Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Să nu uităm nicicând, să iubim trandafirii…

Julia Maria Cristea - Viena

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

“Ei sunt pe-acest pământ, un simbol al iubirii” - este poate una dintre cele mai frumoase melodii dedicate trandafirilor, care peste ani ne va aminti întotdeauna de creatorul ei – Florin Bogardo.
Luna iunie, luna când aerul e greu de parfumul trandafirilor în floare...
Chiar dacă trecem indiferent pe lângă ei, urmăriţi ca întotdeauna de grijile cotidiene, care ne fac să gonim prin viaţă fără a reuşi să-i vedem frumuseţea şi să ne bucurăm de ea - exacerbând astfel timpul la maxim, parfumul lor ne urmăreşte şi ne trezeşte amintiri de neuitat, primăveri ale sufletului, primele înmuguriri ale viselor...
Dacă ar putea să privească pământul, poeta greacă Sappho ( 600 î.e.n) ar vedea că nu s-a înşelat când a intitulat roza “Regina Florilor”. Nici o altă floare nu nu a căpătat o asemenea importanţă în viaţa oamenilor. Ea este asociată cu Grădinile Edenului, cu cele suspendate ale Semiramidei – din biblicul Babylon, având aceeaşi semnificaţie în creştinism şi islamism ca şi nufărul în hinduism şi budism.
Există multe legende legate de naşterea acestei Regine a florilor.
Una dintre ele spune că demult, cea mai frumoasă fată din lume era Rodante. Frumuseţea ei era atât de desăvârşită încât mulţi tineri au dorit s-o aibă drept soţie, dar ei nici nu-i trecea prin gând să se lege de un muritor, deoarece iubea Soarele şi zi lumină stătea să-l privească.
Într-o zi, pretendenţii exasperaţi că nu sunt luaţi în seamă, i-au spart uşa casei dorind s-o răpească, lucru ce a înfuriat-o îngrozitor pe zeiţa Diana care, pentru a o apăra a transformat-o într-un trandafir, iar pe tinerii care s-au ţinut scai de ea, i-a făcut spini, ca să-i rămână pentru totdeauna aproape.
De atunci se spune că cel mai fidel mesajer al dragostei este trandafirul, născut dintr-o poveste de dragoste.
O altă legendă relatează că în Grădina Raiului toţi trandafirii erau albi – semnul purităţii. Când Adam si Eva au făcut păcatul primordial şi Dumneazeu i-a izgonit din Paradis, trandafirii de ruşine s-au înroşit – de atunci Trandafirii roşii semnifică dragostea pasională, sunt cea mai gingaşe modalitate de a spune fără cuvinte "Te iubesc". Şi nu e întâmplător faptul că Iunie – luna când trandafirii sunt în floare, este considerată luna căsătoriilor
Cântat de poeţi şi de muzicieni, trandafirul a fost şi a rămas cel mai delicat simbol al iubirii şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie.
După scriitorul Zaharia Bârsan, “Trandafirii Roşii” s-au născut din dragostea şi sacrificiul extrem al unui tânăr, care noapte de noapte i-a oferit iubitei un trandafir colorat cu sângele lui.
Thomas Campbell spune că atunci când cereasca dragoste s-a coborât din cerul zeilor pe pământ, primăvara a întâmpinat-o cu un covor de roze.
Mihail Eminescu afirma că “Poezia este trandafirul ce creşte în potirul de aur – sufletul frumos”.
Alexandru Macedonski l-a imortalizat în delicate poezii cum ar fi: Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze, Rondelul cascadelor de roze.
Iar Richard Strauss i-a dedicat opera “Cavalerul rozelor”.
Unul dintre cele mai lungi poeme existente este „Roman de la rose”, compus din două părţi. Prima – alcătuită din 4000 de versuri, a fost scrisă în 1235 de către scriitorul francez Guillaume de Loris, a doua parte de 18.000 de versuri scrisă de Jean de Meung în 1280.

Trandafirul era floarea preferată a Josefinei ( Marie Josčphe Tascher de la Pagerie -1763- 1814, soţia vicontelui Beauharnais, apoi din 1796 a generalului Bonaparte - ulterior Napoleon I, împărăteasă a Franţei între 1804-1809).( Imaginea din dreapta)
În luxurianta grădina a castelului Malmaison, împărateasa a încercat să cultive toate sorturile existente de trandafiri aduse din lumea întreagă. Angajând cei mai vestiţi grădinari a reuşit să aibă 250 de sorturi diferite, multe dintre acestea au fost imortalizate în gravuri pe aramă ca să rămână nemuritoare pentru posteritate. În numeroase portrete precum tabloul alăturat este reprezentată purtând coroană din roze, pentru ca imaginea ei să fie totdeauna legată de florile iubite.
A rămas legendă cadoul făcut de Aristoteles Onasis lui Mona Bismarck (descendentă a familiei fostului cancelar german – poreclit şi „Cancelarul de fier”)Aceasta iubea cu pasiune trandafirii, iar proprietatea sa aflată pe insula Capri, era o adevărată oază de flori. La o vizită pe care i-a făcut-o, Onasis i-a dăruit o foarfecă din aur masiv, pentru că: „ asemenea flori nu pot fi tăiate cu obiecte de rând”.


Istoric, legende şi tradiţii


Urmele fosilă atestă că trandafirii au existat din vremuri preistorice, cu mai bine de 60 de milioane de ani în urmă. Ţara lor de baştină este Egiptul apoi China unde au fost profesional altoiţi cu mai mult de 5000 de ani in urma, obţinându-se din rozele sălbatice, trandafiri de cultură. În timp, cultivaţi intens în lume, până în zilele noastre s-a ajuns la peste 30.000 de sorturi diferite.
În Grecia antică trandafirul era considerat floarea Afroditei - zeiţa dragostei şi frumuseţii. Legenda spune că trandafirul roşu s-ar fi născut din sângele lui Adonis.
În Roma antică era floarea zeiţei Venus. Trandafirilor li se atribuiau puteri deosebite, Homer descrie în Eliada că scutul lui Achile ca şi coiful lui Hector, erau împodobite cu trandafiri, pentru a-i apăra în lupte. Regele Frigiei – Midas, căruia Dyonisos i-a îndeplinit dorinţa de a transforma tot ce atinge în aur, ar fi avut în grădina lui trandafiri cu 60 de petale.
După numele trandafirului a fost botezată insula Rhodos (rhodon însemnând în greceşte trandafir)
În timpul Imperiului Roman au fost atât de apreciaţi încât Marcus Portius Cato ( 234-149 î.e.n.) a legiferat ca în fiecare grădină privată să fie sădiţi trandafiri. Mai mult chiar, în scurt timp, pentru a putea să satisfacă cerinţele extrem de mari, romanii au făcut în Palestrina culturi întinse de trandafiri, care erau folosiţi ornamental în toate împrejurările, atât vesele cât şi triste. Pentru înalta societate era de neconceput să existe o singură încăpere neornamentată cu trandafiri, mai mult chiar, petalele parfumate erau puse în cupele de vin şi băute odată cu acesta.
La serbările festive Nero lăsa să cadă din tavan ploaie de petale de trandafiri, oaspeţilor li se atârnau de gât ghirlande şi pe cap coroane de trandafiri, căci după legendă Dionysus ( Bachus)spunea că trandafirii limpezesc mintea şi te face să nu destăinui secretele la beţie.
Trandafirul este asociat şi cu moartea. În Roma antică sărbătoarea Rosalia, (preluată în creştinism sub numele de Rusalii) avea loc în fiecare primăvară şi era închinată strămoşilor. Atunci se presărau pe morminte petale, sau se atârnau de cruci coroane de trandafiri roz, nu numai ca ofrandă ci şi ca simbol al regenerării.
Mai târziu s-a explicat această credinţă, constatâdnu-se o înrudire semantică între cuvântul latin rosa – trandafir şi ros – ploaie, rouă. Măgarul din satira scriitorului latin Apuleius ( 125-180 e.n.) a redevenit om după cea mâncat cununa de trandafiri roz oferită de preotul lui Isis. Hecate – zeiţa infernului era reprezentată cu o cunună de trandafiri.Legat de aceasta s-a format superstiţia că niciodată unui bolnav nu trebuie să-i aduci cadou un bucbet de trandafiri.
Cleopatra a fost prima care i-a dăruit semnificaţia de simbol al dragostei, aşternând în calea lui Marc Antonius un covor din petale de trandafiri, atât de gros încât picioarele i se înfundau până la genunchi.

Simbolul trandafirului în religiile politeiste şi monoteiste


In hinduism trandafirul cosmic Tripurasundari, simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, cupa vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mumei divine.
Odată cu prăbuşirea imperiului roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când Carol cel Mare în anul 794 i-a repus în drepturile lor fireşti.Nici unei alte flori nu i s-au atribuit atâtea simboluri.
În prima perioadă a creştinismului trandafirul nu a căpătat nici o semnificaţie, deoarece amintirea importanţei sale avută în Roma păgână, Roma bacanalelor, a desfrâului şi senzualităţii era prea mult prea vie în mintea discipolilor unei credinţe care propovăduia ascetismul. Astfel poetul creştin roman Prudentius vorbind de Sfânta Eulalia - o martiră spaniolă, la modă în sec. III al erei noastre, spunea că aceasta a renunţat la dulcele parfum al rozelor, la fel la bijuterii şi toate plăcerile lumeşti, pentru a se dedica cerului.
Începând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri (1265-1321). Roza Candida - trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosului ei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul alb al fecioarei Maria, ambele din partea treia „Paradisul”(după Infernul şi Purgatoriul) au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. În Evul Mediu doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi – simbolul nevinovăţiei.
Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe cruce şi cu Sfântul Graal – vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Legat de această jertfă a sângelui vărsat, trandafirul capătă simbolul unei renaşteri mistice. Astfel Mircea Eliade spune că: „viaţa omenească trebuie să se mistuie cu totul ca să se epuizeze toate posibilităţiele de creaţie sau de manifestare. Chiar curmată brusc, printr-o moarte violentă, ea caută să continue sub o formă nouă – de plantă, de floare, de fruct.”
Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rosariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari( vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 ( vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare -150+15 ( numărul psalmilor). Astfel în limba sanscrită Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, preluat de către creştinism ( catolicii) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor
Multă vreme a existat tradiţia ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află “ sub rosa”, adică secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros ( Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţă Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.

Alte simboluri legate de trandafir


În China trandafirul este simbolul tinereţii.
Floarea cu cinci petale a tandafirului sălbatic – măceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale – focul, apa, pământul, aerul şi lemnul.
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele “ Trandafiri ai filozofilor”. Trandafirii alb şi roşu erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung (1875-1961)– elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei – dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii - o Mandală.
În Anglia trandafirul este considerat simbolul Britaniei, Floarea Naţională, care reprezintă o ţară unită, după cei 30 de ani de „Război al rozelor”( 1455 –1485), respectiv între Casa de Lancaster – care avea ca emblemă Trandafirul roşu şi Casa de York – cu emblema Trandafirul alb, ambele dorind să-şi pună reprezentantul lor pe tron. Când în cele din urmă Henry Tudor de Lancaster a ajuns pe tron în 1485 ca regele Henry al VII-lea, întemeind Dinastia Tudor, cele două roze – roşie şi albă, au fost unite într-o emblemă comună – Roza Tudorilor, care simbolizează împăcarea celor două mari puteri.

Ordinul Jartierei – Order of the Garter (Stânga) cea mai importantă decoraţie engleză, reprezintă un trandafir în email şi aur şi are deviza: „Honi soit qui mal y pense”. În 1350 la un mare bal al curţii, metresa regelui Eduard III (1327-1377) – Contesa de Salisbury, în timp ce dansa cu acesta şi-a pierdut jarteaua albastră. Pentru a se trece peste acest moment deosebit de penibil, regele a ridicat-o, şi-a pus-o pe picior sub genunchi, spunând cuvintele de mai sus, în acelaşi timp asigurând-o că ea va deveni cea mai importantă decoraţie de la curtea Angliei. Ordinul este dedicat Sf. George, bărbaţii îl poartă la genunchiul drept prins pe o panglică albastră închis iar femeile (începând din 1987) la braţul drept.
O altă decoraţie engleză de mare rang -Ordinul Imperial al Indiilor ( vezi poza dreapta) reprezintă tot un trandafir şi este lucrată din aur şi email colorat.

Tot din timpul regelui Eduard III trandafirul a căpătat loc de cinste pe monezi, cea mai vestită este moneda de aur ,,Rosennoble"- Din 1722 o altă monedă – Rosa americana - era folosită doar în coloniile americane. De asemenea el este reprezentat şi în heraldică.
 

Aş vrea să dau doar un exemplu legat de România, citând din cartea Mitologia Română de Romulus Vulcănescu:
„Roza apare concomitent pe stema de stat a Moldovei, ca şi pe monede, sigilii şi alte vestigii armoriate. Este integrată în stemele Muşatinilor; figurând uneori singură, alteori în legătură cu capul de bour. Se prea poate ca sensul simbolic al rozei să ţină de mitologia personală a dinastiei Muşatinilor”.

Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel Societatea Crucii Trandafirului - sectă religioasă fondată în 1484, folosind şi combinând diferite simboluri precum cel al Învierii şi Mântuirii lui Hristos a iniţiat simbolul Crucii Trandafirului sau Rosicrucian. ( vezi pozele alăturate). Mai târziu în 1614 Johann Valentin Andrea ( 1586-1654) a iniţiat o societate secretă 

 

 

folosind ca simbol Crucea Sfântului Andrei ornată cu patru roze. Simbolul a fost preluat de alte societăţi secrete ca: Societas Rosicruciana (SRIA) – 1865 în Anglia; Lectorium Rosicrucianum în Hearlem şi Rosicrucian Fellowship în Seattle – 1909; Ancient Mystical Order of the Rosy Cross ( AMORC) 1916 – New York.
Francmasoneria acordă o importanţă deosebită trandafirului, astfel la înmormântarea unui membru, se aruncau în gorapă „cei trei trandafiri ai Sf. Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sf. Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Dintre societăţile ce au ca simbol trandafirul mai amintesc si gruparea germană de rezistenţă „ Die weisse Rose” – 1942-43 din München.
Şi în prezent unele partide socialiste europene au ca emblemă trandafirul roşu.
Trandafirul şi-a găsit locul său şi în arhitectură, astfel ştucatura cu motiv decorativ circular sau fereastra rotundă decorată cu vitralii, aşezată deasupra portalurilor bisericilor, frecvent folosită în stilurile romanic şi gotic timpuriu, poartă denumirea de rozetă deoarece aminteşte de un trandafir. Ea este şi în legătură cu simbolul astral al cercului şi al soarelui etern.
Trandafirul este preţuit nu numai ca simbol, nu numai ca floare de admirat pentru frumuseţea şi parfumul ei ci şi pentru faptul că este în întregime folosit. În 1612 a fost distilat pentru prima oară în Kaşmir uleiul de roze folosit in industria cosmetică si farmaceutică. Sunt necesare 50 kg. petale de trandafiri pentru a se obţine 10 ml. ulei pur. Una dintre cele mai scumpe mobile sau parchet este cel făcut din lemn de trandafir. În arta culinară siropul, şerbetul şi dulceaţa de trandafiri sunt inegalabile, iar mâncările orientale făcute cu petale de trandafiri, sunt deosebit de rafinate. Şi in zicalele populare şi-a găsit locul, astfel expresia „a sta pe roze” sau „ a nu sta pe roze” este atribuită celor care au reuşit să aibă o viaţă uşoară sau invers.
Există şi un simbolismul al culorilor şi numerelor, dar părerile sunt contradictorii şi în bună măsură subiective. Două culori şi-au păstrat însă semnificaţia istorică: trandafirul roşu înseamnă dragoste şi jertfă iar cel alb - puritate. Şi speculaţiile pe această temă sunt nelimitate şi e firesc să fie aşa atâta vreme cât gama cromatică obţinută astăzi prin încrucişările speciilor este atât de vastă.
Multe dintre aceste simboluri amintite sunt uitate, sau de domeniul legendei. Ceea ce va rămâne însă valabil pentru totdeauna, atâta timp cât va exista pământul şi omenirea, este frumuseţea şi bucuria pe care această Regină a florilor ne-o dăruieşte.
Dintre multele gânduri dedicate trandafirului, m-au impresionat deosebit cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez: „Dacă Dumnezeu m-ar mai omeni cu o fărâmă de viaţă, aş uda trandafirii cu lacrimile mele, ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete”.
Şi-mi amintesc de primii soli ai primăverii vieţii mele, când m-au întâmpinat zorile în trezie, visând la minunea întâiului sărut. Şi de primele versuri pe care le-am scris, îmbătată de parfumul rozelor şi de mirajul dragostei.
Ce dimineaţă revărsat-ai Doamne peste lume
Irump în roze, mugurii luminii
Şi le cuprind uimită de minune
Uitând că printre flori pândesc şi spinii...

Fiind floarea iubirii, trandafirul ne va aminti întotdeauna de cei mai fericiţi ani ai vieţii, de frumuseţe şi dragoste. Dar, nu trăim din amintiri. Să ne bucurăm în prezent, acum, clipă de clipă şi să primim mesajul primăvăratic al trandafirului şi în toamna sau iarna vieţii, ca pe una dintre multele minuni pe care viaţa ni le-a dăruit.

Julia Maria Cristea - Viena
 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.