Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

 Cum „printr-o întâmplare” tezaurul împăraţilor Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, „s-a rătăcit” la Waschington

 

Julia Maria Cristea  - Viena

Impresii si pareri personale in FORUM


Hofburgul vienez este simbolul puterii absolute, bogăţiei şi prestanţei dinastiei Habsburgilor. Cuvântul Hofburg înseamnă cetate, citadelă, bastion. Această construcţie impunătoare ridicată de Habsburgi în inima Vienei, a fost cu intermitenţe începând din sec. XIII, reşedinţa domnitorilor Austriei, apoi a împăraţilor Marelui Imperiu Roman de naţiune germană, până la desfinţarea acestuia în1806, iar de atunci a împăraţilor austrieci până în 1918 când Austria a căpătat statutul de Republică federală. În prezent el adăposteşte cancelaria preşedintelui republicii.

 

Imperator roman


Hofburgul a fost unul dintre locurile unde s-a scris istoria Europei. Construcţia sa se întinde pe o perioadă de aproape şapte secole, de-a lungul domniei dinastiei de Habsburg şi are aspectul de „oraş în oraş” ce ne sugerează Kremlinul Moskovei, Oraşul Interzis din Peking sau Simbolul sfânt al Thailandei -Wat Pra Keo. Astăzi, complexul Hofburgului adăposteşte printre altele şi renumita „Schatzkammer” adică Camerele tezaurului - alcătuite din 25 de încăperi, unde alături de obiectele religioase, mai sunt expuse inestimabile comori, fiind unul dintre cele mai importante tezaure de valoare universală, semnele turnate în aur ale puterii unei dinastii ce timp de aproape 700 de ani a avut un rol determinant în istoria Europei.

 

Coroana Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană


 

Este ea mai reprezentativă piesă a tezaurului, care atestă suveranitatea timp de peste 1000 de ani a domnitorilor de origină germană în Europa.  Ea este făcută din aur masiv, bogat ornamentată cu perle şi pietre preţioase şi are forma octogonală, ce derivă din ideia biblică a „Jerusalimului ceresc”. Personajele aflate pe cele patru faţete realizate din email, simbolizează virtuţile unui bun împărat şi anume: Christos = modestie; Isaia = viaţă lungă; David = dreptate şi justeţe şi Solomon = înţelepciune. Cele 12 pietre preţioase aflate sub cruce au mai multe semnificaţii: cei 12 apostoli, seminţia Israelului precum şi cei 12 fii a lui Jakob.Coroana a fost realizată în Germania, pentru încoronarea împăratului Otto I (962). De atunci şi până în 1602 a fost purtată de toţi împăraţii Sfântului Imperiu Roman. După această dată ea a fost folosită doar la ceremoniile încoronării.

În 1602 Rudolf II a comandat bijutierului său personal din Praga, o nouă coroană din aur, bogat împodobită cu 8 diamante, rubine şi perle, având în vârf un safir, coroană reprezentată în majoritatea tablourilor şi frescelor evului mediu. Cele 8 diamante au o semnificaţie alegorică şi mistică. 8 reprezintă numărul sfânt al biblicului Jerusalem, iar diamantul este simbolul lui Christos, stăpânul neînvins al împărăţiei cerului şi pământului.


Pe cele patru faţete din aur masiv, reliefuri minuţios realizate reprezintă pe Rudolf II în postură de Comandant suprem-învingător al turcilor, precum şi încoronările lui din Frankfurt (ca împărat al Sfântului Imperiu), din Bratislava şi Praga (ca rege al Ungariei şi Bohemiei).
Coroana lui Rudolf II a devenit din 1804 coroana tuturor împăraţilor Austriei, dar nu a fost niciodată purtată la încoronări.
 

Coroana lui Rudolf II


 


Un alt obiect important care a fost adăugat ulterior recuzitei festive imperiale este Globul imperial făcut la Praga în 1612, sub împăratul Mathias (1552-1612) fratele lui Rudolf II (1557-1619).  El este lucrat din aur masiv, împodobit cu diamante, rubine, safire şi perle, iar înălţimea lui este de 26,3 cm. Semnificaţia este alegorică şi în privinţa ei părerile diferă: împăratul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ sau, mai puternic decât un împărat este puterea credinţei creştine.

 

 

Globul Imperial

Ceremonia încoronării începea cu îmbrăcarea viitorului împărat, pentru aceasta se foloseau veşminte tradiţionale, preluate ca un ritual sfânt din generaţie în generaţie, cel mai important dintre ele fiind mantia, urmează mănuşile, pantofii şi ciorapii, din fericire păstrate cu toată vechimea lor în condiţii perfecte.

 

Mantia de încoronare, denumită şi Pluviale era purtată după tradiţia Împăraţilor romani, adică pe umărul stâng, aşa încât mâna dreaptă să fie liberă pentru jurământ şi spadă.(vezi poza alăturată). Mantia cântăreşte 11 kg. şi are forma unui semicerc perfect cu raza de 3,4m.

Povestea ei este în strânsă legătură cu politica căsătoriilorHabsburgilor. Ea a fost confecţionată pentru un Wiking - ducele normand Roger II (1095-1154) care, prin politica sa de expansiune a fost încoronat rege al Siciliei în 1133.
 


Mantia de încoronare


Fiica sa Konstanze, s-a căsătorit cu Heinrich VI - băiatul lui Friedriech Barbarosa, dar acesta, după puţin timp a luat mantia şi s-a întors în Germania, părăsindu-şi soţia şi copilul – viitorulFriedrich II. În 1220 Friedrich devine împărat şi stabileşte ca mantia bunicului său, să facă parte obligatoriu din ceremonialul încoronării tuturor împăraţilor Sfântului Imperiu roman de na-ţiune germană, fiind astfel folosită de 47 de împăraţi, ultimul fiind Francisc II care în 1806 a renunţat la acest titlu încoronându-se după exemplul lui Napoleon, ca primul împărat al Austriei - Francisc I. Aceasta a însemnat desfinţarea Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană. Mantia este făcută din mătase, a cărei culoare roşie-purpurie şi-a păstrat prospeţimea deşi au trecut aproape 1000 de ani.


Pentru vopsitul ei s-au folosit 4 gr. de purpură (culoare extrasă dintr-un anumit melc de mare, de 300 de ori mai scumpă decât aurul, deoarece pentru a se obţine un gram erau necesari 10.000 de melci). Ea este brodată cu fir de aur şi 100.000 de perle.
Desenul broderiei reprezintă pe fiecare jumătate de mantie un leu care învinge o cămilă. Tematica leului învingător asupra unei cămile, cal sau vacă, este întâlnită pentru prima oară în palatele lui Darius şi Xerxe din Persepolis (capitala Persiei antice 518-330 î.e.n), ea a fost preluată de către imperatorii romani, apoi de către cei ai Sfântului Imperiu Roman, care i-au dat o semnificaţie simbolică, triumful lui Christos împotriva păgânilor.

 


Mantia costelatia Leului

 

Pe linia mediană este brodat un smochin – Pomul Vieţii în lumea arabă. Pe lei sunt cusute rozete din aur, care nu au doar rol decorativ. Dacă sunt unite între ele cu o linie virtuală, se formează Constelaţia Leului, aşa cum era reprezentată de astronomi în anul 1225. Lucru acesta nu este întâmplător ci are o semnificaţie simbolică de provenienţă orientală, împăratul – ca reprezentant al divinităţii pe pământ, trebuie să poarte o mantie celestă.Pe bordura inferioară a mantiei, în scrierea arabă Kufi, i se urează celui care va purta mantia să aibă succes în viaţă, să aibă de mâncat şi băut din belşug, şi zilele şi nopţile lui să fie o bucurie fără de sfârşit, deci urări pur pământene.
 

Mänuşile încoronării

 

Au fost confecţionate în 1120 la Palermo, au semnificaţia simbolică, sunt Mănuşi Pontificale, asemănătoare cu cele purtate de Papii catolici. Cuvântul pontifex înseamnă „cel care face o punte”, adică simbolic: punte de legătură de la om la om; de la om la Dumnezeu; de la religie la religie. În acest caz împăraţii se aflau la egalitate cu Papii. Aceste mănuşi păstrate în condiţii impecabile, sunt artistic şi minuţios lucrate de ţesătorii greci-bizantini, cu broderii, aplicaţii de email şi pietre preţioase. Se recunoaşte pregnant influenţa artei arabe.
 

Sandalele şi cioarapii încoronării.


Au fost folosite pentru prima oară de regele Roger II al Siciliei(1095-1154) care a primit încuvinţarea Papei să poarte Mitră şi sandalele pe care le purtau doar înalţii prelaţi, astfel că acestea au fost incluse în ceremonialul încoronării. Sandaua era făcută fără formă precisă, de abia din sec. XVII s-au făcut pantofii corespunzători fiecărui picior.  Ciorapii încoronării au fost efectuaţi în Palermo, la începutul sec. XII. La fel ca toate celelalte obiecte obligatorii la ritualul încoronării, sunt făcuţi din mătase roşie-purpură, cu bogate broderii din fir de aur.
Obiectele de îmbrăcăminte de culoare roşie-purpură puteau să fie purtate doar de către regi şi împăraţi. La cucerirea Bizanţului în 1453, împăratul Basileus a fost recunoscut printre morţi, doar datorită ciorapilor săi care aveau această culoare.

 

 

Pantoful incoronarii

 

Este interesant de ştiut faptul că doi dintre regii României au purtat mantia regală de paradă la fel ca şi Impăraţii romani şi Împăraţii sfântului imperiu roman de naţiune germană. Este vorba de Carol al II-lea şi Mihai I de Hohenzolern, fotografii din arhivă, datând din 1938 atestând acest lucru. Să fie oare doar o simplă coincidenţă?
 

 

Regele Carol II

Pentru exponatele tezaurului legate de Sfântul Imperiu roman de naţiune germană, au existat şi continuă să existe şi astăzi controverse între Austria şi Germania, deoarece ambele ţări îşi revendică ponderea şi întâietate istorică, fiecare considerând că de fapt şi de drept acest tezaur o reprezintă, deci îi aparţine.

Dacă astăzi inestimabilul tezaur se află expus în clădirea Hofburgului, se datoreşte doar unei conjucturi fericite. În august 1938, din ordinul lui Hitler, toate însemnele Sfântului Imperiu roman au fost transportate la Nürnberg cu un tren special păzit de trupe SS. Pentru a se evita orice reacţie posibilă a populaţiei, lucru a fost făcut cunoscut de abia o lună mai târziu când s-a dat publicităţii faptul că: „ oraşul Nürnberg – unde a a avut loc întotdeauna încoronarea Împăraţilor Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană – a reîntrat în posesia obiectelor istorice, însemne ale suveranităţii vechilor regi şi împăraţi germani, ce-i aparţin de drept”.


Odată cu începerea războiului, tezaurul austriac, alături de alte valori din Germania, a fost protejat într-o bunker special construit într-o peşteră cu intrarea zidită ulterior, bunker amenajat cu aer condiţionat aşa încât păstrarea să se facă în condiţii perfecte. La sfârşitul războiului, în oraşul distrus de bombardamente, americanii au descoperit bunkerul ce cuprindea valori de artă inestimabile. La cererea guvernului austriac de a se returna tezaurul coroanei, s-a făcut inventarierea, dar, spre surpriza generală, cele mai importante şi valoroase piese lipseau, adică, coroana Sfântului Imperiu, Globul Imperial, Sceptrul, Sabia împăratului şi Sabia de ceremonie. Toate investigaţile făcute n-au avut nici un succes, se credea că piesele tezaurului au fost definitiv pierdute.

 

Cercetându-se mai departe, s-a găsit în Arhiva Naţională din Washington fotografia uluitoare a locotenentului Richard Swenson în postură de Împărat al Sfântului Imperiu roman, adică având coroana, sceptrul, globul şi cele două săbii, şi mergându-se pe fir s-a descoperit că de fapt obiectele „pierdute” se aflau în „custodia” americanilor. În 1946, într-un cadru festiv la care a participat întregul guvern austriac, la cartierul general al armatei americane din Viena, tezaurul a fost predat preşedintelui Republicii Karl Renner. Piesele erau intacte, nu lipsea nici o singură piatră preţioasă.

 

Mai dificil a fost alegerea modului elegant în care să fie refuzaţi amabilii americani de a proteja şi asigura tezaurul în pivniţele comandamentului lor general. Preţioasele obiecte au fost depuse în trezorul băncii Postsparkasse, aflate exclusiv sub conducere şi control austriac. Doar după 15 mai 1955, când după semnarea Tratatului de Stat de la Palatul Belvedere Austria şi-a recâştigat independenţa şi după ce ultimul soldat aliat a părăsit ţara, preţiosul tezaur al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, a fost expus în clădirea Hofburgului.

 

Julia Maria Cristea - Viena

Scriitoare si jurnalista independenta

Fost redactor Radio, Electrocord - Bucuresti

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.