HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

1 ŞI 8 MARTIE

Maria Diana Popescu, Agero

Grafica Ion Măldărescu, Agero

 

Rădăcinile zilei de 8 martie vin tocmai din istoria īndepărtată a Greciei. Izvoarele atribuie acestei zile festivalul Hilaria, desfăşurat īn onoarea zeiţei Cybele, ocrotitoarea pămīnturilor şi mama tuturor zeilor din Olimp. Sărbătoarea se regăseşte şi īn mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. După creştinizare, sărbătorile īn cinstea zeiţei Cybele au fost īnlocuite cu cele ale Mariei, mama lui Iisus. O altă variantă a zilei de 8 martie, numit㠄Sāmbăta Mamelor”, localizată īn postul Paştelui,  se regăseşte īn Anglia secolului al XVI-lea, cīnd toţi muncitorii cu lucrul departe de casă erau liberi să-şi viziteze famiile. Bazele reale ale zilei de 8 martie au fost puse īn timpul societăţii comuniste de către Clara Zetkin, o militantă revoluţionară din Wiederau, Saxonia.  La Conferinţa Internaţională a Femeilor Socialiste, de la Copenhaga, din anul 1910, Clara Zetkin a lansat propunerea instituirii unei zile a femeii. Ideea a fost īmbrăţişată de forul conducător al conferinţei şi s-a stabilit ca ziua de 8 Martie să fie declarată ca zi de omagiere a femeii din īntrega lume, tocmai pentru că īn anul 1857, īn ziua cu pricina avusese loc la New York o manifestaţie de amploare - protestul ţesătoarelor care revendicau abolirea valorilor tradiţionale şi a celor religioase, „īn spiritul ateo-materialist al stīngii revoluţionare”.

 

Revenind la ţara noastră, descoperirile arheologice din vetrele strămoşeşti, mai precis Schela Cladovei, o aşezare preistorică veche de opt mii de ani, au dat la iveală şiraguri de pietricele de rīu vopsite īn alb şi roşu. Potrivit cercetătorilor, micile pietre colorate erau īnşirate pe aţă şi se purtau la gīt, cele două culori simbolizīnd geneza şi renaşterea vieţii. Se povesteşte că mărţişorul este „funia anului”, īmpletită din săptămīnile şi lunile celor două anotimpuri străvechi ale calendarului popular - vara şi iarna, simbolizate prin şnurul alb-roşu. La geto-daci anul nou īncepea la 1 martie. Martie, Martius, „Luna zeului Marte”, cum era denumită, se respecta ca fiind prima lună a anului calendaristic. Mărţişorul oferit odată cu īnceperea anului nou la 1 Martie, īmpreună cu urările tradiţionale, era considerat un talisman aducător de noroc, cu o putere magică şi de protecţie asupra celui care īl oferea sau īl purta.

 

 

Īmpletirea celor două culori a fost preluată īn timp şi folosită la tradiţia bradului de nuntă, la steagul căluşarilor, la bradul de la sīmbra oilor, la costumele populare, īn multe alte obiceiuri străvechi. Cu timpul, 1 Martie şi 8 Martie au devenit sărbători tradiţionale, care cinstesc  femeia.  Potrivit etnografilor şi folcloriştilor, numele de mărţişor, la fel ca şi numele zilei de marţi şi al lunii martie, primesc īncărcătura simbolică de la numele planetei Marte, personificată de zeul Marte, zeul războiului. Cu mii de ani īn urmă, pīnă īn 153 ī.Hr., 1 Martie era ziua echinocţiului de primăvară, dar şi īnceputul anului pentru multe civilizaţii, printre care şi romanii. Simeon Florea Marian, folclorist şi etnograf romān de prestigiu, preot, membru titular al Academiei Romāne, īn lucrarea „Sărbătorile la romāni” aminteşte: „scopul legării sau punerii mărţişorului la gātul sau māinile copiilor este ca cei cărora li s-a pus şi-l poartă să aibă noroc īn decursul anului, să fie deplini sănătoşi şi curaţi ca argintul cu venirea primăverii, şi peste vară să nu-i scuture frigurile. Mărţişorul era mai demult un dar ce-l dau nu numai părinţii fiilor lor, ca īn ziua de azi, ci un dar care şi-l trimiteau romānii unul altuia la 1 martie” (Simeon Florea Marian).  Din aceeaşi sursă aflăm că, la venirea primăverii, oamenii legau pomii cu funii albe şi roşii, care aveau rolul de a alunga duhurile rele; aflăm că mărţişorul era purtat cu demnitate de către membrii societăţii tradiţionale, evitīnd comportamentele neplăcute īn timp ce mărţişorul īi īmpodobeau. Mărţişorul era reprezentat de o monedă de aur legată de şnurul īmpletit din fir roşu şi alb care se purta pīnă īnfloreau copacii, moment īn care era legat de ramura unui pom, iar cu banul fetele īşi cumpărau brīnză, pentru a avea, se spune, tenul alb şi curat tot anul.

 

Unul din cele patru mituri importante ale poporul romān, cel al „Babei Dochia”, se află īn strīnsă legătură cu obiceiul mărţişorului. Legenda spune că firul mărţişorului ar fi fost tors de Baba Dochia, o veche zeitate agrară, care moare şi renaşte la echinocţiul de primăvară. Īn zilele noastre, acest simbol al primăverii a devenit o afacere, o producţie de serie mică, dar şi un prilej de bucurie, care īşi păstrează cota de prospeţime şi de frumuseţe.

 

 

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

 

 

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com