Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

  O perlă a Timişoarei - Fundaţia Adam Müller Guttenbrunn

Impresii si pareri personale in FORUM

                                                                                                                 Josef J. Pilz

Soarta bătrânilor din România nu este de invidiat. După o viaţă plină de privaţiuni şi mizerie, pentru mulţi şi cu sechelele anilor grei de închisoare politică sau de deportare în Siberia sau Bărăgan, acum sunt lăsaţi în voia soartei, statul român având alte probleme de reglat.
De aceea ceea ce s-a realizat la Timişoara, pentru ajutorarea celor în vârstă este probabil unic în ţară. Dar nu numai în România, poate şi în Europa civilizată, şi nu e de mirare că foarte multe organizaţii europene vin la Timişoara să se inspire din acest model. Este vorba de azilul pentru bătrâni Adam Müller Guttenbrunn.
Un grup de oameni tineri, animaţi de respect pentru bătrâneţe, pătrunşi de morala creştină, nu a fost de acord să stea cu mâinile în sân şi să accepte, cu acest fatalism propriu românilor, soarta ingrată rezervată celor în vârstă. Conduşi de actualul director al fundaţiei, Helmuth  Weinschrott, evitând birocraţia sau apelarea la înalţi funcţionari ai statului, au reparat un imobil, au strâns mobilă, lenjerie, alimente şi bani. S-au adresat în acest sens Bisericii Romano-Catolice, la organizaţii caritative, la instituţii şi la oameni de bună credinţă. Din această nobilă sămânţă a crescut o instituţie, care a ajuns o binecuvântare pentru multe sute de oameni.
Printre instituţiile care au sprijinit generos acest proiect putem menţiona Forumul Democrat German din România, în frunte cu preşedintele său, prof. dr. Singer, statul federal german, organizaţiile de ajutorare ale şvabilor bănăţeni din Germania şi nu în în ultimul rând, autorităţile locale din Timişoara. Primăria Timişoarei a dat toate înlesnirile şi aprobările necesare, fără a mai trece printr-o birocraţie excesivă, mai mult chiar, a contribuit şi material.
Rezultatul? În prezent în Timişoara şi în satele limitrofe funcţionează cinci aziluri pentru bătrâni, în care sute de persoane duc o viaţă onorabilă, conform generoasei idei, "Bătrâneţe în demnitate". Nici un hotel din România nu poate oferi o alimentaţie mai bună, mai gustoasă şi mai sănătoasă, asistenţă medicală de calitate, asistenţă religioasă şi activităţi culturale diverse. Săli elegante servesc la servirea mesei cotidiene, alte săli mai mici, pe fiecare etaj, sunt rezervate întâlnirilor şi unor activităţi cultural-recreative, biblioteci, capele pentru rugăciune şi liturghie întregesc ansamblul, iar plimbările se fac în frumoase parcuri. La azilul principal din Timişoara al fundaţiei Adam Müller Guttenbrunn se asigură şi masa pentru acasă la 500 de bătrâni nevoiaşi.
În clădirea azilului principal îşi are sediul şi Forumul Democrat German, care se îngrijeşte de populaţia germană din Banat, în domeniul organizatoric, social, cultural etc. În sălile din acest imobil modern, construit după ultime norme arhitectonice şi inginereşti, se organizează, în urma închirierii sălilor, diverse simpozioane şi congrese, multe internaţionale. Fundaţia Adam Müller Guttenbrunn a reuşit să facă cunoscută astfel România pe plan internaţional, iar dacă este să fim corecţi până la capăt, mult mai bine şi mai eficace chiar decât guvernul României.
O altă mare realizare a fundaţiei este un muzeu şi o expoziţie permanentă consacrată populaţiei germane din Banat. Trei secole de istorie sunt expuse după toate normele muzeale. Muzeul redă foarte bine istoricul şvabilor din Banat după ce au fost colonizaţi de Imperiul Habsburgic, în regiuni mlăştinoase, în care nu mai locuise nimeni până atunci. Este redată toată această operă grandioasă de desecare, indiguiri, construcţii de canale etc., care au făcut ca Banatul să devină un grânar al imperiului şi ulterior al României. Sunt restaurate cu
minuţiozitate interioare ale caselor ţărăneşti şvabeşti, cu mobilierul şi cu ustensilele casnice originale, incl. cu manechine îmbrăcate în costume populare de epocă.

Cu totul altceva este expoziţia care prezintă o perioadă foarte tristă din istoria nemţilor din România, o perioadă tristă pentru toţi locuitorii României: perioada comunistă. Calvarul şvabilor din Banat a început în ianuarie ş945 când, din ordinul bolşevicilor comunişti de la Moscova, au fost deportaţi în fundul Rusiei toţi cei în vârstă de ş7-45 de ani, în total peste o sută de mii de persoane. Zeci de mii au pierit în gerul arctic de la Vorkuta sau în adâncul minelor, au pierit de boli, de subnutriţie, în urma torturilor. Cei care s-au întors, majoritatea au revenit cu sănătatea iremediabil distrusă. Germania este recunoascătoare României, pentru că, în ciuda faptului că a avut 43 de ani un regim comunist, este singura ţară din Estul şi Centrul Europei unde se mai păstrează o minoritate germană şi unde, deschis şi fără cenzură, se pot prezenta acum, chiar în expoziţii publice (cum este cea la care m-am referit) tragedia acestei minorităţi sub comunişti. În alte ţări, care din 2004 fac parte din Uniunea Europeană, subiectul este încă "tabu"...
Expoziţia este atât de impresionantă încât oricine care o vizitează o părăseşte şocat, profund zguduit în adâncul sufletului său, pentru că tot ce vede ilustrează suferinţa şi
nenorocirea. Sunt expuse fotografii, desene, scrisori, documente. Chiar şi directorul azilului, Helmuth Weinschrott s-a născut într-un lagăr de concentrare sovietic, în care era internată mama lui. O parte a expoziţiei este consacrată "acţiunii Bărăgan", când au fost deportaţi toţi "chiaburii" din Banat, români, germani, sârbi, unguri, îndurând alte privaţiuni de neimaginat. 0i această acţiune s-a făcut la porunca lui Stalin, în "ideea" de a "securiza" frontiera României cu Iugoslavia lui Tito, aflat atunci în conflict deschis cu Moscova.
Sincera şi durabila prietenie dintre poporul român şi cel german, dintre România şi Republica Federală Germania, a fost cimentată şi datorită acestor tragedii, pentru că nemţii au ştiut întotdeauna că nu au fost victima poporului român, care i-a ajutat şi în cele mai negre perioade ale istoriei, au fost victima unor lichele comuniste impuse de Stalin României. Datorită acestei recunoştinţe, statul federal german este cel mai mare binefăcător al
României, mă refer la valoarea donaţiilor de tot felul care sosesc an de an, lună de lună.
Este foarte important să te comporţi demn, onorabil, când alţii cred că au sosit timpurile când te poţi comporta ca un criminal. Poporul român a ales calea cea dreaptă când alţii au fost în suferinţă, iar când te comporţi creştineşte, cu frică de Dumnezeu, trebuie să ştii că vei fi şi tu odată răsplătit. Este exact la ceea ce m-am referit mai adineaori.
Prin tot ce face fundaţia Adam Müller Guttenbrunn demonstrează că, prin bună credinţă, hărnicie, colaborare şi toleranţă şi societatea românească este aptă să se integreze în Uniunea Europeană. Dacă exemplul ar fi urmat de mai mulţi, ar fi foarte bine...
Dar cine a fost Adam Müller Guttenbrunn? Este un scriitor şvab din Banatul secolelor XIX şi XX. A scris mai multe romane despre populaţia şvăbească şi a ajuns cunoscut şi peste hotarele României.

München, 18 septembrie 2004
Josef J. Pilz
 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.