Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

O PARTE DIN ACEA BOGĂŢIE TAINICĂ

Prof. dr. Ion Hangiu

Seria: "Cuvinte catre urmasi" - publicat prin bunavointa domnului dr.Silvestri

 

Impresii si pareri personale in FORUM



Sunt aproape cincizeci de ani de când am început să mă ocup de presă, de istoria ei. Mai întâi am făcut o antologie a tuturor programelor literare apărute în publicaţii. După aceea, am făcut Dicţionarul, la capătul unui efort destul de greu. Pentru că nu toate publicaţiile se află în colecţiile bibliotecii Academiei, a trebuit să apelez şi la colecţiile particulare şi la alte biblioteci şi am reuşit, în cele din urmă, să descriu douămiişasesuteopzeci de exemplare în ultima ediţie a dicţionarului. Această ediţie este ultima - a treia. Prima a fost în 1987, a doua în 1996. A treia se află sub tipar şi prezintă o experienţă de viaţă trăită şi trebuie să mărturisesc că aş fi foarte bucuros dacă tinerii din generaţia actuală, sau maturii, s-ar apleca din nou asupra acestor publicaţi care, încă odată trebuie să spun, reprezintă patrimoniul material şi spiritual al nostru. „Material” în sensul că există colecţii în biblioteca Academiei. „Spiritual” - în sensul că descriu drumul parcurs de societatea românească în ultimii două sute de ani şi înfăţişează anumite momente, principalele momente, din istoria neamului românesc. Descoperim în „Dicţionar” o întreagă materie de studiu care nu se termină cu mine, eu doar am început-o. Aceasta înseamnă că toţi care vor urma după mine, tineri sau vârstnici, să refacă acest drum al istoriei noastre naţionale şi să ajungă la concluzii care să-i orienteze să cunoască îndeajuns de bine istoria tradiţiei şi cultura poporului. Căci noi nu avem altă avere şi alt tezaur decât limb, limba care s-a concretizat în cele douămiişasesuteoptzeci de publicaţii în care noi vedem şi o evoluţie a istoriei limbii şi în acelaşi timp, o istorie a ideilor.
Marii scriitori ai noştri au fost mai întâi gazetari. Aşa au fost Eliade Rădulescu şi Mihai Eminescu, aşa a fost Iorga; şi aş putea să dau şi alte exemple. Vreau, astfel, să mă înţeleagă tinerii, de astăzi, din zilele noastre - cu toate că noi trăim în epoca internetului şi suntem furaţi de mirajul acestui mijloc de informaţii - că multe sunt vremelnice, trecătoare - şi se poate întâmpla să reziste încă secole sau milenii - dar publicaţiile rămân ca atare. De aceea, este o datorie a Ministerului Culturii să termine localul început acum cinsprezece ani şi să deschidă sălile de lectură tineretului, în special, şi oamenilor care vor să se documenteze în continuare. Pentru că Dicţionarul meu oferă informaţii sumare despre o publicaţie dar o sugestie din dicţionar poate să-i determine să întreprindă o cercetare de substanţă.
Mai zilele trecute, mă întreba cineva unde poate găsi informaţia cutare şi evident că eu i-am oferit această informaţie. Alt exemplu: în „Caietele critice” editate de Academia Română, un tânăr cercetător - şi mă bucură faptul - mă citează că a descoperit, urmându-mă, două scrisori necunoscute de la Caragiale. Iată, deci cât de instructiv şi educativ poate să fie acest demers al cercetării presei de-a lungul anilor.
Aş vrea să mai spun ceva, ca un cuvânt de învăţătură şi anume că totul trebuie cercetat cu pasiune căci fără pasiune nu se poate face nimic şi fără muncă nu se poate realiza nici o lucrare de patrimoniu. Noi vorbim aici de patrimoniul naţional - sigur că ne referim şi la patrimoniul material: mânăstiri, colecţii de ziare şi reviste - dar toate acestea fac un patrimoniu spiritual. De fapt, cu acest patrimoniu spiritual noi plecăm în Europa pentru că poporul român a dovedit de-a lungul secolelor că a apărat creştinătatea şi astăzi trebuie să apere libertatea şi demnitatea omului şi, în primul rând, tradiţia căci, fără aceste valori, noi nu putem să ne certificăm identitatea noastră naţională.
În contextul integrării în cultura universală din care noi am făcut şi facem parte, bagajul nostru spiritual, materia lui primă, o reprezintă cultura naţională - această cultură formată, aici şi numai aici, de-a lungul secolelor. Şi ea este dovada cea mai grăitoare a existenţei poporului român. Această idee, nu se va dizolva în „universal”, este exclus; dar noi trebuie să ne apărăm identitatea naţională chiar dacă trebuie să ţinem seama de contextul general al globalizării. Aceasta nu înseamnă să luăm tot ce e din afară considerând e mai bun decât ce avem noi ci, mai întâi, să căutăm ce avem noi în ţară şi apoi să comparăm cu lucrurile care sunt afară pentru că nu toate lucrurile din afară sunt bune iar unele nu sunt adecvate spiritului, culturii ortodoxe, a neamului românesc.
Eu am servit tineretul într-un mod foarte concret: am înfiinţat o revistă, "Limba şi Literatura Română" pentru elevi, am condus-o un sfert de secol şi am încercat să fac educaţia lor în spiritul patriotismului curat, nefalsificat. Să nu ne închipuim că patriotismul acesta este depăşit; sau când zicem „cultură naţională” suntem naţionalişti. Noi ne apărăm naţiunea de intruziunile altor elemente care nu ne vor binele şi se ştie bine că ............e mai aproape de ...........decât. Am pornit de la ideea aceasta educativă printr-o revistă de demult. De atunci, am trecut mai departe la educaţia prin radio şi am ţinut şase ani de zile o rubrică - "Vorba dulce românească" - şi am încercat să le cultiv oamenilor tineri patriotismul acesta sincer şi să-i feresc de acele elemente trecătoare ale unei culturi şi să-i fac să înţeleagă cultura temeinică încă o dată, tinerii să cunoască, să citească foarte mult, să re-înveţe să vorbească. „Să vorbeşti” nu este numai o problemă de comunicare. Iată, oamenii noştri politici nu au practicat în cincizeci de ani genul oratoric şi nu au această calitate de a fi buni oratori; ei încearcă să vorbească, vorbesc mult sau puţin dar o pregătire temeinică de fond se poate realiza numai prin multă lectură, prin cunoaşterea istoriei şi a tradiţiilor poporului. Să ne ferim - zicea Maiorescu în secolul trecut - de fraza goală. Sau Eminescu: să punem la baza activităţii noastre de fiecare zi munca, cinstea şi corectitudinea cu aceste elemente ne putem mândri în faţa popoarelor lumii.
Orice cercetare trebuie să înceapă cu studiul în bibliotecă. Este exclusă cercetarea în afara bibliotecii pentru că numai ea, îţi oferă izvoarele cele mai importante, cărţile şi manuscrisele, cărţile tipărite. Noi avem carte tipărită de o jumătate de mileniu, din 1508; publicaţii de douăsute de ani. Fără cercetarea acestora pe baza informaţiilor, câştigate din dicţionare şi enciclopedii nu se poate face nimic. Omul tînăr român trebuie să se aplece asupra unui subiect care corespunde sentimentelor sale, corespunde firii lui şi dacă nu îi place şi nu este pasionat de cercetare, mai bine să nu o facă pentru că cercetarea cere mult sacrificiu. Îi avertizez pe tineri să nu creadă că dintr-o dată cunosc totul; eu după cincizeci de ani nu bag mâna în foc că cunosc totul, cunosc şi eu o parte din această bogăţie, din acest patrimoniu al culturii naţionale, dar am această credinţă şi speranţă că cei ce vor veni după mine se vor apleca cu şi mai multă pasiune după exemplul celor de dinaintea lor. Au de făcut multe. Cărţile mele sper să le fie de învăţătură dar le oferă nişte cadre generale dar nu cercetare; pentru cercetarea trebuie efort, muncă şi credinţă.
Aşa cum am spus după cincizeci de ani cred că pot să adresez un îndemn tinerei generaţii, urmaşilor mei cum spunea - Iancu Văcărescu „creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire”. Să se aplece cu pasiune asupra istoriei naţionale, să descifreze sensurile ei adânci, să nu rămână impresionaţi că există contradicţie, adică dezbateri de idei şi să nu confunde nici o dată literatura cu politica. Literatura este cu obiectul ei separat şi politica - cu obiectul ei separat. O naţiune nu rezistă în câmpul culturii cu oameni care vorbesc una şi fac alta şi asupra acestui lucru mi-a atras Maiorescu atenţia încă în secolul al 19-lea. Lecţia lui o dau şi eu, mai departe, celor ce vor veni după noi.

Prof. dr. Ion Hangiu

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.