HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ REFERITOARE

LA BANATUL MEDIEVAL

 

TRAIAN  POPA

 

 prof. dr. TIBERIU CIOBANU

 

            Absent, de cele mai multe ori, în listele bibliografiilor referitoare la Banatul  medieval sau prezent doar formal, fără să fi fost şi citit, Traian Popa a rămas o figură destul de puţin cunoscută din grupul de cărturari care efectuau cercetări istorice în cadrul Institutului Social Banat-Crişana din Timişoara. Chiar şi Cornel Grofşorean, într-o scrisoare din 15 iulie 1943 către Dimitrie Gusti[1], nu-l aminteşte în cadrul colectivului de cercetători care se angajaseră să redacteze Istoria Banatului. Numele lui Traian Popa nu apare nici în comitetul de redacţie al volumului Banatul de altădată. Studiu istoric (vol. I, Timişoara, 1944, director dr. Cornel Grofşorean), cu toate că aici i s-au publicat două studii care văzuseră anterior lumina tiparului în „Revista Institutului Social Banat-Crişana”[2].

            Interesantă şi importantă este informaţia despre Traian Popa, pe care ne-o dă Victor Motogna în studiul său Banatul românesc, în veacul al XIV-lea, publicat în menţionatul volum, Banatul de altădată. Am prezentat-o şi în secvenţa dedicată cercetărilor lui Motogna privind Banatul medieval. De la Motogna aflăm că Traian Popa era între cei „câţiva inşi care s-au angajat să scrie istoria Banatului”[3]. Aceştia, „înainte de a proceda la redactarea unei opere de sinteză”[4], şi-au distribuit între ei materialul de cercetat. Lui Traian Popa „i-a revenit sarcina de a examina cuprinsul actelor publicate de Fr. Pesty (Szöreny vármegye története şi Krassó vármegye története [Documente]), precum şi Documentele publicate de Ortvay”[5]. Sunt spre luare-aminte constatările lui Traian Popa, anume că „autorii colecţiei Hurmuzachi (N. Denşuşianu şi alţii), întrebuinţând publicaţiile lui Pesty şi ale continuatorilor săi, au reprodus numai documentele în textul cărora au întâlnit atributul de Român (Valachus, Olahus ), căci din acela au putut conclude, cu puţină bătaie de cap, că actul respectiv avea legătură cu trecutul românesc”[6]. Aşadar, se pare că Traian Popa a efectuat cel dintâi o cercetare comparată a documentelor  referitoare la români, publicate pe de o parte de Pesty, pe de o parte şi de autorii români, pe de alta. Investigaţiile comparative ulterioare au evidenţiat deficienţe şi în editarea mai nouă a documentelor medievale de către istoricii români, între acestea fiind „trunchieri” de texte, inadvertenţe, lacune sau inconsecvenţe. Un exemplu, care privează informaţia istorică de date esenţiale, este dat de un document din 22 martie 1363, în care este vorba de „hotărnicia moşiei Voya şi despre punerea în stăpânirea ei a lui Benedict Himfi şi a rudelor sale”[7], împrejurare în care „s-au  strâns cnezii românilor (kenezii Holahorum), care nu s-au putut înţelege cu noii stăpâni asupra aşezării semnelor de hotar, deoarece aceşti cnezi îşi vedeau ameninţate cu răpirea o bucată de pământ şi o pădure”[8]. Relativ recent, într-o notă modestă de la subsolul paginii, s-a precizat că în Documenta Romaniae Historica, seria C. Transilvania, vol. X , Bucureşti, 1977, p. 140, „din textul latin (...) lipseşte ubi kenezii Holahorum. Completat după Pesty, Krassó, III,       p. 55”[9].

Lucrarea Românii din Banatul medieval de Traian Popa, publicată în volumul  Banatul de altădată, are o întindere de 35 de pagini şi la sfârşitul ei autorul notează că „va urma”[10]. Din păcate, n-au mai fost condiţii să mai continue publicarea următoarei părţi a acestui studiu. S-ar putea ca manuscrisul acesteia să se păstreze între  materialele din fondul documentar al Institutului Social Banat-Crişana, constituit de Cornel Grofşorean, care, în cea mai mare parte, se găseşte la muzeul din Reşiţa. Dar este posibil ca, în vâltoarea vremurilor postbelice, acestă parte a doua să se fi pierdut, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte lucrări valoroase pregătite pentru tipar în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Traian Popa a abordat o temă foarte importantă, care nu se poate întrezări din titlul prea general al studiului. El şi-a propus să prezinte exhaustiv familiile româneşti însemnate din Banatul medieval. În această parte a studiului, folosind îndeosebi informaţiile din Pesty, autorul înfăţişează datele documentare referitoare la familiile Baciu, Bracan (sau Brathan), Dobrota, Bogdan, Lucaciu, Socol, Petru din Valea (Woya; Waya) şi Neacşu. Despre familia lui Petru din Valea publică o secvenţă de 15 pagini, fiind vorba despre un studiu consistent care anticipează ampla şi temeinica lucrare a Mariei Holban, Deposedări şi judecăţi în Banat pe vremea Angevinilor şi ilustrarea lor prin procesul Voya (1361-1378), apărută în „Studii şi materiale de istorie medie”, V, Bucureşti, 1962, p. 57-131. La începutul studiului său, Traian Popa mărturiseşte că „cercetătorul nepărtinitor întâmpină mari greutăţi în descifrarea trecutului îndepărtat al românilor din Banatul medieval. Documentele cele mai vechi, descoperite şi publicate până acum, privitoare la trecutul Banatului, nu fac nici o deosebire între nobilii români şi streini, nu le specifică nici originea etnică şi nici demnitatea de cnez sau voievod, ci îi numeşte «magister» sau «comes» ca şi pe nobilii de origine streină”[11].

Studiul Familia Mutnic (de fapt, Mâtnic) de Traian Popa se încadrează în tema lucrării precedente, dar autorul nu menţionează că ar fi o continuare a acesteia. El intră direct în subiect, pornind de la cel dintâi document care atestă familia românescă Mutnic din Banat, în anul 1352. Apoi prezintă cronologic informaţiile despre această familie, implicată şi ea, ca de altfel toate puternicile familii cneziale româneşti bănăţene, în „lupta pentru moşia stămoşească”[12].

Traian Popa a adus în bogatul peisaj al medievisticii româneşti bănăţene de la finele perioadei interbelice şi din anii războiului preocupări serioase de genealogie, de abordare a familiilor nobile româneşti. Acestea, abandonate o vreme în anii regimului comunist, aveau să fie reluate cu succes în ultimele decenii. 

 

 prof. dr. TIBERIU CIOBANU (foto)

 

NOTE:

[1] Carmen Cornelia Bălan, Institutul Social Banat-Crişana (1923-1946). Recuperarea culturală şi sociologică a moştenirii Institutului Social Banat-Crişana, Editura Augusta, Timişoara, 2001, p. 285.

[2] Traian Popa, Românii din Banatul medieval în „Revista Institutului Social Banat-Crişana”, iulie-august, 1943; Idem, Familia Mutnic, în „Revista Institutului Social Banat-Crişana”, mai-august, 1944.

[3] Victor Motogna, Banatul românesc în veacul al XIV-lea, în volumul Banatul de altădată, Timişoara, 1944,  p. 272.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ioan-Aurel Pop, Instituţiile medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) în secolele    XIV-XVI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 120.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Traian Popa, Românii din Banatul medieval, în volumul Banatul de altădată, Timişoara, 1944, p. 148.

[11] Ibidem, p. 113.

[12] Ibidem, p. 118. 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com