HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Povestea morţii şi a renaşterii pe vasele funerare

de la Suciu de Sus

 

Anca GOJA

 

Semnele «geometrice» prezente pe unele vase funerare din Cultura Suciu de Sus „povestesc”, într-un „limbaj sacru”, căderea sufletului în moarte şi apoi drumul său spre o nouă viaţă. Periplul sufletului se desfăşoară în paralel cu traseul Soarelui, cel care moare în fiecare seară şi renaşte în fiecare dimineaţă. De asemenea, anumite simboluri, precum şi forma unora dintre vase certifică faptul că acest cult al Soarelui s-a suprapus peste cultul Zeiţei Mame, divinitatea supremă feminină, reprezentată fie ca o femeie tânără şi atrăgătoare, fie ca o mamă care naşte un copil sau un animal cu coarne, fie ca o bătrână înţeleaptă însoţită de o pasăre de pradă. Vasul, având forma Zeiţei Mame, înghiţea trupul şi sufletul celui mort pentru a-l renaşte, mai târziu. Limbajul ancestral despre care am pomenit, format din semne simple precum punctul, unghiul, triunghiul, zig-zagul, zig-zagul suprapus unei drepte, spirala sau labirintul, este descifrat de sculptorul Ioan MARCHIŞ, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional, în capitolul de aplicaţii hermeneutice al tezei sale de doctorat. Intitulată „Simbolica artelor non-verbale”, aceasta este coordonată de prof. univ. dr. Marta Petreu-Vartic de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi va fi susţinută public în data de 10 iulie. Mai multe detalii despre fascinanta poveste a vaselor funerare de la Suciu de Sus ne oferă Ioan Marchiş în interviul de mai jos.

 

Un limbaj cu origini misterioase

 

R.: Susţineţi că semnele geometrice de pe vechile vase funerare constituie un soi de "limbaj sacru", că nu sunt doar decorative ci au un sens al lor.

I.M: Semnele geometrice sunt un limbaj sacru. Faptul că ele sunt geometrice te îndepărtează de mimetism, de asemănarea lor cu ceva din realitate şi atunci te gândeşti la structura unui cristal, la structura cromelor, a genelor umane, te duce spre abstractizare, într-un fel de geometrie abstractă, drept care noi ne punem întrebări foarte serioase asupra originii lor. În Ucraina s-au descoperit aceste semne datând de acum 30.000 de ani, semne geometrice pe corn, pe pietre... În acelaşi timp, ne uimeşte paralelismul cu reprezentarea animalelor în peşteri: la Altamira, chiar şi la noi în Transilvania se regăsesc desene de bizoni, de cai de un realism fantastic. Regăsim, însă, şi semne abstracte, şi care reprezintă, după părerea mea, un adevărat limbaj. Există, de exemplu, un cercetător din Chişinău, Andrei Vartic, care demonstrează că se făcea un fel de matematică cu aceste semne. Gândiţi-vă numai la răbojul ciobanului unde îşi însemna oile. Deci e clar că e vorba şi de matematică la semnele abstracte. Pe de altă parte, prin simbolurile lor construiau nişte mesaje, dar mesajele erau de tip abstract, pe care le putea folosi fiecare om pentru a le adapta la limba lui.

 

Semne care povestesc un mit

 

I.M.: Asta încerc eu să demonstrez în lucrarea de doctorat. Pornesc de la semnele acestea abstracte şi ajung la cele de pe vasele din Suciu de Sus, de acum 2.500 - 3.000 de ani, (deşi pentru a învăţa tehnica de ridicare a unui vas  cu diametrul de 3metri e nevoie, poate, de mii de ani) din Epoca Bronzului, pentru că am avut norocul să găsesc un vas în care elementele figurative, umane sau animaliere, apar paralel cu  simboluri abstracte, geometrice, fapt care m-a făcut să înţeleg cum o figură umană se transformă într-un triunghi sau un con cu vârful în sus. Faptul că sunt artist plastic şi sculptor, că am făcut multă grafică şi că limbajul plastic îmi este foarte la îndemână, precum şi faptul că am un anumit tip de cultură în acest sens, arheologică sau filosofică, m-a făcut să înţeleg aceste vase. Ele sunt imense, unele au 3 metri în circumferinţă, dar eu, cu imaginaţia mea de sculptor, pentru că sculptorul vede în spaţiu,  am văzut semnele în mod spontan pe faţa şi pe spatele vasului şi am putut să le leg între ele, iar astfel s-a constituit un soi de limbaj. E ca o descoperire a unui limbaj, nu sunt litere aceste semne, nici ideograme nu sunt, sunt nişte simboluri care se leagă împreună, de fapt povestesc un mit. Eu am descoperit povestea a ceea ce înseamnă acel mort care se introduce în vas, căci vasul acesta este, practic, sicriul. Ori este vorba despre o perioadă când au fost arse cadavrele, ori au fost, pur şi simplu, îngropate în aceste vase. Eu am descoperit povestea simbolică, sau, dacă vreţi, mitologică a ceea ce se întâmplă cu trupul şi cu sufletul după moarte. Adică am descoperit moartea şi învierea, căci, practic, toată filosofia aceasta de Suciu de Sus de asta se leagă. Să nu uităm că asemenea vase din Epoca Bronzului, de această anvergură, nu mai există nicăieri în lume, iar dealul acela Troian din Suciu de Sus şi platoul de acolo sunt egale cu orice mare descoperire arheologică a lumii, după părerea mea. Pentru că nici etruscii, nici grecii nu au făcut asemenea mari descoperiri, de asemenea anvergură în depozitele lor de artă din această perioadă. Am avut norocul să mă ocup de aceste vase şi să spun povestea aceasta a sufletului după moarte, povestea reînvierii.

 

"Semnele de pe vasele din Suciu de Sus sunt identice cu cele din prima parte a civilizaţiei etrusce"

 

R.: Descrieţi-mi câteva astfel de semne geometrice, cu semnificaţiile lor.

 

I.M.: Despre aceste semne, nu numai eu spun că au anumite semnificaţii, chiar am preluat din dicţionare anumite interpretări, doar că am reuşit să le văd mai integrate într-un limbaj. Toată lumea ştie despre spirală, că vârtejul înseamnă moarte, sau reînviere când se întoarce capătul celălalt al spiralei. Cultura dacilor este plină de spirale. Spirala dublă înseamnă moarte şi reînviere. De asemenea, există simbolul labirintului, care este un simbol grecesc, e o spirală înţepenită, unghiulară. Este simbolul unei construcţii, a unei construcţii interioare unde te regăseşti pe tine şi te întâlneşti cu Minotaurul. Eu am mai definit zig-zagul, unghiul ascuţit, triunghiul, câteva semne definite şi de alţii, însă eu le-am articulat în acest limbaj, care este universal. Poate că şi studiul meu va fi o mică părticică, o moleculă în această demonstraţie imensă, că la gurile Dunării, în bazinul dunărean sau pe teritoriul actual al României, Ucrainei, Bulgariei, Ungariei până la Marea Adriatică a existat un centru important de cultură a lumii, de unde au migrat aceste semne, în mii de ani, până în Mexic şi până în Egipt. Nu vreau să demonstrez şi nici nu fac aceste demonstraţii că, de exemplu, cultul Soarelui a pătruns de aici, că etruscii au plecat şi l-au luat de aici, şi după aceea a influenţat şi Grecia Antică. Eu, de fapt, demonstrez că semnele de pe vasele din Suciu de Sus sunt identice cu cele din prima parte a civilizaţiei etrusce, care e un lucru ce dă de gândit. Am discutat şi cu cercetătorii din Italia: nu sunt asemănătoare, sunt identice, este acelaşi limbaj al morţii şi reînvierii. Exact acelaşi limbaj există pe vase de anvergură mult mai mică. Doar că etruscii, la un  moment dat, renunţă la aceste semne sau îşi pierd sensul, devenind decorative şi trec la reprezentarea figurativă  a omului, exact în modalitatea care va fi preluată de la ei de către greci şi dezvoltată după aceea toată cultura figurativă a Greciei Antice.

 

 

"Colacii din Preluca şi însemnele de pe cămăşile din  Maramureş sunt identice cu cele de pe vasele din Suciu de Sus"

 

I.M.: Asta am făcut eu cu vasele acestea din Suciu de Sus. Din cauza faptului că sunt plastician, am putut să le integrez într-un limbaj. Este o parte mică a lucrării mele de doctorat, un fel de aplicaţie hermeneutică, de hermeneutică simbologică. Şi am demonstrat, în acelaşi timp, că, de exemplu, colacii din Preluca şi însemnele de pe cămăşile femeilor din Maramureş sunt identice cu cele de pe scuturile dace sau cele de pe vasele din Suciu de Sus. Deci a avut loc o incredibilă transmitere orală si grafică, din generaţie în generaţie, fără niciun fel de intrerupere, a semnelor geometrice. Pe covoarele din Maramureş găsim aceleaşi semne ca pe vasele funerare de Cultura Suciu de Sus. Aceleaşi semne le găsim pe vasele etrusce. Asta trebuie să ne dea de gândit. Asta demonstrează continuitatea incredibilă şi de necontestat teoretic a faptului că această cultură a avut continuitate. Cultul Zeiţei Mame a fost încălecat de cultul Soarelui, iar cultul Soarelui de către Isus Cristos, producand adevărate semne arhetipale de sinteză religioasă(desene/ simbol/ arhetipuri  care sintetizeaza toate cele  trei religii — forma Zeiţei Mamă şi a Soarelui se contopesc şi uneori peste ele se suprapune şi semnul crucii) . În Maramureş, toate aceste semne au pătruns şi le găsim şi astăzi. Sunt semne de o vechime considerabilă, de zeci de mii de ani, să nu uităm că, după ceea ce demonstrează savanţii, omul trăieşte pe cursul fluviului Dunărea şi la gurile Dunării de aproximativ 50.000 de ani, atunci când a emigrat el din Africa. Şi noi găsim aceste semne, avem dovezi de cel puţin 30.000 de ani.

 

Doar moartea face posibilă renaşterea

 

R.: Spuneaţi în lucrarea dvs că până şi forma acestor vase funerare sugerează acelaşi lucru, credinţa că moartea este urmată de renaştere.

 

I.M.: Mircea Eliade în "Istoria religiilor" spune foarte clar că primele vase aveau forma Zeiţei Mamă. Puteţi şi astăzi observa multe vase din Maramureş care seamănă cu un trup de femeie. Aceste vase din Suciu de Sus, de fapt, îngroapă corpul în Zeiţa Mamă, în placenta primordială, deşi cultul a fost înlocuit de cel al Soarelui. Şi astăzi, dacă vă duceţi la Suciu de Sus într-o duminică, veţi vedea zeci şi sute de sori pe umerii, pe veşmintele lor. Asa cum am mai spus, în Suciu de Sus motivul solar este construit pe motivul Zeiţei Mamă. Şi atunci să vorbim despre vasul acesta. Vasul primea corpul, revenind la Zeiţa Mamă. Zeiţa Mamă l-a născut, tot ea îl înghite. Dar pe vas este un scris, o zgrafitare, o incizie. Din pântecele vasului, unde este putrezit corpul uman, se vede cum spirala îl smulge şi îl întoarce spre un mamelon spiralat şi ţâşneşte într-o altă renaştere, înviere.

 

Este extrem de evident şi eu demonstrez asta. De altfel, tumulii din Suciu de Sus şi toţi tumulii aveau formă de mamelon, simbolul clar al reînvierii. Zeiţa Mamă spune "Ai murit, dar numai murind eu pot să te întorc înapoi, la viaţă". Pe vas mai apare povestea cultului Soarelui, care ia sufletul omului, îl poartă prin labirint şi îl renaşte. Soarele renaşte pe gura vasului, iar omul prin aceste mameloane, patru la număr. Este, desigur, şi o aluzie la solstiţii şi echinocţii. Poate că acum ar fi momentul să înţelegem altfel mitul "Mioriţei". Limbajul este foarte complex şi într-un asemenea interviu, fără planşe, nu se poate să dăm explicaţii mai complete. Dar în toamnă, în septembrie, voi face o demonstraţie la Muzeul de Arheologie, după ce voi termina lucrarea despre însemnătatea acestor semne de pe vasele din cultura Suciu de Sus, descoperite de Muzeul Judeţean  Maramureş – secţia  Arheologie.

Anca GOJA

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com