Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Atelierele protejate

Interviu cu Dani Ferencz (foto)

 Melania Cuc - redacţia Agero

Impresii si pareri personale in FORUM

 

,,Atelierele protejate au fost visul meu; mi-am vazut visul cu ochii ,dar… mai am încă multe de făcut pentru integrarea cu adevărat  în societate a persoanelor cu disabilităţi din judeţul nostru, afirmă Dani Ferencz, preşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Psihici din judeţul  Bistriţa-Năsăud

 

Am sunat mai întâi la 0263 228009, apoi , răspunzând invitaţiei, am ajuns si în cartierul Unirea, unde, la numărul 47, am avut privilegiul să cunosc o mână de oameni destoinici şi care, fără să ţină cont că ziua de muncă are doar 8 ore, lucrează din zori şi  până noaptea, daca este nevoie, pentru a da contur final unui VIS care astăzi se numeşte ATELIERELE PROTEJATE.

 

Pentru a afla mai multe detalii despre acest succes cu adevărat meritoriu al unui Om cu handicap fizic,, şi care, ar fi putut supraviţui, mai bine sau mai rău, dar fără să se implice cu tot sufletul, mintea şi puterea de muncă în extraordinara acţiune, finalizată prin fondarea şi funcţionarea Asociaţie handicapaţilor Psihici,- i-am solicitat domnului preşedinte Dani Ferencz interviul care urmează.

 

        R. Domnule preşedinte Dani Ferencz, când aţi pus bazele acestei insituţii socio-economico-culturale?

 

D.F. Asociaţia noastră s-a constituit, ca persoană juridică, chiar în anul 1990, având drept scop sprijinirea handicapţilor psihici din judeţ şi a familiilor acestora. În periada aceea de răscruce a României, eu am considerat că merită să lupt pentru un orgnism capabil nu doar să atragă sustinere gratuită ci unul  unul care, odată pus în funcţiune să asigure locuri de muncă celor care pe piaţa liberă a muncii îşi găseau un  serviciu din ce în ce mai greu, din pricina handicapului. Sigur, personal, ca persoană care eu însumi sunt victima unui handicap fizic, dar mai ales ca iniţiator al acestui Proiect, am întrezărit încă de atunci, posibilitatea unui cadru legal de asigurare şi de apărare a drepturilor fundamantale în ceea ce priveşte  asistenţa socială, juridică, asistenţa sanitară, educaţiaşi integrarea socio-profesională şi economică pentru toti cei care se încadreaza în categoria de care v-am vorbit. Da, sunt o persoană cu deficienţe, dar mă consider un Om care are drpetul să preatindă să fie tratat ca un normal, să aibă drepturi dar şi îndoatoriri într-o societate cum este cea românească. Cu alte cuvinte, fac parte dintre cei care, atunci când cineva îi oferă ,,peştele,,  gata prins, prefer să primeasc în dar  ,,undiţa,, ca să-mi prin peştele singur.

 

Iniţiativa a fost a mea, considerând, din capul locului că era nevoie strigentă pentru un mediu propice, de loby pe lângă Parlamentul Romaniei, în vederea susţinerii  elaborarii unei legislaţii cu adevărat folositoare persoanelor cu deficinţe fizice sau psihice.Aşadar, m-am deplasat la Bucuresti pe banii mei, am făcut eforturi susţinute şi, şi prin propunerile pertinente făcute de mine atunci, s-a reuşit ca mai multe articole ale Legii  53 din 1993, privind Protectia Specială a Persoanelor cu Handicap, să-mi poarte, aş zice, amprenta.

 

         R. Cunosc doar în parte activitatea dumneavoastră în acel demers şi, mai târziu, implicarea cu trup şi suflet în acţiunile curente ale Asociaţiei. Ne puteti trece în revistă câteva dintre succesele evidente?

 

D.F. De-a lugul anilor  am făcut lucruri importante dar nu aş fi putut răzbi de unul singur. Am avut mereu oamnii de bună credinţă alături şi prieteni. La început au sosit la noi donatii,- îmbracaminte, încălţăminte, alimente şi  chiar căruciare pentru personele cu nevoi speciale. Toate veneau din Europa de Vest, ceea ce, pe mine ca iniţiator al proiectului, m-a determinat să văd dincolo de beneficiile de moment. Atunci s-a coagulat nucleul care este azi centrul socio-economic al Asociatiei, coordonat de domnul director Alexandru Augustin.

Dintre celelalte proiecte importante derulate de Asociaţie, în răstimp, aş aminti microcantina, un succes real şi un loc unde, timp de 10 ani au servit masa persoane cu handicap gradul I şi din alte asociaţii din Bistriţa.

 

R. Dar, să revenim la lucrul cel mai important realizat de dumneavoastră…

 

D.F. Atelierele protejate, asa cum sunt ele cunoscute şi  prinse în legilaţia romanească actuală. Am vrut şi am reuşit, astfel, nu doar sa creem locuri de muncă pemtru membrii Asociaţei ci, prin intermediul şi exploatarea inteligentă a Atelierului protejat, să obţinem profitul care, la rândul său să fie investit în acţiuni directe care vizau creşterea calităţii vieţii persoanele cu nevoi speciale din asociaţia noastră.

Totodată, am gândit şi format un cadru moral normal pentru aceste persoane, le-am redat demnitatea pe scala  vlorilor specifice unui statut social la care aveau tot dreptul. Legea ne dă posiblitatatea ca peste procentul de 30 la sută din angajaţii care sunt cu disabilităţi, să fie angajaţi şi alţii,buni profesionişti, ceea ce face ca  azi putem munci normal, producem profit.

 

        R. Beneficiaţi, în cartierul Unirea, de un spaţiu generos, bine întreţinut şi cu aspect modern. Birourile nu se deosebesc cu nimic de cele ale unei societăţi comerciale prospere iar atelierele, cel de croitorie şi celalat, de tâmplărie, sunt dotate cu utilaje de calitate superioară…

 

D.F.Aşa este. Dar priviţi fotografiile acestea! Le-am facut pe când clădirea la care face referinţă era o ruină.Aici a funcţionat înainte de 1990 sediul CAP Unirea. Spaţiul ne-a fost acordat prin comodat, gratuit, pentru 20 de ani, cu condiţia ca noi, prin resurse proprii să-l punem la punct, să-l administrăm corect. Ne place să credem că aşteptările de atunci ale susţinătorilor noştri au fost depşite.

Pentru mine a fost o minune să primim acest spaţiu, am făcut imediat o vizită în Olada, le-am expus prietenilor noştri de acolo, Proiectul.Se pare că i-am convins că suntem oamnei serioşi şi vrem să muncim cinstit.Au venit primii bani, cu care am demolat pereţii, care  abia se mai ţineau, am ridicat sau consolidat dupa caz, alte ziduri, am tencuit, am pus geamuri şi uşi, acoperişul…

Şi cum un pas bine făcut atrage altul, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap si Fundaţia  Internationala Kffhauser Bildung –und Soyialwerk e.V cu sediul  în Kasel , Germania, ne-au contactat imediat, iar în urma discuţiilor cu noi,  s-au pus bazele parteneriatului prin care au fost  finanţate sistemul complet de înclazire-centrală, apoi au venit toate utilajele de tâmplăie şi de la croitorie. Am primit calculatoare, mobilier…

Cum noi nu eram specilaişti în astfel de activităţi, Primaria Beconson împreună cu Primaria Municipiului Bistriţa ne-au oferit sprijinul necesar pentru realizarea unei consulanţe tenhice, pe linie economică şi  managerială

 

R. Deci, nu doar străinii au pus umărul aici…

 

D.F.Nicidecum. In perioada 2004-2006, Primaria Bistriţa, prin domnul primar Vasile Moldovan, ne-a acordat tot sprijinul de care am avut nevoie. Nu am fost singuri. Domnul primar Moldovan ne-a susţinut nemijlocit în realizarea acestui Vis, care  de acum nu mai este  doar al meu personal, este al nostru al comunităţii.Tot Primăria ne-a oferit tot sprijinul  material obişnuit dar şi 20 mii Roni, pentru începere producţiei economice.

 

R. De fapt, ce ,,produceţi,,- palpabil vorbind?

D.F: Confecţionăm aparate oropedice pentru membri asociaţiei noastre, pentru cei care au nevoie, chiar şi din alte judeţe.

 In atelierul de tâmplarie lucrăm, la comandă şi pentru desfacere directă prin magazinele noastre, toate tipurile de mobilă din pal melaminat, dar şi binale din lemn de brad si stejar. La croitorie ne-am axat pe  confectii diverse; huse, halate, salopete, confecţionam chiar şi pampers pentru bebeluşi, adică, tot ce ne cere ,,piaţa,, iar preţurile produselor noastre sunt fără concurenţă, sunt  compatibile cu toate buzunarele. Avem un magazin propriu de vânzare a mobilei, unde vă asigur ca bistriţenii vor găsi nu doar prodese foarte ieftine dar si de calitate superioară.

 

            R. Se pare că v-aţi văzut visul cu ochii!

 

D:F.Da, dar este doar unul din visele mele cele mai frumoase…

 

R. Care ar mai fi altul…

 

D.F.  Îndrăznesc să cred că, într-o zi nu foarte îndepărtată, noi doi vom continua acest dialog într-un centru de terapie neconvenţională, cu animale de cpmanie sau de fermă. Visez la o miniherghelie, unde , în condiţii speicale de tratament, copiii cu handicap, veniţi din toată ţara, să înveţe să lupte şi să câştige bătălia cu deficineţele lor fizice sau psihice, care  ar putea, altminteri, să-i izoleze, să-i arunce înafara societăţii.

 

          R. Dumnezeu să vă ajute în acest demers, care tinde să devină un Proiect social modern şi unic în România.

 

D.F.Aşa sa fie! Dar nu aş vrea să încheiem această discuţie fără să-i nominalizez  pe cei care ţin cu puterile Asociaţia care este formată, în momentul de faţă  din 56 persoane cu handicap gradul I, II si III. Avem un  Consiliu de Adminitraţie format din 3 persoane cu handicap fizic;  Ferencz Dani, -eu am funcţia de  presedinte, Cucuiet Pavel este vicepresedinte iar Gălan Ştefan, membru.

 

         R. Domnule preşedinte Dani Ferencz, dumneavoastră nu va plângeţi niciodată? Nu cereţi nimic?

 

D.F. O, ba da! Uite acum , ne crapă buza, cum spune românul, după o maşină pe care nu o avem. Poate ne aude cineva interesat în ceeea ce facem aici, vine la noi ca prieten şi reuşim să facem împreună încă un lucru bun pentru colegii mei in Asociaţie, care, în ciuda deficienţlor fizice sau psihice nu se dau bătuţi, luptă pentru propriu lor destin.

 

        R. Va mulţumesc pentru amabilitatea de-a fi răspuns întrebărilor mele şi fie ca cineva, acolo…departe să vă audă iar maşina de marfă, de care aveţi atâta nevoie, să vină, de ce nu, chiar de Crăciun.

 

A consemnat pentru redacţia Agero

Melania Cuc

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)