Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Pentru înţelegerea dintre bisericile surori

Discuţie cu Doctorul Inginer Josef I. Pilz

Impresii si pareri personale in FORUM

                                                                                                           

Liviu Vălenaş

 

Liviu Vălenaş.: - Stimate d-le doctor inginer, aţi fost declarat "cetăţean de onoare" al Municipiului Timişoara, oraşul Revoluţiei şi toleranţei. Dacă vreţi să vă referiţi, pentru început, la acest eveniment...
Josef J. Pilz.: - Pe data de 14 octombrie 2003 mi s-a decernat diploma de cetăţean de onoare în şedinţa plină a Consiliului Municipal Timişoara. Am primit această diplomă ca o recunoaştere a eforturilor mele, în ultimii 20 de ani, de a ajuta frumosul oraş de pe Bega, oraşul meu natal.
L.V.: - Concret, ce aţi făcut?

J.J.P.: - În aceste două decenii am adus foarte mulţi investitori şi comercianţi străini în Timişoara, plus un număr foarte mare de felurite ajutoare şi donaţii. Ajutoarele au constat din alimente, îmbrăcăminte, mobilă etc. În plus, s-a ţinut seama şi de strădaniile mele de a împăca cele două biserici surori, cea ortodoxă şi cea romano-catolică. Fapt pentru care am fost propus de Înalt Prea Sfinţia Sa, Nicolae al Banatului, pentru acest titlu.

L.V.: - De ce numai în 2003 aţi fost declarat cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara, în fond de la Revoluţie au trecut 15 ani, iar Timişoara a fost tot timpul în "mâna" Opoziţiei...
J.J.P.: - Nu trebuie eu să fiu întrebat, cert este că acum am primit această foarte importantă distincţie, care, trebuie să vă spun foarte sincer, mă onorează. Oricum, numai câteva duzini de personalităţi au primit acest titlu, amintesc printre aceştia pe directorul general (intendantul) Operei din Viena.
L.V.: - Aţi sprijinit enorm, cu ajutoare şi cu mari sume de bani Biserica Ortodoxă Română, Patriarhia de la Bucureşti. Nu sunteţi totuşi trist, observând că din partea ei nu a venit nici o recunoştinţă, poziţia ei faţă de Biserica Greco-Catolică Română este şi mai intransigentă şi mai "necruţătoare"?

J.J.P.: - În parte aveţi dreptate, însă totuşi faţă cum s-a comportat în trecut, Biserica Ortodoxă Română s-a schimbat mult...
L.V.: - Nu observ această schimbare, poate în rău, da...

J.J.P.: - Trebuie să avem răbdare, vor trece fără îndoială mulţi ani până se va ajunge la o înţelegere între cele două biserici. Este evident acest lucru. Însă noi suntem foarte mulţumiţi, iar această mulţumire merge până la Roma, pentru că s-au găsit efectiv punţi de colaborare în domenii concrete, cum ar fi de pildă impozanta şi importanta lucrare comună a "Martirologului" (Martirologiului), în fază avansată de redactare.
L.V.: - Da, este un lucru frumos şi notabil acest "Martirolog", însă unde sunt bisericile greco-catolicilor? Cine le stăpâneşte în continuare, în mod cu totul abuziv?

J.J.P.: - Da, aici nu s-a mişcat nimic. Statul comunist a confiscat în 1948 aceste biserici şi le-a dat în administrare, le-a inclus, Bisericii Ortodoxe Române. Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române este următorul: "întreţinerea acestor biserici, acestor clădiri, a costat aşa de mult încât nu ar avea ce să mai dea înapoi".

L.V.: - Da? Dacă se discută cu astfel de "argumente", atunci trebuie făcut apel la jurisprudenţă: în acest caz Biserica Ortodoxă Română, nu numai că trebuie să retrocedeze grabnic tot ce a confiscat (a primit) în 1948, dar ar mai trebuie să plătească în plus şi daune materiale şi morale, plus chiria pe toţi anii aferenţi!

J.J.P.: - Totuşi ortodocşii au promis că vor retroceda biserici, chiar catedrale, însă până în prezent nu a avut loc această retrocedare.
L.V.: - Dar nici statul român nu s-a grăbit cu retrocedarea, el are în posesie nenumărate imobile şi terenuri care au aparţinut Bisericii Greco-Catolice, staţiunea Stâna de Vale de exemplu. Chiar şi Biserica Ortodoxă Română a revendicat peste 700 de imobile care sunt în stăpânirea ilegală a statului român...

J.J.P.: - Sigur, aceste retrocedări au importanţa lor, însă ce este cel mai important lucru este o înţelegere între toţi creştinii de a lupta împreună contra materialismului din lume. De aceea Vaticanul a renunţat pe moment la intervenţii mai dure, la o politică mai ofensivă faţă de Biserica Ortodoxă Română, pentru că a avut câştig de cauză politica "paşilor mărunţi", bazată pe înţelegere. Vaticanul, trebuie să spun, apreciază poziţia patriarhului Teoctist, deschiderea sa faţă de Roma, vizitele sale pe care le face în Occident. Trebuie să fim conştienţi că,  deocamdată, patriarhul Teoctist are o poziţie unică şi singulară în cadrul ortodoxiei mondiale.

Sigur, sunt o serie de probleme nerezolvate, însă în timp să sperăm că ele se vor rezolva. Tocmai de aceea eu am acceptat să lucrez la împăcarea între cele două biserici, pentru că există o speranţă în acest sens. Certurile nu ne interesează, apreciem rezultatele concrete.
L.V.: - E frumos ce spuneţi, însă celor cărora li s-a luat totul, ce le mai rămâne de făcut? Doar să se certe?

J.J.P.: - Mă depăşesc întrebările dvs.

L.V.: - Nerestituirea bisericilor nu înveninează relaţiile dintre biserici?

J.J.P.: - La "Sankt Gerhardt Werk", pe care am onoarea să o reprezint, o regulă de bază estre aceea de a nu ridica problemele contradictorii, ci de a căuta care sunt punctele care ne unesc. Este deja creată o comisie mixtă care inventariază şi dezvoltă punctele unde deja suntem de acord. Punctele divergente rămân să fie discutate la nivelul patriarhului şi Suveranului Pontif şi a comisiilor mixte, care de 20 de ani se întâlnesc la Viena şi prin alte părţi.

L.V.: - Aţi discutat în România şi cu ministrul Culturii şi Cultelor, dl. Răzvan Theodorescu?

J.J. P.: - Nu. Noi discutăm direct cu Biserica Ortodoxă Română, cu patriarhul şi cu mitropoliţii, nu recurgem la intermediari.

L.V.: - În 1960 aţi fost condamnat în România la zece ani închisoare pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale", evident comunistă. Aţi avut curiozitatea să vă consultaţi dosarul întocmit de "fosta" Securitate, mai ales că acum ar fi teoretic posibil acest lucru?

J.J. P.: - Intenţionez să fac cât de curând demersurile necesare la CNSAS, pentru că vreau să-i descopăr pe agenţii şi informatorii care m-au spionat şi m-au denunţat. Plus că sunt şi în drept să mă primesc nişte despăgubiri pentru anii petrecuţi în închisoare, eu, soţia mea şi restul famililiei, vorbesc de cei care au făcut închisoare politică. Însă nu asta contează în primul rând pentru mine. Contează faptul că mă consider un bun fiul al patriei mele, România, şi sunt mulţumit că fac o treabă bună pentru ţară. Asta contează.

L.V.: - Credeţi că România are şanse să se integreze în Uniunea Europeană în 2007, aşa cum doreşte (se pare exclusiv) guvernul Năstase?

J.J.Pilz.: - Nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu văd nici o posibilitate reală în acest sens. Trebuia ca guvernul de la Bucureşti să facă nişte paşi în această direcţie, însă nu i-a făcut până acum. Nu ştiu dacă mai este timp, oricum el este foarte scurt. Guvernul Năstase este optimist, eu sunt sceptic, acuma rămâne să vedem ce se va întâmpla. Nu mai depinde de noi.

 

Liviu Vălenaş

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.