sortit frumosului plai Daco-Român, marele teolog l-a înfrumusețat cu slujirea sa preoțească fără cusur.

              Sortit slujirii lui Hristos și Națiunii noastre preaalese, Părintele Profesor a fost și este Stâlp de lumină și foc în dor și dăruire absolută. „Nația este legată și ea de Dumnezeu. Fiecare Nație are un fel de a prinde spiritualitatea, așa cum are și fiecare om. Națiunea noastră de la început a fost așa, creștin-ortodoxă”. (Lumina Credinței-Noiembrie 2008. Ultimul interviu acordat lui Costion Nicolescu).

    ”Până la Dumnezeu nu este nici sus, nici jos,nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este  pretutindeni și de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul și trupul tău, numai să știi să afli  această apropiere prin credință și rugăciune” (Părintele Arsenie Boca)

        Profetica prietenie pe care a avut-o cu marele duhovnic român Părintele Arsenie Boca- o ținută angelică țesută din trandafirii surâsurilor dumnezeiești, a fost unul din marile daruri prin care Bunul Dumnezeu ne-a oferit frumusețea izvoarelor Filocaliei, ca semn al prețuirii  Daco-României-Grădina Maicii Domnului.

                Ca un Înger între Veghe și Ocrotire stă sfântul nostru Părinte în cununa Sfinților Români, deslușind dincolo de refugiul Suferinței Neamului, lacrima-torent care întâmpină bucuria Învierii noastre. Împotrivindu-se cu toată ființa sa ateilor, care au urzit pieirea Nației Daco-Române, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a adăugat credință lângă credință, suferință lângă suferință, lacrimă lângă lacrimă, nădejde lângă nădejde și dăruire lângă dăruire.

 

                     Din lacrimi punem pod genunii,

                     Din lacrimi înviem mereu

                     Și, împletind din lacrimi funii,

                     Ne priponim de Dumnezeu!

                    (Lacrimi- Radu Gyr)

 

Mulțumim Bunului Dumnezeu, că ne-a înmugurit Pământul Patriei noastre cu atâția Aleși, cu care a înflorit apoi Cerul Său cu Sfinți!

 

 Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)