Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

RETRO-NOSTALGII PASCALE

Tiberiu COSOVAN

 

 

Imediat după sărbătoarea de Florii, când noi, puştimea, ne recâştigam oarecum, după toate poznele făcute până atunci, statutul de... „copii cuminţi”, atât în familie, cât şi în faţa megieşilor din mahala (întrucât, după câteva escapade prin lunca Sucevei şi prin văioaga mlăştinoasă a Cacainei, aduceam şi le puneam tuturor la porţi, fără osebire, inclusiv evreului Gensler, ramuri arcuite şi pufoase de mâţişori) toate gospodăriile intrau într-o febrilă pregătire.

 

Marea dereticare

 

Începea marea dereticare a casei, a curţii şi a grădinii. „Misiunea” noastră, a „kinderilor” (strada din Suceava, pe care stăteam, era locuită - la începutul anilor ’50 - de români, evrei dar şi de etnici ucraineni, polonezi şi germani) era să facem curăţenie în curte, să greblăm şanţul din faţa casei, să ungem scândurile gardului cu dohot şi să dăm cu var trunchiurile copacilor, pe care tot noi îi călăream apoi tot anul.

 

La momentul acela de primăvăratecă dezmorţire, copacii aveau crengi abia înfrunzite şi, îndemnaţi de cei ai casei, încercam să le acordăm o oarecare îngrijire. Casele mahalalei se găteau şi ele de sărbătoare. Pereţii erau reparaţi, unşi cu pământ galben (adus cu roaba de la lutăria din buza Hărbăriei, de deasupra casei lui Gromic) amestecat cu bălegar de cal, muruiţi (văruiţi), iar ferestrele erau curăţate şi şterse apăsat cu petrol lampant şi hârtie de ziar.

 

În bucătărie

 

După încheierea cumpărăturilor (la care abia aşteptam să fim şi noi implicaţi, pentru că eram trimişi la prăvălia lui Kimmel, de lângă Turnu Roşu, să cumpărăm drojdie, vopsea de ouă, măsline, dar şi stafide mari, aurii, şi rahat pudrat din belşug cu zahăr vanilat, din care ciuguleam plescăind de plăcere pe drum, până acasă) toată activitatea se concentra în bucătărie. Acolo, tot ce era în familie parte muierească, de la bunica şi până la cea mai mică nepoată, trebăluia pentru masa de Paşti.

 

În Joia Mare, pe trei mese rânduite de-a lungul pereţilor, se frământa coca, se lăsa la dospit în coveţi, se rula, se împletea şi se umplea aluatul cu bunătăţi (brânză dulce de vaci cu ou, cu zahăr şi cu stafide, mac, nucă sau rahat), se aşeza apoi în tăvi şi în cratiţe mai şi negre de tuci, se ungea totul cu gălbenuş de ou (cu un pămătuf făcut din pene de cocoş) şi se lăsa „la crescut”, să respire, sub şervete albe de in.

 

Bunica

 

Suflecată la mâneci, cu părul strâns sub basmaua înnodată la ceafă, bunica era cea care coordona toate operaţiunile. Copturile, de care se îngrijea numai ea (de la păştile mari, umplute cu brânză şi cu cruce împletită pe mijloc, la babele şi cozonacii cu mac sau cu nucă), se coceau în rolă şi erau, din când în când, verificate atent. Până la finele săptămânii se pregăteau toate bucatele: se fierbeau ouăle, se vopseau, se decorau cu frunze mărunte de buruieni primăvăratice (păpădie, coada şoricelului), se dădea pe răzătoare sfecla roşie fiartă şi se făcea salata cu hrean iute, se punea la cuptor friptura de miel împănată cu usturoi, dar şi câte-o găina umplută, cu pântecele cusut cu aţă.

 

„Puşcăturile”

 

Pentru că nu prea aveam loc prin bucătăriile din care izvorau miresme îmbietoare, noi, băieţii, ne adunam undeva, în spatele casei, şi ne pregăteam „puşcăturile” pentru noaptea de Înviere. Meşteream pocnitorile fie din bucăţi scurte din ţeavă, înfundate la unul din capete, pe care le umpleam cu amestecul roşiatic cu fosfor, provenit prin răzuirea gămăliilor beţelor de chibrituri, ţevi care aveau la celălalt capăt un cui legat cu sârmă, care urma, prin lovire, să detoneze „trotilul”, fie din cutii de metal, cu capac, pentru care procuram, pe căi numai de noi ştiute, carbid (de prin şantierele aflate atunci în zona industrială a urbei).

 

Astfel dotaţi, în noaptea de Înviere, când toată lumea se îndrepta spre bisericile târgului purtând coşurile cu bucate pentru sfinţit, noi ne furişam în locurile ascunse privirii din preajma sfintelor lăcaşuri (ferindu-ne îndeosebi de dascălii de la şcoală, care ne atenţionau - în vremurile acelea  de propagandă ateistă - că nu avem voie să participăm la ritualul nocturn), unde începeam „puşcăturile”.

 

Tiberiu COSOVAN

Suceava

Săptămâna Mare, 2008

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)