Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Întoarcere în timp

Impresii si pareri personale in FORUM

                                                                                              

prof. Oltea Prelucă - Suceava

 

Privesc valea Sucevei de sus, de pe zidurile bătrânei cetăţi ce a fost, timp de trei veacuri, scaunul de domnie al Moldovei. Mă duc cu gândul la vremea în care oglinda râului reflecta agitaţia fortăreţei plină de viaţă, de forţă, de încredere şi văd privirea pătrunzătoare a lui Luca Arbore scrutând zarea, ascuţindu-şi simţurile, întrebându-se parcă: ,,Ne dă Dumnezeu încă o zi de linişte?” Fruntea încruntată, deasupra a doi ochi din al căror senin a dăruit pereţilor bisericuţei din satul bunilor lui, a devenit emblematică pentru bătrânul portar al Sucevei. N-a avut linişte, n-a avut astâmpăr toată viaţa, hălăduind alături de Vodă pe toţi coclaurii întinsei Moldove, la vânătoare de urşi, de cerbi ori de păgâni. Şi-a crescut feciorii în frică de Dumnezeu şi ascultare de porunci, aşa cum se cuvine unui mare dregător moldovean.


Bătrânul slujitor mi-arată răsăritul: culori calde, roşii-portocalii acoperă orizontul.Mi-aduce aminte că acolo-i ţara han-tătarilor, lifte păgâne, veşnic nesătule, ce-au tot venit în pradă în ţara asta cu oameni veşnic întorşi către ţărna pământului ce-i hrăneşte. Multe au fost luptele cu nohaii şi-n toate oastea ţării i-a biruit. Aşa cum îs zorile astăzi, roşii-purpurii, aşa se înroşea răsăritul Moldovei sub focurile tătărăşti. Şi tot aşa, e-hei, s-a înroşit apa Nistrului când, la Lipinţi, Vodă îi bătu şi le luă prizonieri pe fiul şi fratele hanului tătar.


Am văzut apoi, sub vârful spadei boierului-oştean, oştile turceşti, câtă frunză şi iarbă, venind dinspre miază-zi, de peste Dunăre şi Mare; imense miriapode tălăzuind către ţara apărată de ţăranii-ostaşi, de târgoveţii-ostaşi şi de boierii-ostaşi. Şi-am auzit vacarmul luptei în negura Vasluiului, într-o zi de iarnă moale, cu gloduri adânci şi ceaţă deasă; am auzit buciumele chemând la luptă, am auzit urlete şi tânguiri de durere şi am desluşit zbor de păsări peste un câmp de hoituri. Şi am văzut apoi lumina libertăţii.


Dar lumina a fost răpusă de întuneric, şi liniştea a fost spartă iar de huiet de luptă şi l-am văzut pe Vodă plângând; plângând de neputinţă, de durere, de deznădejde, rătăcind printr-o fantomatică ţară pierdută.Şi-am auzit glasuri; glas de maică gata a-şi vedea feciorul mort pentru salvarea fiilor ţării:,,Du-te la oştire, pentru ţară mori!”; şi glas dojenitor de sfânt:,,Nu pierde nădejdea, că-i mare păcat! Mare-i Dumnezeu şi şi mai mari minunile sale! Vedea-vei semn de biruinţă!” Şi biruinţă se făcu în cele din urmă, şi trebui Mehmet să se întoarcă acasă cu ruşine din Carabogdania, şi durerea Războienilor se prefăcu în imn de slavă lui Dumnezeu şi-n cântec de libertate. S-au îngropat morţii, s-au jelit fiii şi soţii şi părinţii ale căror trupuri au îngrăşat pământul Moldovei şi viaţa şi-a regăsit rosturile ei fireşti. Ţăranii au apucat iar coarnele plugurilor, păstorii şi-au tânguit doinele din fluier în creştetul munţilor, păzindu-şi mioarele, caravanele negustoreşti au început a hurui pe drumurile bătrânei Europe, boierii s-au aşezat la sfat iar Vodă la scris epistole către mai marii lumii creştine.


Se-ntoarce boier Arbore către Apus:,, Îi vezi cum fug? Îi vezi cum se ascund? Îi vezi cum cată ieşire ungurii rigăi Matiaş? Mai ieri au venit, trufaşi, arzând şi prăduind, asemenea păgânilor, Ţara Moldovei.Mai ieri vroiau să-l dea jos pe Vodă şi să supună Ţara. Ce s-a ales de ei? Au lepădat tot şi s-au strecurat afară pe căi dosnice, ca furii, ca lotrii cei păcătoşi, ca lăcustele prinse cu fum.” Şi văd Baia arzând, şi-l văd pe Matei Corvin purtat pe targă pe cărări lăturalnice, gata să-şi dea sufletul. Şi-l văd pe Vodă amarnic de mânios, fulgerând cu privirea, poruncind cu glas de tunet tăierea hiclenilor.


Mă-ntorc apoi spre miază-noapte; departe, în zare, se vede marea de frunze a Codrilor Cosminului. Sub stejarii bătrâni, cu frunza roşcată, se dă zvon de luptă. Şi mor stejarii. Mor din picioare, prăvălindu-se peste înzăuaţii oşteni ai regelui polon; mor într-un vacarm de glasuri ce imploră iertarea. Bătrânii stejari şi-au făcut datoria; au fost prelungirea braţelor de oşteni ce-au alungat neprietenii. Acum sudoarea şi sângele acestora vor hrăni ghinda măruntă aruncată sub brazdă. Şi creşte tânăra pădure; uite-o cum se înalţă în miazănoaptea de ţară! Frunzele ei, ale Dumbrăvii roşii, cântă. Cântec de slavă pentru eroi? Cântec de leagăn pentru nepoţi? Bocet de înmormântare?


Cine-a murit? Cine dă vamă azi văzduhului? Pe drumul ce duce prin vadul Sucevii către miazănoapte se-ntinde un cortegiu funerar. Boi plăvani cu ştergare cusute cu pui legate între coarne trag un car înconjurat de mulţime de lume: curteni, ţărani, bătrâni, copii, târgoveţi,bărbaţi, femei, străini înaintează tăcuţi. Ţara, îngenuncheată în colb, de-o parte şi alta a drumului. Tac oamenii. Tac păsările. Se pleacă arborii.Plâng. Se roagă. Cer îndurare. Doar clopotul depărtat al Putnei dă glas: Şte-fan! Şte-fan! Şte-fan! Pare nerăbdător. Taci, clopote! Taci, că-ţi vine făurarul!


Se-ntunecă zarea. Crengile desfrunzite ale pădurii de sub Cetatea Sucevii se-ndoaie sub vânt şi sună a jale. O pasăre, speriată de vreo lighioană, ţipă şi mă trezeşte din povestea în care m-a aruncat bătrânul Luca Arbore. Valea Sucevei e pustie în ziua de iarnă cu drumuri înfundate de omăt. Oraşul e amorţit iar dealurile din preajmă, încotoşmănate cu blănuri albe, creează un decor apăsător, trist, de sfârşit de lume. Poate că aceasta este cauza pentru care sufletul meu a preferat să evadeze în vremea Măriei Sale Vodă Ştefan! Şi cred că Vodă n-a murit! Nu putea să ne părăsească! Nu putea să lase Ţara veşnic sfâşiată de duşmani! Şi-a îngăduit doar o clipă de odihnă. Căci, în definitiv, ce este, în istoria Pământului, un şirag de 500 de ani, dacă nu doar o clipă?

prof. Oltea Prelucă
Suceava

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.