HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Trei variante pentru Ardeal

Nicolae Balint

 

Ardeal independent, Ardealul dat în întregime Ungariei sau Ardealul să fie despărţit în două părţi egale între România şi Ungaria. Potrivit referatului întocmit de Procuratura Militară Târgu-Mureş şi înaintat Procuraturii Militare Principale Bucureşti - referat însoţit de concluziile de învinuire puse pe data de 22.01.1958 - aceastea erau cele trei variante concepute de un grup de învinuiţi din care făceau parte Fodor Pavel, Haidu Geza, Szentmartoni Valentin, Szocs Ignatiu şi Csiha Coloman.

 

În cadrul anchetei desfăşurate pe parcursul mai multor luni se ajunsese la concluzia că grupul era cu mult mai numeros şi se aflase într-o permanentă legătură cu episcopul romano-catolic Marton Aron (foto: sursa Wikipedia), proaspăt eliberat din închisoare - fusese condamnat pe viaţă în 1951, dar i se întrerupsese încarcerarea la intervenţia Prezidiului Marii Adunări Naţionale - la momentul respectiv, 1958, episcopul aflându-se în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia. Deşi am studiat mai multe documente - şi presupunând că ancheta a fost făcută cu un minim de profesionalism - rămâne întrebarea, cine a fost adevăratul inspirator al respectivului grup, Fodor Pavel sau Marton Aron? Consider că despre Marton Aron nu s-a scris încă totul. Există documente în arhivele româneşti (ale Serviciilor Speciale de dinainte de 1948, dar şi de după acest moment), documente chiar şi în arhivele mureşene care fac referire la persoana sa, există studii publicate în reviste precum “Dosarele istoriei” sau mai recent “Historia”, există câteva note informative despre activitatea episcopului în “Cartea Albă a Securităţii”...Un studiu temeinic care să valorifice într-o concepţie unitară informaţiile obţinute din mai multe surse istorice este mai mult decât necesar. În prezent, atunci când vine vorba despre persoana episcopului aproape toţi interlocutorii se referă doar la momentul 18 mai 1944 când, aflat în Biserica “Sfântul Mihail” din Cluj - spre cinstea sa - episcopul a avut tăria morală, demnitatea şi curajul să condamne politica hortystă faţă de evrei. “Magyar Katolikus Lexikon” editat la Budapesta în 2003, ca dealtfel toate scrierile maghiare, atunci când se referă la viaţa şi activitatea episcopului, spun laconic : “…a pledat pentru drepturile maghiarilor din Transilvania…”. Ce înseamnă de fapt atât de evazivul “a pledat”? Documentele şi studiile româneşti ne indică faptul că încă din perioada interbelică Marton Aron, în calitate de spion maghiar cu vederi filo-engleze şi (etern) conspirator a acţionat constant împotriva unităţii statului naţional unitar român fiind unul dintre “vârfurile de lance” ale acţiunii revizioniste.    

 

Un spionaj activ şi o propagandă pe măsură

 

După instaurarea regimului condus de Horthy, Ungaria a început o campanie internaţională de contestare a prevederilor tratatelor încheiate la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) şi în mod deosebit pe cel de la Trianon din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscută “de jure” ca parte componentă a Regatului României, urmare a actului “de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia şi care dădea expresie unui act de voinţă românească liber exprimată. Acţiunile în plan diplomatic internaţional desfăşurate cu multă insistenţă de diplomaţia maghiară în vederea revizuirii tratatelor, au fost dublate de alte acţiuni mult mai elaborate, cele desfăşurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea în acest sens de mai multe avantaje. Avea reţelele informative constituite încă de pe timpul Austro-Ungariei - dar care acum se găseau în “conservare” - avea cadre de informaţii pregătite chiar pe relaţia Transilvania şi mai dispunea de un imens avantaj: în zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment şovin şi iredentist. În aceste condiţii Ungaria a putut să promoveze un spionaj activ într-o zonă de care – cel puţin din punctul ei de vedere - nu s-a considerat niciodată despărţită sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despărţită.

 

Marea Britanie susţine revizionismul

 

Ungaria revizionistă a găsit cea mai mare susţinere din partea Marii Britanii. O bună parte din elita maghiară întreţinea şi cultiva relaţii apropiate cu înalta societate engleză. Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria Lordul Rothermere care conducea un grup de ziare de succes şi cu mare influenţă în Anglia şi în străinătate. Din gupul său de presă făceau parte 71 de ziare şi reviste din Anglia, Statele Unite şi Canada, în frunte cu bine cunoscutul “Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare. Această campanie era dublată de acţiunile de propagandă promovate în străinătate de “Liga Revizionistă” ce-l avea în frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog. Din 1927 când a fost înfiinţată şi până în 1940, Liga a publicat 228 de cărţi, reviste şi ziare cu caracter revizionist în limbile germană, italiană, franceză, engleză, spaniolă, finlandeză, portugheză şi maghiară. Din acest total, un număr de 124 de publicaţii se ocupau de “problema Transilvaniei” şi ajungeau pe diferite căi şi în Ardeal. Societăţile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizaţiile şi asociaţiile culturale contribuiau şi ele la propaganda revizionistă, aşa cum procedau şi unii preoţi maghiari de diferite confesiuni.

 

Complot antistatal la Târgu Mureş

 

În 1921, Siguranţa Statului Român a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizaţia secretă revizionistă “Maghiar Fiatolok”, organizaţie ce avea legături în mai multe oraşe din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleaşi organe de Siguranţă în 1923 la Cluj, complot ce avea ramificaţii la Târgu-Mureş şi Târgu-Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit în 1937 şi a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din România care, aşa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri al Ungariei. Aceeaşi Preşedinţie a donat tot în 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. În 1939, SSI a identificat o vastă reţea de spionaj maghiar formată din 172 de persoane, care avea drept centre de bază Oradea, Târgu-Mureş şi Satu-Mare cu ramificaţii şi în alte localităţi din ţară. Percheziţiile au scos la iveală o listă cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ şi de propagandă antiromânească, precum şi un post de radio emisie-recepţie ce funcţiona clandestin la Episcopia Reformată din Satu-Mare. În deceniul patru al secolului XX, acţiunile agresive ale spionajului maghiar contra României s-au înmulţit. Acest fapt a reieşit şi dintr-un raport din 1939 al SSI, care arăta că până la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. După cum se poate observa serviciile secrete române şi-au făcut datoria cu consecvenţă şi profesionalism, în ciuda faptului că regele Carol al II-lea(1930-1940) a încercat să şi le subordoneze sau să le ignore munca. Rapoartele şi analizele lor n-au fost însă luate în seamă, iar rezultatele acestei ignoranţe dovedite de factorii de conducere s-au văzut în vara anului 1940, când României i-au fost impuse grave amputări teritoriale.

 

Marton Aron – indicativul “P.I.S”

 

Contraspionajul român nu a putut stabili data exactă la care Marton Aron (foto) a fost recrutat de serviciile de informaţii maghiare, deşi episcopul s-a aflat în atenţia organelor speciale româneşti încă de pe la jumătatea deceniului al treilea. În octombrie 1941, Marton Aron a intrat în legătură cu rezidentul de spionaj al legaţiei maghiare de la Timişoara. A fost momentul în care organele române nu au mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales că anterior reuşiseră să procure Codul spionajului hortyst, fapt care a rămas necunoscut maghiarilor pe toată durata războiului, dar care le-a permis românilor să deconspire şi să anihileze o serie de organizaţii şi reţele de spionaj maghiare de pe teritoriul României. Cea mai importantă organizaţie maghiară de spionaj din Transilvania - cu ramificaţii şi la Târgu-Mureş - a fost cea condusă de episcopul Marton Aron. Informaţiile culese de el personal sau sau de cei din organizaţia sa erau cifrate cu ajutorul cărţii “Piszkos Fred Visszater” (“Întoarcerea mizerabilului Fred”) şi trimise apoi la destinaţie. Indicativul cu care Marton Aron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era permanent fiind format din grupul de litere “P.I.S.” şi reprezenta iniţialele tipografiei la care a fost tipărită cartea de mai sus. Indicativul cu care Marton Aron trebuia să răspundă era de fiecare dată altul. Prin intermediul Adelei Visnovitz - agentă a spionajului englez - s-a reuşit a se realiza legătura lui Marton Aron cu englezii, episcopul devenind astfel agent dublu, făcând uneori un joc foarte complicat şi încă greu de înţeles şi azi.

 

Elena Bindasz din Târgu-Mureş

 

Prin intermediul Elenei Bindasz, născută la 15 decembrie 1899 la Târgu-Mureş, maghiară de religie ortodoxă (?), Marton Aron a reuşit să afle foarte multe informaţii legate de moralul armatei române, ce vorbesc militarii între ei, ce nemulţumiri au, etc. Prin intermediul aceleiaşi Bindasz Elena, care ajunge şi ea să o cunoască pe Adela Visnovisz (agenta engleză), Marton Aron a făcut cunoştinţă cu Matei Ioan, cetăţean iugoslav de etnie română, fost aviator în armata iugoslavă şi care se refugiase în România datorită prigoanei germane. Matei îl va pune în legătură pe Marton Aron cu maiorul sârb Boşco Stanoilovici, fost ataşat militar iugoslav în URSS, un filo-englez cu relaţii atât în spionajul englez, cât şi în cel sovietic. Reţeaua lui Marton Aron va creşte foarte mult într-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabilă chiar şi de sabotaje. Elena Bindasz care la un moment dat este arestată de autorităţile române va indica sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibillul necesar, însă îl va deconspira cu această ocazie şi pe episcop, ca dealtfel întreaga reţea condusă de el. Reacţia autorităţilor române a fost nuanţată de la caz la caz. Dacă în unele situaţii reţelele maghiare care operau pe teritoriul României au fost anihilate rapid pronunţându-se ani grei de închisoare şi chiar condamnări la moarte, cel puţin în cazul lui Marton Aron nu s-a întâmplat acest lucru. Dacă din diverse raţiuni episcopul (spion) Marton Aron s-a bucurat în perioada interbelică, dar şi în timpul războiului de un tratament cu menajamente, nu acelaşi lucru se va întâmpla după 1948. Comuniştii, care puseseră mâna şi pe arhivele serviciilor speciale române de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeaşi înţelegere pe episcop, ba dimpotrivă îl vor aresta şi condamna pe viaţă. Eliberat de autorităţile comuniste după mai multe intervenţii la nivel înalt - episcopul aflat în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – a continuat să conspire împotriva statului român.

 

Grupul Fodor în ancheta Procuraturii Militare mureşene

 

Grupul Fodor a fost arestat abia în 1957, iar punerea sa în relaţie cu episcopul Marton Aron a fost relativ simplă întrucât episcopul - în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia - se afla permanent în filaj operativ. Referitor la Fodor Pavel, se arăta: “În luna august 1955 a făcut o vizită episcopului Marton Aron cu care ocazie a dus discuţii duşmănoase la adresa regimului de democraţie populară…Marton Aron îi aduce la cunoştinţă că arestarea lui s-a datorat faptului că în mai multe ocazii s-a manifestat public că teritoriul Ardealului după 1944 nu a fost dat sub guvernarea Ungariei”. Iniţial s-au propus trei variante pentru rezolvarea problemei Ardealului, în final – 1956 – căzându-se de acord doar asupra uneia dintre ele: “…învinuitul Fodor Pavel rămânând la concluzia că rezolvarea problemei cedării teritoriului Ardealului să se facă la împărţirea în două părţi egale, între România şi Ungaria, propunere cu care este de acord în întregime şi episcopul Marton Aron…” La un moment dat, grupul Fodor a fost pus în relaţie - cel puţin aşa rezultă din anchetă - cu evenimentele revoluţionare din octombrie 1956 din Ungaria. “În luna octombrie 1956, se menţiona în referat, învinuitul Fodor Pavel a crezut că a sosit momentul de a acţiona…şi a întocmit mai multe schiţe cu împărţirea teritoriului Ardealului. Pe baza acestor schiţe a întocmit o hartă a teritoriului Ardealului pe care a trecut toate localităţile, bogăţiile – sol, subsol – cu linii de demarcaţie a frontierei plănuite de el între România şi Ungaria…” În continuare, în cuprinsul referatului se mai arătau contactele pe care Fodor Pavel le-a avut cu diverse persoane de etnie maghiară pe care ar fi încercat să le recruteze. În ceea ce-l priveşte pe Csiha Coloman, se menţiona: “În interogatoriile ce i s-au luat cu ocazia anchetei penale arată că l-a cunoscut pe învinuitul Fodor Pavel, prin părinţii săi încă de mult timp…învinuitul Fodor Pavel i-a povestit despre vizitele făcute episcopului Marton Aron şi relaţiile pe care le are cu acesta…” Dincolo de schiţe (hărţi), planuri mai mult sau mai puţin elaborate şi recrutarea de membrii, grupul Fodor s-a dovedit însă incapabil să acţioneze eficient dintr-un motiv cât se poate de simplu: condiţiile anului 1956 erau cu totul altele faţă de cele - să spunem - ale anului 1945 sau 1946.    

      

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

 

CASETA 1

Perioada interbelică în arhivele mureşene

În Ordinul Circular nr.12.548 din 14.08.1929, semnat de Şeful Statului Major General al Armatei Române şi difuzat la marile unităţi, ordin întocmit pe baza unei sinteze foarte cuprinzătoare întocmite de Secţia a II-a Informaţii, se arătau cazurile de spionaj maghiar descoperite până în acel moment. În cuprinsul Ordinului Circular un accent deosebit se punea şi pe combaterea propagandei iredentiste desfăşurate de serviciile maghiare în Transilvania. Măsurile luate de autorităţile române nu au fost probabil destul de eficiente, pentru că ele n-au descurajat manifestările iredentiste şi naţionalist-şovine. Iată doar câteva dintre ele şi care se află instrumentate în arhivele mureşene:

-    Sebesi Francisc, 21 de ani, plugar, domiciliat în Matrici, judeţul Mureş, a fost trimis în judecată pentru că în seara zilei de 26 aprilie 1930, jucând într-o piesă de teatru, prin felul cum a fost îmbrăcat, având arborat şi steagul tricolor maghiar sub formă de panglici la rever, a dorit să aţâţe ura românilor (din rechizitoriul aflat la dosarul nr.4/1931, Fond Tribunalul Mureş);

-     Tarkany Gustav, 40 de ani, proprietarul ziarului “Hirado” din Târgu Mureş, a fost trimis în judecată pentru că în nr. 46 din 8 decembrie 1930 al ziarului său a afirmat, citez; "Din cauza ciuntirii Ungariei, a înnebunit un proprietar din Luduşul de Mureş”(din rechizitoriul aflat la dosarul nr.18/1931, Fond Tribunalul Mureş);

-     Sebestyen Ladislau, proprietar al ziarului “Maros”, este şi el trimis în judecată pentru că într-un număr al ziarului său a tălmăcit într-o versiune proprie cuvăntul lui Ioan Ioanovici, care în numele teatrului maghiar din Ardeal ar fi afirmat la Budapesta, citez: “cuvântul maghiar se aude tot mai rar în teritoriile dezmembrate de la Ungaria…”(din rechizitoriul aflat în dosarul nr.5/1931, Fond Tribunalul Mureş);…………………………….. 

 

CASETA 2

Reorganizarea Serviciilor Speciale Române

După primul război mondial, Ministerul de Război din România, devenit ulterior Ministerul Apărării Naţionale, şi-a reorganizat serviciile de informaţii (Secţia a 2-a din Marele Stat Major şi Serviciul Secret) şi şi-a creat un organ central de coordonare(Consiliul Superior al Apărării }ării cu departamente specializate)şi cu competenţe în orientarea politicii de apărare a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a statului român.

- Prin Decretul-Lege numărul 1579 din 18 aprilie 1919, a fost înfiinţată Secţia a 5-a Informaţii şi Contrainformaţii, cea mai importantă structură militară cu competenţe în domeniul strict al informaţiilor. Avea în compunerea sa patru birouri: Biroul 1, informaţii directe, care coordona şi activitatea ataşaţilor militari; Biroul 2, informaţii secrete şi contrainformaţii; Biroul 3, propagandă(a funcţionat doar doi ani, între 1920-1921); Biroul 4, cifru.

- Serviciul Secret era conceput ca un organ tehnic al Serviciului de Informaţii al armatei şi se afla în subordinea lui Mihail Moruzov. Acest serviciu avea ofiţeri “descoperiţi” - circa 230 după evidenţele din arhivele care s-au păstrat – dar avea şi ofiţeri “acoperiţi”, adică cu alte identităţi. Cu o zi înainte de a fi arestat de legionari, 5 septembrie 1940, Mihail Moruzov a distrus toate documentele referitoare la agenţii "acoperiţi". Nu a rămas nici o probă documentară din care să rezulte identitatea acestora şi reţeaua din care făceau parte. Au rămas doar documentele de analiză-sinteză ale Serviciului întocmite anual şi care arătau acţiunile concrete desfăşurate, tehnicile folosite şi rezultatele obţinute.        

 

CASETA 3

Marton Aron – scurtă biografie neromanţată

În atenţia Serviciului Secret de Informaţii  din România au intrat şi anumiţi preoţi maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste, şoviniste şi naţionaliste pe care o desfăşurau în Transilvania. Un caz aparte îl constituie cel al episcopului Marton Aron, figură centrală a Bisericii romano-catolice din România din prima jumătate a secolului XX. În documentele SSI era considerat, citez: “…unul din conducătorii acţiunii iredentiste maghiare în ţara noastră.” Marton Aron se dovedea, aşa cum ni-l prezintă rapoartele SSI, “un duşman neîmpăcat a tot ce este românesc”. Înainte de a alege calea spirituală, Marton Aron a luptat în primul război mondial - având gradul de locotenent - în Divizia Secuiască, unitate militară care potrivit tot rapoartelor SSI: “era vestită pentru atrocităţile comise contra românilor”. Fusese rănit de trei ori, în luptele de la Doberdo, Pasul Oituz şi Asiago. În anii ’30, episcopul făcea dese deplasări, inclusiv la Târgu-Mureş, răspândind cuvântul Domnului şi nu numai, de vreme ce era urmărit îndeaproape de SSI, dar şi de organele specializate din Siguranţa Statului. Ironia sorţii este aceea că, peste ani, dosarul informativ întocmit de SSI şi de organele specializate din Siguranţa Statului avea să fie preluat de Securitatea Statului comunist şi repus în circuitul operativ.       

 

CASETA 4

Grupul Fodor Pavel anchetat la Târgu-Mureş

“În ziua de 22.01.1958, organele MAI Târgu-Mureş au întocmit concluziuni de învinuire în dosarul nr. 295/1957, concluziuni confirmate de această Procuratură (Procuratura Militară Târgu-Mureş - n.r.). Cauza priveşte pe următorii învinuiţi:

- Fodor Pavel, n. la data de 29.06.1903 în ora;ul Budapesta, R.P.U., fiul lui Anton şi Maria, de profesie inginer CFR, fost moşier, în trecut fost conducător al Partidului Ardelean Maghiar al fostului judeţ Ciuc, cu ultimul domiciliu în oraşul Miercurea Ciuc...;

- Haidu Geza, n. la 05.01.1915 în comuna Cârţa, raionul Miercurea Ciuc, fiul lui Ioan şi Iuliana, de profesie preot, domiciliat în oraşul Stalin (Braşov),….;

 - Szentmartoni Valentin, n. la data de 22.11.1901, în com. Sânmărtin, judeţul Arad, fiul lui Iosif şi Maria, preot romano-catolic, domiciliat în Lipova,…;

- Szocs Ignatiu, n. la data de 22.11.1898, în com. Soileni, raionul Ciuc, fiul lui Gheorghe şi Ileana, preot în oraşul Turda,…;

- Csiha Coloman, n. la 17 septembrie 1929, în com. Săcuieni, regiunea Oradea, fiul lui Alexandru şi Elisabeta, de profesie preot reformat, cu domiciliul ţn Arad,…”

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com