Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

TOMYRIS, REGINA-ZEIŢĂ 

Camelia TRIPON

 

 

Când oamenii şi-au ridicat privirea spre cer, căutându-şi părintele protector, „lumina” le-a fost hrană şi adăpost. Atunci poate au fost conştientizaţi germenii alchimiei, care permitea transformarea umanului-fizic în aur - sublimul divin. Poate acest drum a început cu Orfeu în sec. XIII îHr. ca iniţiat şi civilizator al lumii,  atunci când a deschis calea spre eliberarea sufletului din ciclul de naşteri printr-o viaţă ascetică şi prin incantaţii purificatoare. Relatările lui Herodot despre epoca cuceririlor persane depăşesc nivelul unei descrieri ample, în ele se află un document de primă importanţă.

 

Nicolae Densuşianu a dezvoltat şi demonstrat legătura dintre consemnările anticilor despre divinităţi şi obârşia unora dintre ele pe teritoriul României (fie ca toponime, fie ca nume purtate de populaţia locală), concluzionând că suntem urmaşii unor Titani din teogonia greacă. Titan, în afara sensului de uriaş, mai are sensul de om care are calităţi extraordinare; drept urmare şi elementul chimic folosit la fabricarea oţelului a primit numele de titan. Secolul al VI-lea înainte de Hristos este al titanilor gândirii universale şi al renaşterii centrului spiritual al Israelului, Ierusalim. Atunci au trăit Buddha (560-480 îHr.), Confucius (551-479 îHr.), profeţii Daniel şi Ierimia (650-580 îHr.), Eschil (525-456 îHr.), Lao Tse (sec.6 îHr.), Solon (640-560 îHr.) Thales din Milet (625-545 îHr.) urmaţi în secolul V de Euripide, profetul Ezechiel, Socrate şi Platon. Astfel avem posibilitatea de a corela informaţiile lui Herodot cu acelea din Vechiul Testament. În acest fel se poate înţelege de ce Cyrus i-a eliberat pe evrei din robia Babilonului şi în acelaşi timp putem să ne cunoaştem mai bine propriul trecut.

 

În acea perioadă destinul ridica din calea morţii pe Cyrus, hrănit de soţia celuia ce trebuia să-l lase pradă fiarelor (dar simbolic de o căţea, ca şi Romulus şi Remus de o lupoaică)  aşa cum cu alte peste 6 veacuri mai înainte se întâmplase cu Moise, copilul salvat din „apele vieţii” pentru a deveni purtător de lumină şi credinţă. Respectul pentru apă este susţinut de protecţia pe care perşii o oferă râurilor lor, pe care le menţin curate, iar la război merg cu apă din Choaspes. Poate nu întâmplător la noi există vorba „Cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă”. Herodot relatează gradual despre trei fluvii: Choaspes (din care beau apă şi se aprovizionează pentru campanii militare perşii), Gyndes (care ucide calul sacru) şi Araxesul (al destinului; simbolic îl putem compara cu Styxul, pe care jurau zeii greci).

 

 

Perşii aveau un cult solar, fără reprezentări antropomorfe (cum aveau grecii), ceea ce îi apropia de monoteismul cultului mozaic. Herodot relatează că în campaniile lor ei erau însoţiţi de un car tras de 8 cai albi, dedicat soarelui. Înaintea  cuceririi Babilonului de către Cyrus a murit în apele Gyndesului unul din cei opt cai sacri ai carului solar; ca urmare au săpat şi împărţit fluviul în 360 de canale, pentru a pedepsi fluviul pentru moartea calului (poate pentru a reface echilibrul pierdut al timpului). Fluviul personifică apele eternităţii, care curg mereu pentru a dărui viaţă şi armonie; poate de aceea numele său poate să fie interpretat ca gyne (femeie, simbol al fecundităţii) şi des (de la deos/teos – zeu, ca o mamă primordială). Cei 8 cai reprezintă cele opt evenimente importante dintr-un an. Axa solstiţiilor şi axa echinocţiilor împart anul în patru perioade, la care se adaugă axa agrară (24 februarie cu 15 sau 29 august) şi axa pastorală (23 aprilie sau 1mai împreună cu 26 sau 31 octombrie).

 

Două popoare, unul liber (al massageţilor) şi unul în robie (al evreilor) împărtăşeau concepţii sacerdotale asemănătoare. Dacă despre vegetarianismul massageţilor ne vorbeşte Herodot, despre acelaşi obicei se pomeneşte în Biblie, unde prorocul Daniel nu mănâncă aceeaşi mâncare cu babilonenii, ci „zarzavaturi” (Daniel 1.16) - şi astfel ajunge să fie inspirat şi să comunice cu Arhanghelul Gabriel (Daniel 8.17), care îi tălmăceşte viitorul. De o importanţă covârşitoare este faptul că peste 600 de ani istoricul Flavius Josephus, în lucrarea sa „Antiquitates Iudaices”, subliniază doctrina esenienilor şi îi compară cu pleistoii daci care consumă doar lapte şi miere.

 

Themis (pare apropiat de Tomyris) este unul dintre cei doisprezece copii ai lui Uranos (cerul) şi ai Gaeei (pământul) - şase titani şi şase titanide, corespunzători celor douăsprezece zodii. Avea simbolul o spadă şi un bici, desemna zodia Balanţei şi însemna Justiţia imanentă, ordinea universală, echilibrul cosmosului. În epoca olimpiană devine prima soţie a lui Zeus şi mama fecioarei Astrea (paznicul porţilor cerului), a Horae-lor (Thallo - primăvara, Auxo - a creşterii vegetaţiei şi  Carpo - a fructelor, iar numele ei este azi purtat de Munţii Carpaţi şi stă la baza unor termeni precum carpologie).

 

Themis este şi mama Moirelor, divinităţi ale destinului. Privit din alt unghi TOMYRIS este o punte peste timp, a cărui mister cu greu se desluşeşte. Regina războinică (asemeni legendarelor amazoane, a căror existenţă geneticienii germani au confirmat-o prin studii ale ADN-ului) a rămas în memoria colectivă prin termenul familiar tommy (considerat de lingviştii francezi de etimologie engleză, şi care înseamnă soldat), fiind diminutiv de la Thomas (Toma în evanghelii, căruia i se mai spune şi  Geamănul; în acelaşi timp rădăcina acestui nume ne duce cu gândul la anatomie şi la „tăierea”/divizarea perfectă a zigotului în urma căreia rezultă gemenii monovitelini).

 

Termenii greceşti tome (tăietură),  toirio (cântec de război, marş)  şi temelio (temelie, fundaţie) care împreună cu rixa (rădăcină) şi rixiko (soartă, ursită, obârşie, neam) se alătură celor din sanscrită unde TOMARA înseamnă suliţă, iar prin IS se poate dezlega semnificaţia/rolul zeilor şi prorocilor ce au purtat în numele lor această particulă (de la Isis, Osiris, Isaia până la Iisus,  căci înseamnă a impulsiona, a trimite, cel care cercetează, forţă, vigoare, renovare şi recondiţionare). La toate acestea se adaugă sanscritul mira (care înseamnă mare, dar şi băutură), iar la noi mirul este ulei sfinţit (dar şi „a lovi la mir -  înseamnă a trăsni pe cineva, a lovi în frunte mortal). Trecând în lumea simbolurilor, Tomyris este apa, unda vibraţională, cântecul-versul ce s-a dezvoltat din logos. Este paznicul Araxesului (Styxul massageţilor) – apă a puritaţii/onoarei, caracteristică definitorie în tradiţia indo-europeană (după cum consemna Jean Haudry) şi pe care Cyrus a încălcat-o atunci când prin vicleşug (prin oştirea de sacrificiu lăsată alături de  mesele încărcate cu fripturi şi vin) i-a învins pe massageţii conduşi de Spargapises, fiul reginei. Este calea spre eliberare de destin; căci dacă Cyrus i-ar fi ascultat sfatul de a nu-i ataca pe massageţi, atunci  n-ar fi avut visul care-i prevestea moartea iminentă. 

 

În visul lui Cyrus apare Darius (cu braţele ca două aripi întinse peste Asia şi Europa, simbolizând pasărea care-şi va lua zborul, eliberată din colivia vieţii şi timpului, datorită fatalităţii). Dacă Cyrus nu ar fi râvnit pământurile massageţilor ar fi trăit şi poate altfel de viaţă ar fi avut chiar şi Darius. Aşa  s-a scris ultima pagină a unui mare rege persan, care dacă ar fi fost mai înţelept n-ar fi renunţat la „apa dulce de acasă” care se epuizează atunci când eşti departe de ea, oricâte vase ai căra cu tine.

 

În acelaşi timp istoria ne-a oferit şansa de a învăţa să preţuim adevărul şi cunoscându-ne trecutul să devenim părtaşi la înfăptuirea unui viitor al demnităţii umane, apărând valorile şi legile universului care au creat armonia lumilor prin iubire şi lumina înţelepciunii.

 

Sunt onorată să fiu alături de cei care în aceste zile evocă, la al VIII-lea Congres de Dacologie de la Bucureşti, pe minunata regină Tomyris şi pe vitejii massageţi care şi-au apărat cu îndârjire libertatea în faţa imperiului Persan, fiind de-a dreptul invincibili aşa cum au fost şi fraţii lor geto-dacii în faţa lui Darius şi a altor cotropitori încă  şase secole.

            

Camelia TRIPON

19 iulie 2007

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)