HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Intelectuali români - Constantin PĂDUREANU*

Pelerini şi pelerinaje

 

Ierusalimul, centrul religios al lumii, a fost, este şi va rămâne punctul central al pelerinajului creştin şi cheia interpretării teologice a gestului pelerin creştin, prin ceea ce semnifică finalitatea sa. Evanghelia lui Ioan este centrată pe Ierusalim şi pe sărbătorile evreieşti; Domnul „urca” la Ierusalim de mai multe ori. Mihail Evdochimov spunea: „Întreaga misiune a Domnului nostru poate fi privită ca un drum de la sate spre lacuri şi prin pustie, pentru a urca spre punctul de desăvârşire, Ierusalimul. Cei ce merg la Ierusalim, în pelerinaj, trăiesc întâlnirea cu Cetatea Sfântă pe trei planuri. Mai întâi întâlnirea cu Ierusalimul antic, vechiul centru al lumii în care odinioară se înălţa Templul Sfânt. Este apoi întâlnirea cu Cetatea asupra căreia a plâns Iisus şi, în sfârşit, cu Ierusalimul Ceresc, Cetatea de Sus, prefigurată de cea pământească... Cetate Sfântă, Ierusalimul Ceresc pogoară pe pământ (Apocalipsa 21, 2); el este centrul noii lumi, punctul în care se adună toţi cei mântuiţi. Ambivalenţa celor două cetăţi, tensiunea dintre Ierusalimul Ceresc şi Ierusalimul pământesc se fac întotdeauna resimţite: creştinii se adună în cetatea Noului Ierusalim, mama lor (Galateni 4, 26), cetatea care va veni, căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. (Evrei 13, 14).

 

După anul 326, când Împărăteasa Elena a făcut o călătorie la Ierusalim pentru Înălţarea Sfintei Cruci, numeroase construcţii s-au ridicat pe locurile legate de istoria mântuirii. Începând cu secolul al IV-lea au fost construite locaşuri de cult pe locurile importante din istoria mântuirii: Pătimirea, Învierea, Cincizecimea. Despre slujbele celebrate la Biserica Anastasis şi Martyrium există informaţii şi în Jurnalul de călătorie al Egeriei. Pelerinul este omul străin pentru spaţiul omenesc pe care-l străbate şi unde trebuie să-şi asume această situaţie impusă de cei care-l privesc străbătând drumurile şi care ştiu că, a doua zi, el îşi va continua mersul. Pelerinul se duce undeva, se deplasează spre un loc unde „vede ceva”, cum spunea Eusebiu din Cezarea. Pelerinul poate vedea un loc, moaştele unui sfânt, o persoană deosebită. Nu este vorba numai de curiozitate. Pe de o parte este un interes istoric pentru  a cunoaşte locurile speciale legate de istoria mântuirii, la care se adaugă o curiozitate mai puţin pioasă pentru a vedea minunatele şi impunătoarele construcţii care transformau Ierusalimul, precum Roma de astăzi, într-un oraş populat de biserici. Origen a parcurs Palestina în căutarea urmelor lui Iisus, ale ucenicilor şi ale profeţilor, iar fericitul Ieronim afirma: „Aşa cum îi înţelegi mai bine pe istoricii greci când ai văzut Atena sau cartea a III-a a Eneidei, când ai venit prin Leucate de la Troada în Sicilia şi din Sicilia la vărsarea Tibrului, la fel înţelegi mai bine Sfânta Scriptură, când ai văzut cu ochii tăi Iudeea şi ai contemplat ruinele vechilor ei cetăţi”.

 

Pe de altă parte este un interes spiritual, care legitimează pelerinajul: vederea locurilor sfinte trebuie să conducă la contemplarea realităţilor spirituale şi la creşterea sentimentului de dragoste creştină. Vederea „locurilor unde s-a aflat Sfânta Cruce şi locul Învierii, spunea fericitul Ieronim, nu este de folos decât acelora, care, în fiecare zi, îşi poartă Crucea şi învie cu Hristos”. Focul dragostei dumnezeieşti trebuie să se aprindă astfel în toţi. Nu numai privirea trebuie să se bucure, ci şi sufletul. Sfântul Grigore de Nyssa, atunci când cerea călugărilor să iasă din trup pentru a se îndrepta spre Dumnezeu, spunea despre locurile sfinte că ele poartă însemnele marii filantropii a lui Dumnezeu faţă de oameni. Pelerinul vizitează aceste locuri pentru a-şi hrăni nu numai ochii sufletului, ci şi vederea, care se bucură prin credinţa de plăcerea spirituală, se spune în Istoria călugărilor sirieni. Vizitarea locurilor sfinte aprinde focul dragostei dumnezeieşti. Egeria notează în jurnalul ei: „Şi după ce am văzut ceea ce doream să vedem”, însoţiţi de „bărbaţii lui Dumnezeu” drept călăuze, s-a apropiat de muntele lui Dumnezeu.

 

Pelerinul vede, admiră, căci frumuseţile pe care le vede îl apropie de Dumnezeu. Ele sunt izvor de rugăciune. Există o evoluţie în acest mod de a-şi exprima credinţa. Spre sfârşitul Evului Mediu occidental, nevoia de a vedea moaştele o înlocuieşte pe aceea de a le atinge. Pietatea pelerinilor devine tot mai mult vizuală. Corolarul acestei situaţii este înmulţirea icoanelor sfinţilor în altare şi biserici. Sunt amenajate locuri speciale pentru expunerea moaştelor sfinţilor. La dus şi la întors, pelerinii se roagă şi cântă. La fel se întâmpla şi în timpurile biblice. Cei ce urcau la Ierusalim pentru sărbători, cântau psalmi, numiţi apoi cântare a treptelor. Psalmul 121 este cântarea bucuriei pelerinilor, care sosesc în Ierusalim, locul sfânt prin excelenţă, cetatea păcii lui Dumnezeu. Regăsim în acest psalm elementele definitorii pelerinajului: drumul spre casa Domnului, ţinta finală. Aici este pacea cea adevărată, acest drum presupunând urcuşul, comuniunea fraţilor şi a vecinilor. Omul trăieşte pe pământ, dar aspiraţiile sale se împlinesc în cer. Rugăciunea pelerinului este în primul rând una de laudă. Fiecare pas îl duce spre Dumnezeu, pelerinul îl caută pe Dumnezeu în orice lucru (Psalmul 95). Călătorul aduce mulţumiri pentru cele primite în dar de la Tatăl său cel ceresc şi-L roagă să-i îndeplinească cererile.

 

Pe drum, timpul pelerinului este ritmat cu citiri din Biblie, din vieţile sfinţilor, din cărţile de rugăciuni şi de momente de linişte, de veghe; de viaţă în colectivitate şi de momente de singurătate. Pelerinul ascultă cuvântul lui Dumnezeu, şi-l face sieşi şi-l împărtăşeşte cu ceilalţi pelerini. El urmează pilda Mântuitorului, când pe drumul spre Emaus, a explicat Scriptura celor doi ucenici. Şi astăzi ca dintotdeauna, Hristos este cu pelerinii şi le vorbeşte. Cuvântul lui Dumnezeu se face auzit, le pătrunde inimile şi devine rugăciunea lor. Dar pelerinajul creştin nu este numai o formă specială a pietăţii, ci şi un act eclezial important în ceea ce el exprima, ca şi Euharistia sau venerarea icoanelor, un adevăr dogmatic. Drumul nu este deloc uşor, dar Hristos este prezent, dând pelerinilor forţa să treacă peste obstacolele călătoriei, încurajându-i pe cei deznădăjduiţi, pe bolnavi, pe cei ce înaintează mai greu, pe cei ce se opresc, adesea descurajaţi, pe marginea drumului. Acest drum este întreaga noastră viaţă, iar capătul lui, moartea, este viaţa veşnică. Acest drum este al Celui ce este Alfa şi Omega, al Celui care este „calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14, 6).

 

Pelerinajul este un fenomen religios cu dimensiuni foarte largi în timp şi spaţiu, care decurg dintr-o experienţă religioasă. Originile sale se pierd în timp, iar ca extindere geografică, este aproape planetar. A pleca în pelerinaj este un act important în viaţa oricărui credincios. Pelerinajul este un fenomen care interesează mai mult istoricii, geografii, filosofii, sociologii, etnologii şi, nu în ultimul rând, teologii. Dar el nu poate fi redus la această componentă orizontală şi naturală. Actul pelerinului ţine „şi de cer şi de pământ”. Pelerinajul este o poartă deschisă spre o cale de acces, rară şi diferită, care permite întâlnirea cu forţe supranaturale sau cu realităţi sacre. Pelerinajul „integrează toate aspectele ce decurg din natura umană ca atare, dar se deschide unei semnificaţii mai ample, teologice, revelatoare a adevărului lui Dumnezeu, a omului, şi a mântuirii noastre în Hristos.” Prin pelerinaj se înţelege o călătorie ce are ca destinaţie un loc sfânt, iar la finalul acesteia, venerarea acordată acestui „centru spiritual”. Sensul termenului exprimă sacralizarea spaţiului şi viaţa unui timp sacru, o ritualizare necesară şi împlinirea unei lucrări duble şi unice de muncă asupra propriei persoane şi de acces la transcendenţa sfinţitoare. A pleca, a merge, a descoperi orizonturi noi, a trăi o schimbare interioară al cărui scop este de a merge pe urmele lui Hristos, aceste acţiuni pot defini pelerinajul. Numai „mersul rătăcitor nu aparţine condiţiei pelerinajului”. În acelaşi timp, nu există pelerinaj fără atingerea unei limite spaţiale, consacrare sensibilă a unui efort fizic, a unei tensiuni susţinute pentru atingerea unui  scop. Pelerinajul presupune plecarea, mersul, sosirea la locul sfânt şi actul de venerare.

 

În numeroase culturi şi religii orientale, pelerinajul este definit  prin ritualul împlinit la finalul călătoriei. Este sensul rădăcinii semitice hag. În Vechiul Testament termenul desemna sărbătoarea pe care evreii o consacrau lui Iahve de trei ori pe an: sărbătoarea azimilor, sărbătoarea săptămânilor la Cincizecime şi sărbătoarea corturilor. În Septuaginta hag este tradus prin eorţi (sărbătoare).

În Evul Mediu bizantin, pelerinajul este desemnat prin ritualul ce marca sfârşitul călătoriei. Termenul folosit pentru a desemna pelerinul, proskinitis, înseamnă adorator şi trimite la adorarea „în duh şi adevăr” de care vorbeşte Iisus Hristos (Ioan 4, 23-24). Un alt termen, a desemnat în lumea bizantină lumea pelerinajului. Dar acest cuvânt era folosit pentru a califica peregrinarea, rătăcirea într-un loc sau altul al unor călugări şi asceţi, care refuzau orice stabilire într-o societate omenească de orice fel. Chiar dacă termenul nu exprima pelerinajul ca atare, există un sens care se va regăsi în noţiunea de pelerin şi anume: ruptura, detaşarea, înstrăinarea, exilul voluntar.

 

Pelerinajul este şi timpul preţios al catehezei. Pe lângă noile  cunoştinţe legate de evenimentele din Vechiul şi Noul Testament, despre viaţa mucenicilor, a sfinţilor, pe tot acest drum şi la locul sfânt, pelerinul învaţă să-şi deschidă inima la cuvântul lui Dumnezeu, învaţă să-şi împărtăşească sentimentele şi cunoştinţele. Doritor să vadă, să meargă pe urmele paşilor lui Hristos; pelerinul este sensibil la vederea semnele ce amintesc viaţa „casnicilor lui Dumnezeu”. Adesea el doreşte să atingă moaştele sfinţilor, peretele unei grote, martoră a apariţiilor miraculoase, sărută cu veneraţie moaştele,  îşi plânge viaţa păcătoasă, sau pur şi simplu se roagă cu lacrimi, aprinde lumânări.

Am ajuns la Hotelul Seven Arches, „casa noastră” între 10 şi 15 mai 2006, ne-am cazat şi nici nu ne venea să dormim. Trecuse de ora trei şi am fi dorit să plecăm, precum odinioară pelerinii, spre locurile sfinte pe care a călcat Mântuitorul.

 

Intelectuali români : CONSTANTIN PĂDUREANU

 

S-a născut la 06.08.1953 în comuna Podari, judeţul Dolj.

Membru al U.S.R.

 

STUDII: Facultatea de Ziaristică din Bucureşti, 1984.

STUDII  POSTUNIVERSITARE (MASTERAT):

      - Institutul European de Administrare a Întreprinderilor din cadrul Universităţii  Craiova, 2000 - Specializarea: Administrarea întreprinderilor, durata: 2 ani;

 CURSURI  DE  SPECIALITATE:

       -  S.I.C.O. Craiova, 1997- Specializarea: Operator calculatoare

       - Institutul  Financiar Român  Bucureşti, 2000 - Specializarea: Consultanţi de plasament în valori mobiliare.

 

CĂRŢI  PUBLICATE:

 

      -  prezent în volumul Debut 86, Editura  Cartea Românească;

      -  Minutul de la miezul nopţii (povestiri), Editura  Scrisul Românesc, 1989;

      -  Destine (povestiri şi nuvele),  Editura Agora, 1996;

      -  Speranţa (roman),  Editura Agora,  1997;

      -  Gustul amar al exilului (povestiri şi nuvele),  Editura Agora,  1999;

      -  Interviuri pentru mileniul trei, Editura MJM,  2002;

      -  Judecata lui Dumnezeu (povestiri şi nuvele), Editura MJM,  2004;

      -  Pelerini olteni în ŢARA  SFÂNTĂ, (însemnări de călătorie), Editura                                                    

         Autograf MJM, 2008;

      -   Ierusalimul împăcării (roman), Editura Scrisul Românesc,  2009;

      -  Grecia - pământ sfânt şi apostolic ( însemnări de călătorie), Editura Scrisul  Românesc, 2010 ;

      -  A publicat: articole, interviuri, reportaje şi proză  în revistele: Argeş, Cronica,  Lamura, Luceafărul, Lumea Credinţei, Lumina, Magazin,
         Mozaic, Pentru  Patrie,  Ramuri,  Scrisul  Românesc, 

     -   Am colaborat cu informaţii, interviuri şi reportaje la Radio Horion, Radio Oltenia Craiova, Radio România Actualităţi, Radio Logos, Radio Trinitas şi la posturile de televiziune TVR, TVS, TELE U, TVR CRAIOVA şi OLTENIA TV.

 

   ANTOLOGAT ÎN:

   -  Florea Firan, Profiluri şi structuri literare,  Ed. Scrisul Românesc, 2003,  pag .   155 - 156;

   -  Marian Barbu ( coord ), Medalionul literar – structură de cultură şi civilizaţie,  Ed. Ramuri,  2006,  pag . 413 - 418;

   -  Mihai Marcu, Istoria controversată a literaturii române 1945 – 2005, Ed. Socrate,  2007,  pag . 213 - 216;

   -  Petre Ciobanu, Flash-uri  critice, Ed. Ramuri, 2008, pag. 154 - 156;

 

EXPERIENŢA  PROFESIONALĂ:

      -  1984 - 1990  -  redactor la ziarul Înainte - Craiova;

      -  1990 -1992  -  redactor principal la săptămânalul naţional Pădurea noastră;

      -  1992 -1994  -  corespondent la Tineretul Liber;

      -  1994 -1997 -  corespondent la Curierul Naţional;

      -  1997 - prezent - referent de specialitate la S.I.F. OLTENIA S.A.

 

 ACTIVITATEA  ŞTIINŢIFICĂ:

       -  participarea la seminarii şi comunicări locale şi naţionale de profil;

       -  masteratul în Administrarea întreprinderii;

       -  elaborarea lucrării : Analiza economico-financiară a Societăţii de Investiţii Financiare Oltenia S.A.

 

PREMII  ŞI DIPLOME

- Premiul Romulus Cojocaru  pentru spiritul de observaţie, inspiraţia şi expresivitatea cu care, în pagini de proză autentică, ilustrează dramele satului oltenesc de la cumpăna mileniilor al doilea şi al treilea, acordat de Direcţia pentru Cultură Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Dolj şi Revista ”Lamura ”(2009);

- Premiul Special   pentru  întreaga activitate  literară în care evidenţiază valorile morale şi etice majore ale umanismului, într-un stil expresiv, întrutotul adecvat conţinutului, acordat de Colegiul de Redacţie al Revistei ”Mileniu 3’’(2009);

- Diplomă de excelenţă pentru ansamblul  creaţiei sale literare, conferită de   Fundaţia  ”Scrisul  Românesc ” (2008) ;

- Diplomă  de  excelenţă  pentru  valorile   fundamentale  ale  satului  românesc   în  creaţia  sa  literară,  conferită  de Redacţia  Periodicului  Naţional  ”Raţiunea ”(2009);

- Diplomă  de  excelenţă  pentru  prezentarea,  într-o  stilistică  particulară,  a  unor probleme  complexe,  centrate  îndeosebi  pe  toposul  obârşiei,  cu  accent  pe  topologia  rurală,  văzută  dintr-un  unghi  modern,  conferită  de  Asociaţia  Culturală  ” Autograf  MJM ”(2009);

 

REFERINŢE  CRITICE :

Paul Anghel, Radu Tudoran, Dumitru Titus Popa, Nicolae Dragoş, Romeo Popescu,  Henriette Yvonne Stahl, Marin Sorescu, Dan Lupescu, Ion Lascu, Ovidiu Ghidirmic, Ioana Dinulescu, Costin Tuchilă, George Niţă, Harry Brauner, Florea Miu, Mircea Moisa, Nestor Vornicescu, Mircea Ciobanu, Emilian Mirea, Patrel Berceanu, Dumitru Bălăeţ, Jean Băileşteanu,  Adrian Păunescu, Florea Firan, Cornel Sorescu, Marian Barbu, Mihai Marcu, George Popescu, Gabriel Coşoveanu, Aurelian Titu Dumitrescu, Petre Ciobanu,  Paul Aretzu, Nicolae Coande.

 

CĂLĂTORII DE STUDII, VIZITE DE DOCUMENTARE, PELERINAJE, în ţară sau în străinătate:

   -   Sofia - Vidin - Plovdiv - Veliko Târnovo (Bulgaria, 1 - 31 august 1982) în perioada studenţiei, când am realizat un ziar şcoală;

   -   Ungaria - Cehoslovacia - R.D.Germană (11 - 22 septembrie 1985);

   -  Vidin - Sofia ( Bulgaria, mai - septembrie 1993; august 1994; martie - octombrie 1995; aprilie - septembrie - decembrie 1996; martie 1997) de unde am publicat în  Tineretul liber şi Curierul Naţional articole, interviuri şi reportaje despre vlahi;

   -  Ierusalim - Nazaret - Capernaum - Betleem - Haifa -  Tel Aviv - Ierihon - Cana Galileii (Israel, prin Centrul de Pelerinaj „Sfântul Nicodim” al Mitropoliei Oltenia, 09 - 16 mai 2006) şi am publicat volumul de însemnări de călătorie Pelerini olteni în ŢARA SFÂNTĂ, Ed. Autograf MJM, 2008;

   -  Paralia Katerini - Salonic - Kalambaka (Complexul Monastic Meteore) - Muntele Athos (Grecia, prin Centrul de Pelerinaj „Sfântul Nicodim” al Mitropoliei Oltenia, 23 august - 01 septembrie 2006 );

   -   Grecia - Italia - Austria - Ungaria - pelerinaj (20 iulie - 1 august 2007);

   -   Nei Pori (Grecia, 14 – 22 iulie 2008);

   -   Salonic - Delphi - Patras - Corint - Atena - Insulele Egina şi Evia - Halkidiki - pelerinaj (Grecia, 03 - 11 octombrie 2008), şi am publicat volumul de însemnări de călătorie Grecia - pământ sfânt şi apostolic ; 

 -   Canakale - Troia - Bergam -  Kussadasi  -  Selcuk ( vechiul Efes) - Pamukale - Nevshehir - Capadocia - Istanbul  (Turcia, prin Centrul de Pelerinaj al Patriarhiei Române, 07 - 15 mai 2009)

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com