HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

TRIANON - 4 IUNIE 1920

90 DE ANI DE LA RECUNOAŞTEREA INTERNAŢIONALĂ

A UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA (3)

 

Dr. Luchian Deaconu

 

Liderii politici au ştiut din primii ani ai „tranziţiei spre capitalismul românesc” că proiectul economic şi social pe care l-au adoptat nu va fi viabil, dar era profitabil pentru ei şi grupurile de interese care i-au împins la putere. Acest crud adevăr a fost dezvăluit publicului de una din cele mai prestigioase personalităţi academice ale momentului, academicianul Anghel Năvârlie: Încă din 1990, cu prima ediţie a planului  Un Miracol Economic în România este încă Posibil”, am dat alarma că o imitare a regimului capitalist din Apus nu va lucra şi nici nu poate să lucreze în viitor din cauza unor contradicţii inerente de dezechilibru în sistem. Din nefericire – preciza academicianul Anghel Năvârlie într-o scrisoare în 1997 - mesagiul meu nu a găsit un ecou de înţelegere a problemei fundamentale nici în cercurile guvernamentale şi nici în masa largă a economiştilor de profesie, deşi a existat o minoritate de elită care a înţeles cum stau lucrurile dar n-au vrut să se expună luând taurul de coarne”! Aşa se explică – declara cu regret academicianul Anghel Rugină - cum într-un fel am rămas singur deşi cu poporul nevinovat care suferă şi nu ştie de ce ! Totuşi, dreptatea şi Adevărul ştiinţific e de partea lor. Eu nu sunt – Doamne fereşte ! – ca România să se izoleze faţă de Occident, de Orient sau de orice altă direcţie geografică, nici măcar pentru o săptămână, nici măcar pentru o singură zi D” când planul cu miracolul economic intră în acţiune, dacă se va găsi un grup care să înţeleagă mersul istoriei contemporane şi să-l pună în aplicare. Înainte de toate am propus pregătirea social-economică Prin noi înşi-ne” (fără credite sau împrumuturi din străinătate), adică un Plan Naţional de Stabilizare Generală conceput pe condiţii de echilibru general stabil care să arate cum şi pe care cale resursele umane şi naturale ale ţării sunt utilizate până la punctul optim unde nu există somaj involuntar, inflaţie sau deflaţie, dezordine în fluctuaţiile cursului de schimb şi inechităţi sociale pe o scară întinsă. După ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau cel mult doi ani, economia românească nu mai are probleme, este independentă deşi în mod liber dar organic este legată prin tranzacţii libere dar echitabile cu economia internaţională de pe tot globul. Atunci economia românească nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbeşti referitor la Occident. Mai mult decât atâta, economia românească devine imună la orice fluctuaţii abrupte venite din afară. Evident că vor fi fluctuaţii temporare din afară sau dinlăuntru dar sistemul de echilibru general stabil le reduce la oscilaţii simple şi finite cu ajustare automată din şi prin sistem. Toate aceste lucruri le-am descris în detaliu mai ales în a treia carte publicată în România : Teoria şi Practica Economică în Epoca de Tranziţie şi După” (1994, Editura Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret din Bucureşti). Cartea s-a tipărit numai în 2000 ex., care nici nu au ajuns prea departe de Bucureşti. Aşa a decis Oficiul Naţional de Difuzare a Cărţii ! Te las să speculezi care a fost motivul. Dar asta este altă problemă.  Momentan am făcut o propunere şi anume să încercăm dacă nu e posibil să producem ceva util la CAUZA ROMANEASCA”de azi, de mâine şi de totdeauna. Eu te consider un prieten în lumea ideilor în căutarea de concepte noi, de interpretări noi în materie de economie şi finanţe mai bune decât cele cunoscute. Din acest punct de vedere ne aflăm în aceeaşi corabie sau în una asemănătoare, care vâsleşte în ape necunoscute. E vorba de un dialog deschis între doi parteneri care au păreri deosebite sau mai exact care vor să aducă mai multă lumină în puncte de vedere deosebite. Nu e nevoie să gândeşti că eşti angajat personal în cele discutate şi că în căutarea adevărului ştiinţific joci rolul de avocat al diavolului” (the’devil’s advocate, cum se spune în englezeşte). În acest scop te-aş ruga să-ţi iei timp şi să cercetezi cu cea mai mare minuţiozitate şi spirit critic din şcoala lui Maiorescu primele 134 pagini Teoria şi Practica Economică în Epoca de Tranziţie şi După”. Într-un dialog liber, deschis şi format pro şi con să vedem : 1)de ce planul Rugi nu se poate aplica în România şi, (2) există sau se poate concepe un alt plan de stabilizare generală mai bun care să scoată poporul român din groapa în care se află acum în ceasul al 12-lea ? În ceea ce propun eu îmi dau seama că nu este ceva uşor de realizat şi nici nu se poate face la grabă. Dar scopul final la CAUZA ROMANEASCA este aşa de important şi valoros încât merită toată atenţia şi eventual sacrificii de timp necesare pentru finalizare. Mă neliniştesc şi mă preocupă suferinţele poporului român nu numai din prezent dar încă şi mai mult faptul că ele se pot prelungi şi după intrarea în mileniul III. Situaţia de dezechilibru major în care se află omenirea pe întregul glob pământesc nu poate rămâne aşa multă vreme.  In veacul al 20-lea probleme mari nu au fost rezolvate cum se cuvine ci doar au fost amânate prin tot felul de compromisuri şi scheme artificiale. Iar problemele nerezolvate şi cumulative sunt forţa cea mai puternică care aduce schimbări în istorie, unele pe cale paşnică iar altele prin revoluţie şi vărsare de sânge.

 

Gândirea economică a veacului al 20-lea a fost dominată în Apus de doctrina lui Keynes iar în Răsărit de doctrina lui Marx. Doctrina lui Marx în Răsărit a căzut din cauza Principiului Imposibilităţilor în Practica Economică. (vezi : Teoria şi Practica p. 28 f.f.) Doctrina lui Keynes va cădea şi ea în secolul ce urmează tot din cauza aceluiaş Principiu al Imposibilităţilor în Practică, deşi se va derula altfel decât la Răsărit. La începutul Noului Mileniu va avea loc Marea Transformare”( The Great Transformation). Este foarte greu de prezis până la urmă pentru că lupta dintre diferite forţe nu se dă în câmp deschis. Pe de o parte e spiritul mercantil, conservativ de status quo pentru regimul capitalist reprezentat prin conducerea marilor întreprinderi comerciale şi financiare la nivel naţional şi internaţional, care are încredere în doctrina economică rămasă de la Keynes, deşi bariera principală se află în Principiul Imposibilităţilor în Practică. Pe de altă parte se află spiritul reformist reprezentat prin intelectuali şi profesionişti, mai mult sau mai puţin de stânga, unii ajunşi deja în posturi de răspundere în mai toate organizaţiile internaţionale. Aceştia agită teza că problemele sunt acum la nivel global dar nu oferă nimica nou în afară de Keynes şi Marx din umbră. Şi aci tot Principiul Imposibilităţilor este piatra cea mare care stă în faţa casei. Eu mă străduiesc de mulţi ani să dovedesc că problemele mari ale timpului nostru nu se pot rezolva nici prin Keynes şi nici prin Marx. Mai există o alternativă, a treia cale sintetizată în Ecuaţia Cunoştinţei Unificate (Vezi : Teoria şi Practica, p. 324), adică o sinteză unică între gândirea clasică şi modernă. Prin aplicarea acestei formule am vrut ca România să fie pregătită dinainte pentru « Marea Transformare » şi de la periferie să treacă la CENTRUL” cel adevărat, curat şi luminos ca să dea un exemplu viu şi concret pentru întreaga OMENIRE că este posibil de realizat o societate de economie liberă, justă şi stabilă, visul de împlinit la toate naţiunile şi la toate rasele de pe glob. Ce altă coroană mai strălucitoare s-ar fi putut pune pe fruntea neamului românesc decât realizarea unui „Miracol Economic” cum n-a mai fost în nici o altă ţară din lume fiindcă cel german şi japonez s-a vestejit deja ? Dar nici Preşedintele Iliescu şi nici Preşedintele Constantinescu n-au înţeles destinul neamului românesc şi cursul istoriei contemporane. Şi aceasta a fost cea mai mare amărăciune a vieţii mele ca român şi ca om de ştiinţă”.

 

De ce această comoară spirituală a românismului, această capacitate academică extraordinară, acest ataşament şi singular devotament faţă de poporul său, n-au fost suficiente să-l recomande de academicianul Anghel Rugină ca lider al Consiliului Academic Consultativ pentru Programul de Dezvoltare Economică şi Socială a României în timpul mandatelor tuturor preşedinţilor şi guvernelor de după 1989 ?  Pentru că, resursele umane şi naturale ale ţării, zestrea economică şi financiară acumulată în 45 de ani de trudă de 22 milioane de români trebuia împărţită”. Pentru că „noua clasă politică” a era interesată nu de o economie liberă, justă şi stabilă” şi nici de ideea de a aşeza pe fruntea neamului românesc cea mai strălucitoare coroană, MIRACOLUL ECONOMIC. „Noua clasă politică”, în totalitatea ei, a intrat chiar din primele zile de după decembrie 1989, cu bună ştiinţă, premeditat, în păienjenişul grupărilor mafiote interne şi internaţionale care au invadat România hotărâte să acapareze o parte cât mai mare din resursele naturale, materiale şi financiare acumulate prin truda „întregului popor român”.

 

Efectele incredibile ale imposturii şi iresponsabilităţii politice din ultimele două decenii sunt : criza, ruina totală a economiei, o datorie imensă, şomaj, exod de masă, sărăcie şi mizerie generalizate, o ţară falimentară, un popor debusolat. Istoria va cuantifica şi va judeca efectele dezastruoase ale deciziilor neconstituţionale, antinaţionale, abuzive ale guvernelor care au administrat România în conjunctura internaţională complexă, contradictorie şi deosebit de dinamică a primelor două decenii ale începutului de secol XXI, stabilindu-le locul pe care îl ocupă în istoria deceniilor 1989-2009, ani care, după aprecierea academicianului Florin Constantiniu, „vor fi consideraţi o perioadă de declin, clasa politică şi poporul român împărţind, în egală măsură, responsabilitatea pentru această tristă realitate”.  

 

Pentru că, aşa cum a demonstrat regretatul academician Anghel Năvârlie în Proiectul Un Miracol Economic în România este încă Posibil” prezentat liderilor politici imediat după decembrie 1989, în acest  răstimp istoric favorizant, dreptul internaţional ar fi fost favorabil României doar dacă oameni politici competenţi şi devotaţi ţării, având ca model experienţa istorică exemplară a clasei politice din perioada interbelică, ar fi valorificat cu profesionalism oportunităţile oferite de conjunctura internaţională pentru a servi interesul naţional şi nu pe cele ale partidelor şi grupurilor mafiote asociate. Din păcate dreptul internaţional a fost transformat de politicienii români într-un simplu instrument ale cărui valenţe au fost modificate conform intereselor politice ale partidelor reprezentate în guvernele de după 1989 şi ale capitalismului românesc care are chipul şi asemănarea clasei politice, „cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria Romaniei” .

 

Dr. Luchian DEACONU

Nancy, mai 2010

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com