Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Vine, vine Anul Nou !

Julia Maria Cristea – Viena

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Absolut la toate popoarele există credinţa : „ Cum începe Noul An, aşa va decurge întregul an”.

Poate că nici o altă perioadă a anului nu este atât de plină de superstiţii.

Masa bogată de revelion, cu multă mâncare şi băutură, se datorează tot unei supestiţii care spune: „cine începe anul având masa încărcată, va avea un an îmbelşugat”. Şi nu orice fel de mâncare ci unele specifice pentru noaptea Anului Nou, având fiecare anumite semnificaţii.

Ce este curios – fiecare popor are altă reprezentare a alimentelor „de bun augur”, ce trebuiesc consumate în cantităţi pantagruelice la răscrucea dintre ani.

În unele ţări se mănâncă supă de linte sau mazăre, pentru ca banii mărunţi să nu lipsească niciodată din buzunare. În ţările balcanice, locul acestora este luat de varza acră.

În general pe masă trebuie să fie 12 feluri diferite de mâncare – aceasta reprezentând cele 12 luni ale anului.

 

În ţările nordice, de pe masa de revelion nu poate să lipsească crapul. Care este semnificaţia lui? Aşa cum crapul  înoată împotriva curentului, tot aşa cei ce se ospătează din el trebuie să învingă în noul an toate curentele potrivnice ce-i stau în cale. Mai mult chiar, capul familiei trebuie să-şi pună sub farfurie un solz de crap, pe care apoi îl va purta întregul an în portmoneu – pentru ca acesta să fie tot anul plin cu bani.

În nici un caz nu se mănâncă carne de pasăre – deoarece astfel în tot anul norocul va zbura departe.

La greci se mănâncă pâine cu busuioc, în care se pune o monedă. Busuiocul este talisman împotriva duhurilor rele, iar cine va găsi moneda, va avea noroc tot anul.

Este similar cu obiceiul plăcintelor cu răvaşe obişnuite şi la noi, doar că acestea sunt infinit mai amuzante.

Pâinea de Anul Nou – de fapt un fel de cozonac tare să-ţi rupi dinţii, făcut cu multe fructe confiate, nuci şi alune - în care există o singură monedă purtătoare de noroc, este un obicei adoptat de multe popoare, în special cele germanice..                                                                                                                     

 

În Europa centrală se mănâncă preparate din carne de porc şi căpăţână de porc, deoarece se crede că porcul este aducător de noroc. În întreaga zona a bazinului mediteranian şi în sud-estul Europei, el era considerat simbolul virilităţii şi prolificităţii, precum şi „spiritul grâului”. Porcul era ofranda făcută zeilor, în ritualurile de regenerare a anului. În sărbătorile romane – Saturnaliile, care stau la baza sărbătorilor noastre de iarnă, porcul era ofranda adusă zeului Saturn

            În ţările germanice se mănâncă ca desert mici purcei din marţipan – tot cu aceeaşi semnificaţie. În sens similar, există la noi obiceiul „ de a se umbla cu Vasilca” – o căpăţână de porc împodobită cu cercei, panglici colorate şi flori de hârtie, cu care ţiganii lăutari mergeau din casă în casă în ziua de Sf. Vasile – un fel de colind, prin care se urează gospodarilor, sănătate şi prosperitate în noul an.

            În Anglia se fac nişte turtiţe triunghiulare umplute cu carne tocată. Tradiţia cere să se meargă cu acestea la vecini, pentru a le mânca împreună – astfel se vor menţine relaţiile bune întregul an.

            În Spania, la miezul nopţii, la fiecare lovitură a ceasului se mănâncă o boabă de strugure şi se spune o dorinţă, iar la a 12 bătaie a orologiului, oamenii se îmbăţişează, îşi fac  urări de bine şi se sărută. Cine n-a reuşit să mănânce la timp toate cele 12 boabe, va avea ghinion tot anul.

În Scoţia, mâncarea tradiţională este Black Bun – o prăjitură specială cu mac care simbolizează belşugul - aşa precum capsula de mac este plină de seminţe, aşa să fie şi buzunarele pline cu bani tot anul. Tradiţia este ca după miezul nopţii vecinii să se viziteze, aducând cadou o sticlă de Whisky, o pâine specială cu stafide şi un cărbune stins, considerate purtătoare de noroc.

            În Israel, tradiţional se mănâncă mere muiate în miere, sau prăjituri foarte dulci făcute cu miere – pentru ca noul an să fie tot aşa de dulce. Tradiţionalul „Guter Rutsch” folosit în ţările germanice vine de la urarea ebreică „Rosh Hashana” , în traducere liberă însemnând „noroc în noul an”.

            În Rusia se mănâncă borş şi Kitya – o fiertură similară cu Porridge-ul englezesc, făcută din boabe de grâu şi alte cereale, seminţe de mac şi miere – cu semnificaţia succesului, bogăţiei şi unei vieţi „dulci” în noul an.

            Japonezii au ca mâncare tradiţională Soga – un fel de macaroane superdimensionate, care semnifică viaţă lungă, iar ca desert prăjituri speciale făcute din făină de orez.(cereală ce simbolizează noroc şi bogăţie). O altă mâncare este Mochi, un fel de găluşti mari din orez. Cât de multe mănânci, atât de bine-ţi va merge (se pare că efectul este invers, în această noapte se întâmplă cele mai multe accidente mortale cauzate prin înecare cu Mochi, care fiind foarte cleioase se îngit greu şi rămân în gât.)

Ca băutură, cea mai festivă şi tradiţională este şampania urmată de vinul spumos. Pocnetele dopurilor la cumpăna dintre ani are menirea să alunge spiritele rele, iar revărsarea şampaniei sau vinului spumos semnifică – aşa să se reverse norocul tot timpul anului.

            În Scoţia, oamenii ciocnesc cu o băutură specială pentru această noapte - Hot Pint – un amestec de bere foarte tare, whisky şi ouă.

            În Elveţia fix la ora 12 trebuie să se bea 12 pahare de bere. Ce se întâmplă pe urmă vă puteţi imagina şi singuri...

 

Superstiţiile poporului român

 

În lumea satului perioada dintre Crăciun şi Bobotează poartă denumirea de Hârţa. – adică se mănâncă „de dulce”, deci după pofta inimii, fără restricţii.

În tot acest timp femeile nu au voie: - să spele cămăşi, să facă leşie – căci acum apele sunt sfinţite, să toarcă – atunci fetele lor nu se vor mai mărita un an întreg, sau vitele rămân sterpe, şi să cârpească.

Dar, furca trebuie să aibă caierul pe ea, iar dacă nu-l are, gospodina o va lega cu un fir de aţă, pentru ca să nu se oprească „firul vieţii”.

În jud. Muscel în această perioadă de timp nu se lucrează „pentru a nu face gâlci, friguri şi lingoare”.

Macedoromânii vorbesc acum încet, deoarece între Crăciun şi Bobotează sunt stăpâni dracii numiţi Caracandzali – care le poate lua vocea.

Gunoiul care se strânge în zilele Crăciunului, se aruncă după Bobotează peste straturi – ca să nu le mănânce viermii.

Spre Anul Nou uşile trebuiesc lăsate deschise, pentru a intra norocul în casă. Tot astfel să nu stingi lumina şi focul, nici lumânarea, ca norocul să nu creadă că nu eşti acasă şi să plece la alţii.

Fetele de măritat pun seara un fir de busuioc pe ghizdul fântânii. Dacă dimineaţa este plin de promoroacă, se vor mărita încă în iarna aceea.

Înainte, în Bucureşti, fiecare tânăr necăsătorit îşi punea sub pernă o unealtă a meseriei sale (croitorul –un ac; cizmarul – calapodul; funcţionarul – creion etc.) Astfel se credea că-şi vor visa ursita.

Dacă în noaptea de Sân-Vasii ( Sf. Vasile) cerul va fi senin, anul întreg va fi secetos. Dacă va fi înnorat, va fi un an ploios ( Gherman)

 

Superstiţii şi tradiţii ale altor popoare

 

            În ţările germanice, în săptămână premergătoare Anului Nou se vând mici amulete aducătoare de noroc – similare cu mărţişoarele cunoscute la noi, dar cu tematică fixă: trifoi cu 4 foi, purcei, buburuze, monezi pe care scrie urarea de Anul Nou, potcoave - şi evident coşari. Tot aşa se vând pentru a fi puse pe masa de revelion coşuleţe cu trifoi (natural) în care sunt puşi purceluşi sau coşari. Aceasta pentru a purta noroc şi a proteja pe oameni împotriva duhurilor necurate care bântuie în această noapte prin lume.

Tot în acelaşi scop există o serie de restricţii şi superstiţii, care se păstrează mai ales în lumea satului.

Este interzis femeilor să întindă rufele afară la uscat, ba chiar şi să spele în perioada dintre 25 decembrie şi 6 ianuarie ( denumită cele 12 nopţi ) aceasta deoarece se crede că în rufele atârnate afară vor intra toate duhurile rele care umblă în aceste nopţi hai-hui prin lume şi asta va aduce tot anul ghinion.

Pe cât posibil în această perioadă  se vor evita muncile inutile, altfel vei avea foarte mult de muncit tot anul care urmează.

Se crede că în noaptea de Anul Nou, animalele vorbesc între ele, iar oamenii le înţeleg. Dar cine le aude vorbind, va muri în anul care vine. ( credinţă atestată şi în Transilvania)

Visele avute în noaptea de Anul Nou se împlinesc cu siguranţă. ( de bună seamă, este noaptea când de fapt nu dormi, deci...)

Ai ghinion tot anul dacă în dimineaţa de anul nou, primul om întâlnit este un bătrân sau un postaş ( poate pentru asta este zi de sărbătoare pretutindeni...).

 

Din contră dacă întâlneşti o fată frumoasă vei fi binedispus tot anul. Explicabil, nu ?

Cel mai bine este să întâlneşti un coşar ( deşi e zi liberă ei circulă şi în ajun şi în prima zi a anului...şi credeţi-mă că nu degeaba) – atunci norocul te va urmări tot anul. Şi aici procedeul nu este simplu. Dacă vrei să-ţi poarte noroc, trebuie să încrucişezi degetul mare şi mijlociu de la mâna stângă şi să le pui pe un nasture de la haina ta, în timp ce cu mâna dreaptă atingi coşarul –  apoi îi dai obolul cuvenit. Dacă n-ai şanse să-l găseşti, e bine să porţi o mică amuletă – gen mărţişor, reprezentând un coşar – el fiind considerat cel care luptă permanent cu demonii şi-i învinge, iar funinginea pe care o lasă în urma lui te apără de boli.

Dacă primul om întâlnit este un cerşetor, vei avea mare noroc. Aceştia se consideră că au forţe supranaturale, deci trebuiesc omeniţi cu pomeni, care se spune  că se vor întoarce însutit.( singura întrebare - Când?, dar ce contează...)

 

În Chile, Italia şi Spania, femeile poartă de revelion precum şi prima zi a anului lenjerie roşie, culoarea vitalităţii şi a dragostei.

În Argentina, pe 31 decembrie se taie cu perforatorul toate hârtiile păstrate inutil de-a lungul anului, iar după amiază, mulţimea de confetti astfel realizată este lăsată de pe ferestre să cadă ca o adevărată ninsoare. Spectacolul este fascinant, mai ales în preajma blocurilor înalte.

În Bali, prima zi a anului trebuie serbată într-o linişte deplină. Nu se aprinde seara lumina, nu se face foc în sobe, nu este permis să meargă radioul sau televizorul, oamenii nu au voie să iasă din case, să cânte, să vorbească tare. Întreaga insulă pluteşte în linişte şi întuneric o zi şi o noapte întreagă. Pentru ce aceste rigori care sunt impuse şi turiştilor străini? Credinţa este că acum, duhurile rele mişună peste tot şi văzând că este linişte şi întuneric, cred că insula nu este locuită şi pleacă pe pustii, lăsând locuitorii să fie liniştiţi şi fericiţi tot restul anului. Se pare că tradiţia nu a fost respectată, aşa se explică atentatele avute într-o ţară cu locuitori atât de paşnici şi credincioşi....

În China şi în toate cartierele chinezeşti din lumea întreagă, cele trei zile – una înaintea şi două după anul nou, nu se lucrează. Pregătirea începe cu zile înainte, făcându-se curăţenie generală în casă, mâncarea specifică şi cumpărându-se haine noi – urmată de atârnarea lampioanelor şi a lungilor hârtii roşii pe care sunt pictate cu cifre aurii inscripţii magice – toate pentru a alunga spiritele rele. În ultima dimineaţă a vechiului an, întreaga familie îşi cinsteşte strămoşii şi pe Zeul Bun al casei, cărora li se oferă în curţile templelor, sau pe terenurile virane, festinuri suculente alcătuite din mâncărurile cele mai bune, ca: raţe, peşti prăjiţi, legume deosebite, fructe, orez, dulciuri, ce se ard toate într-un foc cât mai viu, pentru ca, odată cu fumul, să fie dusă şi ofranda către cer, în lumea strămoşilor şi a zeilor. Se întâmplă cel mai ades ca cei care fac ofranda, să nu-şi poată permite să aibă pe mesele lor nici de Anul Nou o asemenea abundenţă. Punctul culminant al serii este, ca pretutindeni în lume, momentul de cumpănă dintre ani, care este serbat cu violente şi spectaculoase focuri de artificii, pentru alungarea tuturor forţelor malefice şi purificare – tradiţie preluată în lumea întreagă.

Prima zi – aşa cum cere înţelepciunea bătrânilor, trebuie să se desfăşoare sub semnul armoniei perfecte, copiii nu trebuie certaţi, adulţii trebuie să râdă permanent, nu se vorbeşte răstit, nu se spun vorbe urâte, se petrece, se cântă, se spun poezii şi se citesc lucruri cu caracter educativ. Această zi este deosebit de importantă căci, aşa cum se desfăşoară ea, aşa este întregul an, iar dacă sărbătoarea decurge în condiţii perfecte, anul care vine va fi bogat în realizări, bucurii, sănătate, afaceri bune şi – evident, bani. Urarea care se face este „Kong hee fatt choy” – adică - Multă prosperitate şi noroc.

A doua zi dragonii uriaşi din hârtie, purtaţi de 5-6 persoane, acompaniaţi de o gălăgioasă formaţie de instrumente de percuţie specifice, merg pe străzi intrând din magazin în magazin şi din casă în casă – pentru a alunga demonii şi a aduce astfel prosperitate în noul an...ceva similar cu colindul balcanic.

Am inserat aici şi câteva dintre obiceiurile asiatice, deşi Anul Nou este celebrat la o altă dată stabilită după ciclul lunii, nu al soarelui.

 

Ghicitul viitorului

 

 Turnarea plumbului - este un ritual foarte iubit, cunoscut încă din antichitatea greacă şi rămas la fel de actual în foarte multe ţări. Interesant de ştiut este că figurinele care se formează turnând plumbul topit în apă, nu se interpretează ca atare, ci, în genul „jocului umbrelor” într-o cameră întunecoasă se pun în faţa unei lumânări aprinse şi umbra răsfrântă pe perete este ilustrarea destinului în noul an. Obiceiul este atât de împământănit încât există cărţi de interpretare a figurilor din plumb (asemănătoare cu înterpretarea viselor). Astfel: stea înseamnă bucurie şi noroc; cruce – suferinţă; siluetă de femeie – pierdere de bani; formă de sac – bogăţie. Şi imaginaţia lucrează, lucrează, lucrează...

Turnatul oului – cine nu are plumb, poate să folosească şi oul. Cum adică? Simplu. Se sparge un ou deasupra unei oale cu apă clocotită. După forma pe care a luat-o oul în apă, se ghiceşte viitorul. Bunăoară, dacă oul nu se împrăştie – înseamnă noroc şi belşug. Dacă se dispersează şi ia diferite forme, fiecare dintre acestea sunt interpretate după imaginaţia şi evident dorinţele celui care a executat ritualul. Fantezie şi optimism să fie, că interpetările abundă...

Calendarul de ceapă – este un procedeu-oracol pentru a afla cum va fi vremea în anul următor. Se iau 12 foi de ceapă egale, se aşează la rând – fiecare reprezentând o lună a anului, se presară cu sare (egal la fiecare) şi se lasă până a doua zi. Foile în care s-a format apă multă, atestă că lunile respective vor fi ploioase, cele fără apă vor fi luni secetoase.

Calendarul cerealelor – în ajunul Anului Nou se pune pe vatră câte un cărbune aprins, fiecare reprezentând o cereală – grâu, orz, porumb, secară etc. După cum şi cât a ars cărbunele transformându-se în cenuşă, recolta cerealei respective va fi mai bună sau mai rea în anul următor şi în funcţie de asta ţăranii vor decide ce vor semăna mai mult.

 

Ritualuri de anul nou

 

Pluguşorul

 

Este cea mai cunoscută formă de colindă de Anul Nou, specific autohtonă, care nu există decât pe teritoriile fostei Dacii. El este „descins din calenda Anului Nou al romanilor” ( Vasile Alexandri). Este o urare colectivă „ce-şi are originea în sărbătorile romane numite Opalia”.( G.Dem.Rădulescu), „un descântec construit pe un rit de separaţiune şi de agregare, pentru expulzarea iernii şi rechemarea verii” ( Th.Speranţia). „O importantă sinteză folclorică românească şi o mărturie elocventă a vechimii şi ponderii ce a avut-o agricultura în viaţa noastră etnică” ( Dumitru Pop) Se poate ţine o prelegere foarte lungă despre diversele ipoteze emise de etnologi, în legătură cu vechimea acestui ritual, timpul de execuţie, semnificaţia exactă etc. Dar nu cred că este necesar.

Ce e important, este bucuria pe care ţi-o aduce venirea cetei cu Pluguşorul. Fiind obicei legat de agricultură, nu este cunoscut de orăşeni, decât sub o formă absolut lipsită de autenticitate ci nu ca un adevărat spectacol, aşa cum se desfăşoară în lumea satului.

Există Plugureţul sau Plugurelul, executat de copii, în care locul plugului este luat de o ramură bifurcată de măr, ca simbol filomorf al acestuia.

Pluguşorul autentic, tradiţional, spectaculos, are ca recuzită un plug adevărat şi este executat de cete de flăcăi, adulţi şi bătrâni, sau chiar grupuri mixte. Ca într-o piesă de teatru, fiecare îşi are rolul său: plugarul - care ţine coarnele plugului, mânătorul – care ţine traista pentru covrigi, colaci, mere, pere, nuci – astăzi se dau mai mult  bani, şi urătorii – care recită poezia (ce poate ajunge până la 400 de versuri). Ca recuzită sunt folosite obiecte pentru producerea zgomotelor menite să alunge duhurile malefice şi să purifice spaţiul - căldări sparte, puşcoace, pârâitoare, clopote, tălăngi. buhae precum şi  instrumente ca fluiere, vioară, acordeon, cobză, trişcă, flaut.

Urarea declamată este acompaniată de o adevărată pantomimă, care ilustrează muncile agricole, sincronizate cu recitarea versurilor.Tematica reflectă ritmul muncilor agrare – de la pregătirea uneltelor, aratul, semănatul, seceratul, treiratul, măcinatul şi prepararea pâinii şi evident urări de noroc şi prosperitate făcute gazdelor. Mai actual, textele au căpătat o tentă distractivă, comică, pe alocuri folosindu-se cuvinte deochiate.

 

Periniţa

 

Este acum specifică oraşului şi după unii cercetători o formă a supravieţuirii practicilor orgiastice din sărbătorile romane de iarnă, după alţii şi-ar avea originea în jocurile de priveghi. ( Ion Ghinoiu) Dar, ce importanţă are, ea e un prilej de mare veselie şi este nelipsită la fiecare revelion.

 

Jocurile cu măşti

 

Cele făcute în noaptea de Anul Nou – în special în ajun nu au întotdeauna legătură cu Moşii şi Strămoşii (ca în jocurile rituale de fertilitate) ci sunt o modalitate de a spune ce gândeşti, un fel de refulare a tot ceea ce ai acumulat în timpul anului. Ele îşi au tradiţia din timpul romanilor, a serbărilor „Lenee din Calendele lui Ianuarie” Astfel este Turca, care moare simbolic în ziua Anului Nou.

La sate, ca într-o noapte de carnaval, tinerii îşi pun măşti de judecători, poliţişti, cârciumar etc. şi cu acest prilej se fac adevărate dialoguri satirice la adresa diferitelor persoane care nu sunt foarte iubite.

 

Strigarea peste sat.

 

Este oarecum similară jocurilor cu măşti.  După cum spune Romului Vulcănescu „ este o instanţă judecătorească” formată din tinerii necăsătoriţi. În momentul de răscruce al anilor, tinerii cocoţaţi pe dealuri, în copacii înalţi, pe acoperişurile caselor etc. apăraţi de întuneric, poartă între ei un dialog satiric, în care sunt „judecaţi” cei din sat, spunându-li-se evident pe nume – fiecare cu „hibele” lui. Acest dialog este ascultat de voie, de nevoie, de tot satul, stârnind râsul sau – de multe ori, la fetele nemăritate vizate astfel – plânsul.

 

Sorcova

 

Este tradiţia structurată după modelul colinzilor, în care copiii, invocând divinitatea vegetaţiei ( reprezentată de sorcovă) urează în dimineaţa zilei de Anul Nou, belşug şi noroc celor pe care-i sorcovesc, atingându-i cu acest obiect. Textul este clasic aş putea spune, deoarece a rămas neschimbat de-a lungul anilor.

Sorcova poate să fie alcătuită din rămurelele de pomi fructiferi puse în apă la Sf. Andrei, pentru a înmuguri la Anul Nou, sau din crengi strânse buchet, împodobite cu hârtie colorată, flori din hârtie, lână colorată, tricolorul, busuioc uscat. De fapt ea simbolizează fertilitatea, sănătatea şi puritatea şi pentru aceasta în unele zone ale ţării ( Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova) ea este păstrată tot restul anului lângă icoană. ( Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an)

 

Am amintit doar câteva dintre tradiţiile lumii satului, în parte şi a oraşului – cele mai cunoscute. Nu sunt singurele, se pot spune atât de multe despre ele, dar orice prelegere prea lungă poate deveni plictisitoare.

Închei deci aici.

 

Şi pentru că nu mai e mult şi noul an va bate la porţile vieţii, aducându-ne noi speranţe de mai bine, vreau să fac şi eu o urare – cititorilor revistei virtuale, colaboratorilor ( în rândul cărora am onoarea să mă număr) şi mai ales mentorului ei spiritual – Dl. Lucian Hetco, cel care munceşte cu enormă dragoste şi dăruire, pentru ca această revistă să prindă viaţă, ca o punte sufletească de legătură între românii de pe toate meridianele.

 

Pentru anul care vine,

Am să-nalţ cupele pline,

Şi voi face o urare,

Pentru mic şi pentru mare.              

Să v-aducă noul an,

Tot ce vă doriţi – noian.

Casa să vă fie plină,

De belşug şi de lumină,          

Bucurii şi spor în toate,

Armonie, sănătate.

Linişte şi împlinire,

Clipe lungi de fericire,

Dragoste, prieteni, bani

Mult noroc şi

 

 La multi ani !

 

 Julia Maria Cristea – Viena.

 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.