Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

 

Ultimul mesaj al Papei pe patul de moarte:

„Sunt fericit, fiti si voi“

Impresii si pareri personale in FORUM

Dani Rockhoff

 

In momentul in care scriu aceste randuri, sufletul Sfantului Parinte catolic se inalta usor spre ceruri. Ultima sa lupta cu Raul din univers si din corpul sau macinat de boala e pe sfarsite. Un miliard de catolici din lumea intreaga aprind lumanari si se roaga pentru sufletul lui, al lor si al semenilor din lumea intreaga. E un moment al al tariei pe care o da credinta in Dumnezeu, in adevar si in frumusetea din traditia crestina.



Din culisele Vaticanului

In luna mai 2001, 155 de cardinali au participat la un consiliu ecumenic la Roma, convocat de Papa Ioan Paul al II-lea. Scopul declarat al acestei reuniuni a fost lansarea initiativelor bisericesti formulate de Sanctitatea Sa in scrisoarea pontificala de la 6 ianuarie, " Novo Millenium Inuente".

Inaintea evenimentului, s-au auzit zvonuri precum ca aceasta ar fi ocazia data cardinalilor - mai ales celor 44 noi-alesi- de a se cunoaste mai bine si de a se pregati pentru eventualitatea propunerii unui succesor papal. Zvonurile s-au dovedit neadevarate. Papa nu si-a anuntat retragerea deoarece "retragerea sa sta in miinile lui Dumnezeu", nu ale sale proprii. Nici purtatorul sau de cuvint, Dr. Joaquin Navarro-Valls nu a putut explica octogenarului Suveran Pontif conceptul unui weekend, in care sa lase munca la o parte, "doar sa citeasca si sa se odihneasca putin".

Reconcilierea credintelor sub Semnul Crucii

Ioan Paul al II-lea se intorsese de curind dintr-un pelerinaj extenuant in Grecia, Siria si Malta, "pe urmele apostolului Pavel", urmind sa viziteze Ucraina in iunie si Armenia in septembrie, Aceste doua tari au facut parte dintr-un itinerar simbolic anuntat de purtatorul de cuvint al Vaticanului inca
din timpul vizitei din Romania, "de a deschide mai mult decit o poarta, de a deschide poarta spre Moscova".

Intentia Papei de a reconcilia pe crestinii ortodocsi cu cei catolici a fost binecunoscuta. Sub deviza reconcilierii - cuvint-cheie in vocabularul crestin,
a carui corespondent sacru este insasi Crucea - simbol al impacarii pe doua dimensiuni, cel vertical, Dumnezeu si oamenii si cel orizontal, oamenii intre ei - este evidenta incercarea sa de a crea un teritoriu spiritual comun al tuturor credinciosilor, fie ei catolici, crestini ortodocsi sau protestanti, musulmani sau evrei.

Vaticanul simte nevoia de reforma

Opinia generala este insa tentata sa considere aceasta laudabila si gigantica initiativa ca un aplaudat cu o singura palma. Papalitatea, ca ultima dintre curtile de tip renascentist ale Europei, nu reprezinta o institutie in care exprimarea directa a parerii personale sa fie un eveniment prea des intilnit. De aceea, cu atit mai curajoase au fost la consiliul de la Roma, luarile de cuvint ale unor cardinali, ca Gotfried Daneels de Brussels, Walter Kasper sau Murphy O`Connor, care au sugerat introducerea unor reforme "colegiale" in guvernarea bisericii.

Desi celor peste doua sute de reporteri prezenti la sesiune nu li s-a permis sa dea publicitatii discursurile cardinalilor, exprimarea nevoii de reforma, precum si concluzia ca doar o mai mare democratizare a bisericii poate aduce adevarat progres ecumenic, au fost considerate de presa internationala ca gesturile cele mai dramatice ale acestei intilniri.

In homilia sa finala de atunci, Ioan Paul al II-lea si-a exprimat speranta ca sinodul se va ocupa de aceste" pretioase contributii". De-atunci au trecut aproape patru ani si nu este primul precedent in care Curia Romana - birocratia Vaticanului- a minimalizat importanta unor opinii ale cardinalilor, formulate in sensul destinderii conservatorismului in problema moravurilor, a folosirii prezervativelor intr-o lume bantuita de SIDA, a avorturilor si celibatului preotilor.

Apelul unor cardinali, de acum 4 ani, a fost facut si la nivelul bazelor filosofice ale catolicismului, referitor la "relaxarea" adevarului si a dogmei in favoarea frumusetii din traditia crestina“. O frumusete care sa-i inspire pe credinciosi, ca muzica divina, si sa le arda in suflet ca o vapaie. Acest apel a avut insa slabe ecouri, Papa ducandu-si Cruciada impotriva Raului mai departe.

Un Papă de fier

Nascut la 18 mai 1920, la Wadowice, un mic orasel polonez de langa Cracovia, Karol Josef Wojtyla a cunoscut durerea de mic. Familia sa a fost de conditie modesta, tatal Karol fiind militar de cariera. Mama sa, Emilia a fost o fiinta foarte cucernica, dar macinata de boala. Ea a murit pe cind fiul ei avea opt ani, ramanand in amintirea lui ca o imagine draga , ulterior spiritualizata in Fecioara Maria, ocrotitoarea crestinatatii, careia viitorul Papa i-a adresat rugaciunile sale cele mai fierbinti.

Dupa studii religioase in clandestinitate incepute in 1946, in Polonia comunista, si o rapida ascensiune in ierarhia bisericeasca, el a fost ridicat la rangul de cardinal in 1967 de catre Papa Paul al VI-lea si ales la doar 58 de ani Papa, sub numele de Ioan Paul al II-lea, la 16 octombrie 1978. A fost primul Papa slav care a urcat pe tronul Sfintului Petru, ocupat de 450 de ani numai de italieni, de care s-a distins prin vasta implicare in politica internationala si deschiderea catre lumea credinciosilor de pe intregul mapamond.

Mesajul de reintoarcere la credinta l-a sustinut neobosit in cei peste 26 de ani de pontificat in cadrul Bisericii Catolice, strabatand 1,25 milioane de kilometri in cursul celor 104 calatorii in 129 de tari ale lumii.

Poliglot si personalitate carismatica, o mare aplecare spre politic, Ioan Paul al II-lea a fost un lider spiritual plin de forta, cu o contributie incontestabila la spargerea Cortinei de Fier comuniste. In 26 de ani de pontificat a proclamat 482 de sfinti, a beatificat 1.338 persoane si a facut gestul istoric de a cere iertare in numele Bisericii Catolice, pentru greselile comise fata de negri si evrei, in timpul razboaielor.

Rugaciune

Se apreciaza ca numarul credinciosilor catolici a sporit cu o treime, atingand un miliard, in timpul pontificatului sau. Efectul misiunii sale de evanghelizare s-a resimtit mai ales in tarile lumii a treia, saracii aplecandu-se cu redobandita evlavie si speranta sub binecuvantarea si mana lui de tamaduitor.

Ziaristi, biografi si martori oculari releva experiente extraordinare de beatificare in timpul rugaciunii tacute a Papei. „M-a coplesit o stare extraordinara de liniste sufleteasca si am simtit ca Sfantul Parinte transcende lumea aceasta si e in comuniune cu Dumnezeu“, relateaza un ziarist de la Washington Post despre magnetismul rugaciunii papale tacute.

Acum, cand omul Wojtyla agonizeaza si Papa de la Roma duce incet cu el un sfert de secol de credinta a lumii catolice, zecile de mii de credinciosi adunati de ieri in Piata Sf. Petru plâng si se roaga. Ne rugam si noi cu ei, adresand Sfantului Parinte pe drum la Dumnezeu, cea mai frumoasa rugaciune in limba romana, scrisa Sfintei Maria de Mihai Eminescu.

RUGACIUNE

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te
Inalta-te, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie.
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire.
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara
O, maica prea curata
Si pururea fecioara
Marie!


Noi, ce din mila Sfantului
Umbra face pamantului
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor.
Asculta-a noastre plangeri
Regina peste ingeri
Din neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, maica preacurata
Si pururea fecioara
Marie!


02.04..2005 Dani Rockhoff
Copyright Dani Rockhoiff, all rights reserved

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.