Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Marian Olaru, Mişcarea naţională a românilor din Bucovina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Rădăuţi, Editura Septentrion, 2002, 254 p.

 

Recenzie

 

   Cercetător ştiinţific dr. Daniel Hrenciuc

Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

                                                                                                          

Într-o perioadă extrem de labilă în planul culturii autentice datorită în parte  şi insuficienţelor unui sistem socio-politic şi cultural marcat de tarele trecutului culpabilizant-apariţia cărţii istoricului rădăuţean Marian Olaru -Mişcarea naţională a românilor din Bucovina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea - reprezintă indiscutabil o lucrare de referinţă care umple un imens gol în ceea ce priveşte analiza complexităţii şi sinuozităţii fenomenului mişcării naţionale româneşti din Bucovina din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Autorul  -doctor în istorie – un avizat cunoscător al fenomenului istoric bucovinean- funcţionează  ca  profesor la prestigiosul Colegiu Naţional „Eudoxiu Hurmuzaki” din Rădăuţi în fruntea căruia şi-a probat cu măiestrie abilităţile  şi competenţele  manageriale. Intelectual erudit şi rafinat şi în egală măsură,  un subtil pedagog - reprezintă  comunitatea  ştiinţifică grupată în jurul Centrului de Studii Bucovina” din Rădăuţi dedicată- în pofida avatarurilor inerente desfăşurării unei cercetării  adecvate în contextul actual- cercetării şi scrierii istoriei Bucovinei- cartea pe care o semnalăm cititorului în  intervenţia noastră fiind a 9 din seria Enciclopedia Bucovinei în studii şi monografii.

Prefaţată de o autoritate ştiinţifică de renume în persoana academicianului Gheorghe Platon, coordonatorul tezei de doctorat al lui Marian Olaru–cartea este structurată armonios  în 6 capitole -( cap. I- Imperiul Austro-Ungar şi Ducatul Bucovinei. Dimensiunile politice ale raporturilor dintre provincie şi centru; cap. II- Mişcarea naţională a  românilor din Bucovina Excurs bibliografic ; cap. III, Rolul societăţilor culturale, politice, şi al elitelor în lupta naţională a românilor bucovineni ; cap. IV- Mişcarea naţional-politică a românilor din Bucovina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,;Identitate şi simbolistică naţională în Bucovina, Lupta pentru tricolor; cap. VI- Lideri ai mişcării naţional-politice Iancu Flondor şi Aurel Onciul)- îmbinând într-o formulă echilibrată analiza cu sinteza permiţând cititorului să afle informaţii şi puncte de vedere valoroase despre mişcarea naţională românească din Bucovina încadrată evident în contextul mai larg al politicii Casei de Habsburg.

În capitolul I - Imperiul Austro-Ungar şi Ducatul Bucovinei. Dimensiunile politice ale raporturilor dintre provincie şi centru -autorul prezintă raporturile provincie-centru demonstrând lipsa de conţinut a scrierilor provenite îndeosebi din spaţiul austro-german  care exagerează în mod evident clişeul numit Homo Bucoviniensis -reluat în ultimii ani în contextul dezbaterilor privind Europa unică.

Contrar opiniilor unor avizaţi ai fenomenului bucovinean evoluţiile politice, sociale culturale, din interiorul naţionalităţilor care reprezentau mozaicul etnico-lingvistic din spaţiul bucovinean în a doua jumătate a secolului al XIX-lea confirma  accelerarea conturării unei identităţi naţionale specifice şi nu  constituirea unei aşa zise „naţionalităţi lingvistice”. Analizând atent evoluţia Ducatului Bucovinei în plan etnic, politic, educaţional, social, administrativ autorul surprinzând constituirea a trei lumii paralele (sate, oraşe, domenii) care fragmentau societatea bucovineană constituindu-se într-o consecinţă directă a politicii abile  promovate de Viena.

Abordarea nuanţată, obiectivă şi complexă a fenomenului politicii habsburgice din Bucovina  îi permite autorului să disloce opiniile formulate de istoricii austro-germani consacraţi  precum R.Fr.Kaindl, R.Wagner, F.Zieglauer, E. Procopowitz,  E.Zollner etc.) referitoare nu doar la armonia interetnică sau interconfesională şi bunăstarea economică din Bucovina în raport cu efectele politicii vieneze în domeniu. Care era însă realitatea concretă?- Bucovina -ocupa arată autorul -penultimul loc între provinciile imperiale în ceea ce priveşte nivelul de industrializare şi progres economic. Percepută  şi identificată drept un Tirol al Europei de Est, Elveţie a Orientului, o punte între Orient şi Occident -provincia situată într-o zonă de confluenţă culturală şi plasată geostrategic între Europa Centrală şi Răsăriteană a receptat şi suferit ea însăşi realizările dar mai ales neîmplinirile politicii oficiale al Casei de Habsburg.

Capitolul al II-lea - Mişcarea naţională a  românilor din Bucovina. Excurs bibliografic -conceput şi redactat într-o manieră inedită analizează contribuţiile istoriografice imense sub cantitativ şi informativ raportat strâns la dimensiunile strict ale Bucovinei (doar 10.442 km2 ) care face ca aceasta să se detaşeze net între celelalte provincii româneşti.  Adăugăm valorificarea şi interpretarea informaţiile provenite din zona presei vremii - o întreprindere laborioasă -întrucât este binecunoscut  subiectivismul gazetarilor angajaţi mai mult sau mai puţin politic- care sporeşte demersul decantării adevărului autentic amplificând  elementul de culoare şi inedit în redarea atmosferei politice a perioadei analizate -discursul ştiinţific fiind validat de valorificarea impresionantă a unei solide bibliografii provenite din spaţii istoriografice atât de variate şi de dispersate cum sunt cele austro-germane, româneşti şi ruso-ucrainene.

Punctul de plecare în acest demers ştiinţific se plasează cronologic la finele celui de al doilea război mondial înregistrând contribuţiile ştiinţifice anterioare (George B.Duică, Teodor Balan, Nicolae Iorga, Constantin Loghin, Ion Nistor, I.G. Sbiera etc.) şi particularizând apariţia timp de două decenii în intervalul cronologic -1969-1989 -a  Anuarului „Suceava” al Muzeului Judeţean de Istorie din municipiul reşedinţă de judeţ ca parte integrantă a unui fenomen de relativ dezgheţ ce a permis rediscutarea denumirii de „Bucovina” cu desăvârşire interzis în prima parte a epocii stalinismului eliberator.

            După evenimentele din 1989 dispărând încorsetarea ideologică au apărut foarte multe lucrări atât în spaţiul discursului ştiinţific românesc semnate de Mihai Iacobescu, Nicolae Ciachir, Vladimir Trebici, Radu Grigorovici- austro-german ( Jacques Le Rider, Erich Zollner, Klaus Heitman, Hans Hofbauer, Adolf Armbruster, Lucjan Geier, Otto Halabrin, Ort. Kotzian sau ucrainean -(Arcadii Jucowski, A.Botuşanski, Iuri Makar etc).

Cap. IIII - Rolul societăţilor culturale, politice, şi al elitelor în lupta naţională a românilor bucovineni -este dedicat surprinderii rolului societăţilor culturale, politice şi a elitelor în lupta naţională a românilor bucovineni - o întreprindere care a mai stat  până acum în atenţia  cercetătorii interesaţi -însă autorul introduce informaţii şi puncte de vedere noi bazate pe materiale de arhivă, publicaţii, studii monografice care nu au mai fost invocate  altfel decât parţial.

Activitatea acestor societăţii -româneşti „Arboroasa” , „Junimea”, „Bucovina”, „Academia ortodoxă”,  germane-„ „Arminia”, Theutonia”, Franconia”, austriece „Austria”, Lesalle”, „ Gothia” şi „ Alllemania”, ucrainene „ Sojuz”, „Zaporoje”, „Cernomore” „ Sicz”, Moloda Ukraina”, poloneze „Lechia„ şi Ognisko” şi evreieşti „ Hasmonea”, „ Zephiras” , „Hebronia”, „Humanitas” „Emunag „ şi „Hetid”- au contribuit printr-o variată activitate la conservarea/dezvoltarea identităţii naţionale detaşându-se  totuşi  societăţile studenţeşti româneşti mai ales prin influenţa exercitată asupra compatrioţilor plasaţi  la nivele diferite de reprezentativitate  socio-politică.

 Elitele politice româneşti -un subiect destul de rar şi doar secvenţial abordat cu excepţia istoricului sucevean Mihai Iacobescu -şi-au adus o contribuţie esenţială în formarea conştiinţei naţionale a românilor bucovineni într-o strânsă conexiune cu apărarea intereselor specifice fie la nivelul Dietei Bucovinei fie la nivelul altor instituţii . Este vorba de familia Hurmuzaki („Grachii Bucovinei”), mitropolitul Silvestru Morariu, Miron Călinescu, Dionisie Bejan, mitropolitul Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Sextil Puşcariu, Constantin Loghin, Grigore Nadriş etc.

Capitolul IV- Mişcarea naţională a românilor din Bucovina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea- analizează/radiografiază  în prima sa parte -apariţia şi evoluţia acţiunilor şi curentelor politice premergătoare coagulării treptate a unor partide politice în accepţia unanim acceptată de specialişti.

 Prima utilizare a sintagmei de „ partid” politic  este plasată cronologic în anul 1848 cu ocazia  acţiunii gestionate de către Doxache Hurmuzaki orientată spre desprinderea  administrativă a Bucovinei de Galiţia  Evoluţia ulterioară a scenei  politice bucovinene în fond o replică provincială a vieţii politice austriece  a dus la naşterea Partidului Centralist (E.Hurmuzaki, C-tin Tomaşciuc etc) susţinut în plan ideologic de liberalism şi bazat pe voturile marilor proprietari, industriaşilor, intelectualilor, negustorilor şi a micilor proprietari rurali.

În replică, Partidul Autonomist (fraţii Gh.  şi Al. Hurmuzaki) conta pe aderenţa marilor proprietari şi a clerului catolic ceh şi polonez în special, susţinând reintroducerea Constituţiei federaliste din 1859 punând accentul evident pe acordarea unui grad sporit de autonomie pentru provinciile componente ale Imperiului habsburgic.

Particularitatea vieţii politice bucovinene era dată de opţiunea  boierimii autohtone pentru partidele politice vieneze desfăşurându-se  în contextul organizatoric oferit de structura societăţilor cultural-naţionale fiind multiplicată evident de datele particulare ale jocului politic bucovinean. Mărturia acestui fapt o constituie implicarea efectivă a membrilor  societăţilor româneşti în derularea unor momente de largă rezonanţă pentru întreaga românime precum Serbarea de la Putna (16/28 august 1871) ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la ctitorirea mănăstirii din localitate şi desigur în contextul altor evenimente/momente similare.

Demontarea lipsei de conţinut a formulei „ bucovinismului” invocat iniţial în cursul unei discuţii dintre baronul Nicolae Mustaţă (Mustatza)  şi regele Carol I din gara Cernăuţi-reluat şi plasat neinspirat actualmente în discursul europenist în contexte lipsite de un suport istoric adecvat reprezintă o dovadă clară a utilizării şi valorificării unei bogate bibliografii adecvate conturării unui punct de vedere fundamentat ştiinţific. Concluziile autorului induse într-o manieră elegantă şi explicită sunt lipsite de  spiritul apologetic sau naţionalist-vindicativ  putând reprezenta oricând  punctul de plecare al unor cercetării  ulterioare.

Capitolul V- Identitate şi simbolistică naţională în Bucovina, Lupta pentru tricolor-analizează minuţios  şi sistematic conturarea la nivelul elitelor a unei veritabile „furtuni identitare”în accepţia autorului dovedite de utilizarea tricolorului în momente esenţiale pentru mişcarea naţională bucovineană (serbarea de la Putna-1871, procesul „ Arboroasei”, 1877, cucerirea independenţei 1877-1878, procesului memorandiştilor 1892-1894 etc.) care coroborat cu excursul la alte elemente de factură identitară (tradiţii, istorie, etc.) au condus la coagularea conştiinţei naţionale româneşti şi au generat un conflict deschis cu autorităţile austriece. În dispută care a căpătat rapid conotaţii ample au fost implicate instituţii fundamentale ale statului austriac precum şi renumiţi specialişti aparţinând spaţiului ştiinţific cernăuţean, vienez şi budapestan.

Capitolul VI- Lideri ai mişcării naţional-politice Iancu Flondor şi Aurel Onciul-reprezintă demersurile monografice făcute de autor lui Iancu Flondor şi Aurel Onciul- două personalităţi de mare rezonanţă în viaţa politică din Bucovina încadrate firsc în contextul mai larg al mişcării naţionale a românilor bucovineni. Iancu Flondor – boierul de la Storojineţ –cum a fost numit în epocă a dominat cu autoritate viaţa politică din Bucovina liderul Partidului Naţional Român din Bucovina (noua titulatură a Partidului Creştin-Social Român din Bucovina) a militat consecvent pentru afirmarea identitarismului naţional românesc sprijinind material trimiterea la studii a tinerilor români privaţi de subsidiile financiare ale unui atare demers- cu toate că generozitatea şi patriotismului său nu au fost întotdeauna receptate la adevărata lor dimensiune.

 Aurel cavaler de Onciul reprezintă o figură controversată cu un traseu şi opţiuni politice care a determinat confuzia, nedumerirea şi critica contemporanilor - intrigaţi de machiavelismul demersurilor sale care au pus nu de puţine ori în dificultate mişcarea naţională şi interesele  naţionale specifice românilor bucovineni. A colaborat conjunctural cu Iancu Flondor -atras fiind de segmentul social şi de potenţialul electoral al oferit de segmentul populaţiei rurale, preoţime şi învăţătorii satelor- conturând un curent politic de factură democratică/ţărănescă trasformat în cele din urmă  în Partidul Democratic/Ţărănesc. Autorul reevaluează critic poziţia şi natura demersurilor lui Aurel Onciul care a nu a reuşit cu toată capacitatea şi „mobilitatea sa relaţională” să-şi atragă sprijinul intelectualităţii româneşti  naţionalistă ca opţiune politică şi antipatia conaţionalilor săi  din zonele „compact” româneşti întrucât a sprijinit teza rutenilor/ucrainenilor.

Tentativele oficiale  ale  austriecilor marcate de Aussgleich-ul (compromis) din 1909 nu au permis realizarea unei „asociaţii de popoare” -o formulă perdantă de salvare a  monarhiei bicefale – întrucât aşa cum ştim -anul 1918 -a însemnat materializarea României Mari  prin exerciţiul democratic exprimat şi de românii bucovineni la 28 noiembrie de către Congresul General al Bucovinei întrunit la Cernăuţi.

Bazată pe o bibliografie voluminoasă susţinută  de experienţa îndelungată acumulată de autor în cercetarea problematicii enunţate prin titlu- lucrarea istoricului Marian Olaru reprezintă o apariţie de  mare însemnătate pentru fenomenul descifrării mişcării naţionale a românilor bucovineni impunând prin exigenţa documentării şi acurateţea exprimării valoroase puncte de vedere care - suntem convinşi – vor determina serioase reevaluării şi reformulări asupra temei în discuţie.

Redactată după normele şi cerinţele academice familiare autorului, scrisă într-un notă personală, elevată conţinând  formulări şi  aprecieri  bine cumpănite -sinteza în discuţie- -poartă girul ştiinţific de mare autoritate al Centrului de Studii „ Bucovina” din Rădăuţi -filială a Academiei Române din Iaşi -care iată reuşeşte în condiţii vitrege cercetării exhaustive şi de calitate să imprime un spirit academic într-un spaţiu  afectiv şi geografic plasat aparţinând  Bucovinei istorice.

Finalmente  credem că s-ar impune neapărat o traducere în limba germană a acestei cărţi pentru a putea angaja un dialog competent atât de necesar decifrării istoriei provinciei -singurul viabil pe traseul cercetării ştiinţifice de calitate dedicată cercetării trecutului Bucovinei istorice. Semnalând reînnodarea unei tradiţii interbelice aici la Rădăuţi aceea a profesorilor de liceu implicaţi efectiv în viaţa cetăţii- creatori de autentice valori culturale -credem că această carte nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui adevărat bucovinean întrucât se ştie -numai  cunoaşterea onestă a trecutului cu luminile şi umbrele sale ne poate apropia. În fond, nu există decât un singur adevăr absolut şi bineînţeles, o infinitate de nuanţe……

       Cercetător ştiinţific dr. Daniel Hrenciuc
       Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi


1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''

2. Tema / articolul / autorul::'Bucovia pamânt înstrainat.'

3. Numele si prenumele Dvs.:''

4. Adresa Dvs. E-mail:'Bucovinianul@mail.ru'

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''

7. Textul mesajului Dvs.:'Imi pare foarte bine ca mai exzista romani care isi mai amintesc de teritorile ocupate de slavi.Insa statul Roman de azi, oficalitatile, diplomatia nu-si aminteste de acesti romani instrainati.aceste convingeri le simt singur traind pe aceste meleaguri patimite.
Cat e de greu sa fii roman,- sa inveti copii in limba materna, fara manuale, fara profesori calificati, fara ziare televiziune radiou.- cat are de suferit cel ce vrea sasi vada rudele in tara mama, vize care coasta sute de dolari, consulatul te mai obliga sa procuri bilte de calatorie, de la firmele ucrainene.- la posturile de conducere tot suntem limitati.toate aceste se poate de continuat dar nu are rost, tot una nu suntem auziti.

Propun la diplomatia romana sa faca macar asa cum fac polonejii cu compatriotii sai din ucraina.

Cu stima Mircia P.


  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.