Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

"Avem nevoie de caractere!"

Interviu cu Lucian HETCO, Editorul Revistei AGERO, Germania

 

"Numărul de talente va fi întotdeauna mai mare decât cel al caracterelor."

Comentarii de la cititori la subsidiar

 

Petre Flueraşu

Februarie 2008

 

 

Care a fost primul contact cu literatura, cum aţi descoperit această pasiune?

 

Primul contact cu literatura a fost biblioteca vastă a familiei mele de la Oradea. Mama a adunat şi citit cărţi o viaţă întreagă, iar dacă datorez cuiva ceva, atunci în special mamei mele pot să-i mulţumesc pentru metodă, ambiţie şi perseverenţa ce-am întâlnit-o la ea şi în spiritul căreia am fost educat. Poezie, prima mea forma de manifestare (soră bună cu fillozofia, dar de pe altă pantă), am început să scriu deja ca licean, o parte dintre lucrări le-am publicat în volumul “Oglinda cu suflet” în 2002, fără modificări esenţiale. Eseurile, ultima mea carte, “Românul planetar”, dar şi alte scrieri mai recente, sunt mai degrabă rodul maturităţii, toate acestea au venit în timp, conştient, fără să forţez lucrurile.

 

Agero a devenit deja un brand de succes pe piaţa literară. Cum intenţionaţi să îmbogăţiţi revista în perioada următoare?

 

Ma bucur să aflu de la Dvs. că revista Agero are succes în ţară, aşa cum are de fapt la ora actuală succes şi în diaspora română, indiferent de locaţie. Aşa cum am spus întotdeauna, succesul nostru, al redacţiei şi al asociaţiei Agero se datorează muncii corespondenţilor şi membrilor săi. Este o muncă în colectiv, care uneşte capacităţi creatoare. Corespondenţii noştri sunt însă esenţa succesului, fiindcă au ridicat permanent calitatea revistei, aşa cum unii s-au autodepăşit. Iar dacă tot mă întrebaţi cum vom îmbogăţi revista pe viitor, vă asigur că vom creşte în exigenţă, vom renunţa şi pe viitor la articole “incediare”, “dezvăluiri uluitoare”, “articole tari” (rasism, naţionalism, şovinism, ori de dreaptă “creştină”, atac la persoană, etc.), aşa cum vom deschide unele teme noi, ori vom amplifica pe cele deja cunoscute. Mă gândesc de exemplu de o vreme la o secţiune distinctă de teologie şi una de filosofie. Din anul 2006 de exemplu, am deschis Simeza Agero, pentru a prezenta lumii largi, artişti plastici şi sculptori români. Cu siguranţă că vor apare alte idei noi pe parcurs, dar un plan pe lungă durată, nu poate fi realist decât în anumite limite. De aceea vom sonda piaţa, vom întreba cititorii şi cum suntem receptivi, flexibili şi cu bune intenţii, cred că vom avea succes şi pe mai departe. Sigur este faptul că nu vom renunţa la calitatea materialelor, a modului de afişare clar şi distinct, la rapiditatea încărcării, la calitatea tehnoredactarii, la aplicarea diacriticelor româneşti şi vom oferi aşa cum deja stiţi,  fotografie de bună calitate.

 

E mai greu pentru un scriitor din diaspora să se impună în viaţa literară?

 

Cu siguranţă, financiar vorbind, este mai greu pentru un scriitor din ţară! Şi spun aceasta, nu numai pentru faptul că i-ar lipsi aureola “diasporeanului”, ci bugetul. Mai ales pentru că "acasă", lipsesc de regulă mijloacele materiale sau persistă încă o frică existenţială acută, ce inhibă un scriitor, iar această angoasă o resimţi ca individ mult mai puternic, atunci când ai nevoi materiale fireşti, fapt datorat nivelului economic (relativ) modest de trai sau chiar nivelului de subzistenţă, în care se zbat unii dintre confraţi, în comparaţie cu cel al unora dintre scriitorii români din diaspora, care trăiesc în occident decent şi în demnitate. Un scriitor din vest bunăoară, îşi va  putea permite să editeze sau să publice o carte mult mai uşor din propriul buget, atunci când editorul refuză opera, ori apreciază greşit calitatea unor materiale. Insă, ca avantaj al scriitorului român rămas în ţară, este faptul că traieşti efectiv în limba ta, pe când străinatatea te schimbă radical. Iar atunci când nu mai gândeşti în canoanele şi clişeele ce le întalneşti acasă de regulă, aproape neschimbate, poţi fi uşor înţeles greşit, ceea ce de regulă se şi întâmplă. La urmă rămâne de aşteptat şi rolul criticii literare, ce în mod normal, ar trebui să impună sau să stabilizeze de fiecare dată, valoarea. Că nu se întâmplă întotdeauna aşa, o ştim cu toţii.

 

Aveţi un program atunci când scrieţi, sau lăsaţi totul pentru momentele de inspiraţie?

 

Sigur ca inspiraţia este factorul numărul unu, aşa cum şi odată scriind, în baza unui program firesc, lucrurile "curg" de la sine. Când scrii însă cu plăcere, orice metodă este bună! Prin faptul de a scrie, eşti cu adevărat original, scrisul te eliberează. Aşa cum spuneam nu demult, într-un alt interviu acord unui distins autor bihorean, scrisul nu numai că maturizează, ci este necesar, fiindcă desăvârşeşte, ori împlineşte o personalitate, îi dă contur şi haină totodată. Este un har ce nu se dă oricui - la a cărui desfăşurare trebuie să te încumeţi şi presupune nu numai o muncă asiduă, ci şi o cultură generală solidă, perseverenţă, dar mai ales o adâncă cunoaştere a propriului Sine în toate splendoarea, durerea, ori profunzimea sa, vorbesc aici de încrederea în forţele proprii. Scriind, te poţi înfătişa semenilor tăi, aşa cum eşti cu adevărat, fără vestmântul protector de zi cu zi, (mă refer aici la "masca publică"), renunţând conştient la interiorizare, victimizare, narcisism ori alte tipuri de frustări, aşa cum te eliberezi de capriciile societăţii, intriganţilor, invidioşilor, ori nerealizaţilor. Este o deschidere benefică către propriul ego, fără angoase şi ce nu mai poartă grija existenţială, ce este atunci depaşită. Omul care scrie este mult mai profund şi mai sigur pe sine, fiindcă se încumetă să se destăinuie celorlaţi, fără frică de consecinţe. Este dacă vreţi, în final, o personalitate sigură, ce îşi  asumă conştient răspunderea, ceea ce înseamnă un exerciţiu de caracter, ce nu este la îndemâna oricui.

 

În Occident, cultura devine din ce în ce mai des "entertainment". Credeţi că acesta este viitorul?

 

Cine poate şti cu adevărat cum va fi viitorul? Cultura exclusiv ca factor de „entertaiment” însă, ar trebui să o exclud din capul locului! Dar bine ar fi dacă le-am şti pe toate dinainte, nu-i aşa? Cert este însă că trăim într-o epocă de tranziţie, tehnicizată, oarecum dominată de valul de subcultură televizată, ce este mai puţin legată de firesc. Dar tehnica odată accesibilă, va trebui stăpânită de omul nou (aproape că e vorba aici din nou de supraomul lui Nietzche) şi va fi cu siguranţă cheia spre cultura posibilă, (în orice formă s-ar manifesta ea) şi doi, spre recunoaşterea propriilor cerinţe ori aspiraţii, căci vom depinde în mod normal prin accesul la informaţie tot mai mult de tehnică, fapt ce ne va modifica metoda de lucru, dar şi cea de asimilare. Vom citi cu siguranţă ceva mai puţine cărţi, vom prefera computerul, internetul sau imaginea mobilă, aşa cum vom fi intensiv bombardaţi (suntem deja, nu-i asa?), cu o avalanşă de informaţii din care va fi greu să mai extragem valoarea. Entertaiment nu poate deveni însă cultura în sensul sau clasic, aşa cum o percepem noi, românii. Sigur că ducem nostalgia clasicilor noştri şi căutăm pare-mi-se cu lumânarea modele, ori personalităţi publice (nu numai literaţi, ci în general oameni de caracter, cu o alură mesianică), care ne-ar putea ridica moral, mai întâi în ochii noştri pe noi înşine, iar mai apoi şi în cei ai străinilor. Cândva însă, vom renunţa să ne chinuim a mai dovedi altora, ori nouă înşine, ceea ce nu mai trebuie neapărat dovedit şi aceasta se va produce de îndată ce naţiunea română va câştiga în personalitate! O chestiune de câţiva ani buni, veţi vedea! Dar schimbarea este deja perceptibilă. Cred de aceea, că ne vom schimba treptat, dar în final radical, modul de gândire, vom consuma poate mai puţină cultură în sensul ei tradiţional, dacă vreţi, mă refer aici la literatură, istorie ori filosofie. Vom citi mai puţină beletristică, dar mai multe cărţi de specialitate. Vom descoperi şi aprofunda astfel aspecte noi ale culturii tehnice, economice, politice ori sociale. Vom începe să ne întrebăm dacă originalitatea noastră nu este totuşi de preferat modelelor, ori brandurilor ce ni oferă din afara ţării. Şi această formă de cultură, noua cultură informatizată pe teme economice, sociale ori politice, mai puţin apreciate până acum la noi, va face parte din bagajul de cunostinţe şi informaţie al unei persoane ce se respectă. Aşa cum la fel, literatura nu va dispare, fiindcă este nevoie de ea.

 

Ce preferaţi, să citiţi o carte, să staţi în faţa calculatorului, sau să citiţi?

 

Cu siguranţă, veti zâmbi poate, ştiind că sunt un editor al unei cunoscute reviste pe web, dar prefer să citesc! Cred pe mai departe în carte şi în viitorul ei.

 

Credeţi în ideea de marketing cultural?

 

Intr-o mare măsură, da! Dar numai atunci când promovează valoarea certă, metoda poate avea succes. Non-valorea, cu tot marketingul inteligent şi costisitor de regulă, nu se poate impune  în timp! Asa cum şi o critică răutăcioasă la o carte bună, nu poate opri succesul ei la public. Publicul decide în cele din urmă! Este însă la fel de  adevărat că marketing-ul cultural, trebuie să fie accesibil tuturor valorilor. Este de fapt, ceea ce am încercat să fac cu revista Agero, de opt ani încoace. Şi mi-a reusit în bună măsură! Am facut marketing cultural, pentru cei cu posibilităţi materiale reduse, debutanţi sau tineri, aşa cum de altfel am promovat şi valori cunoscute, ce însă nu mai puteau prezenta în mass-media de acasă opera personală, deoarece le lipseau mijloacele financiare, îndrăzneala şi cu siguranţă, erau blazaţi sau timoraţi de umilinţele trecutului.

 

Credeţi că astăzi tinerii mai pot rezona cu elitismul cultural care a caracterizat creatorii români în trecut?

 

Da. N-aş vrea să par patetic si să afirm că aşa ar şi trebui să fie, dar avem o nevoie acută de elite, care să rămână în ţară! Mă refer aici la elite veritabile şi nu la absolvenţii la kilogram, de care avem parte şi la aprozare sau prin taxiuri. Dar mai ales avem nevoie de caractere, fapt necesar într-o societate lipsită de încrederea în sine, aşa cum este la momentul de faţă societatea românească de azi. Românii vor căuta să identifice valori naţionale, ori personalităţi de marcă de timpuriu şi ele se vor afla, cu siguranţă. De ce credeţi că asistăm de ani de zile la isteria acordării posibile a Premiului Nobel pentru literatură vreunui român, un literat de-al nostru de valoare? Societatea noastră are din păcate nevoie acută de un exponent, care să ne ridice, ori salveze din trauma aceasta a nereuşitelor personale, a eşecurilor politice, economice, literare, provocate de o societate gregară, agresivă şi indiscretă, care tratează nevoile fireşti ale poporanului în mod delăsător. Dar ceea ce ma îngrijorează tot mai mult este diletantismul şi superficialitatea abordării problemelor.

 

Care au fost cărţile care v-au marcat?

 

N-am să vă dau titluri. Citesc între timp cu siguranţă mai multă poezie bună, filosofie, psihologie şi mai puţină beletristică decât în trecut. Dintre filozofi mi-au placut Cioran, Nietzche, Heidegger, Bruckner. Cu Sartre trebuie să recunosc că m-am chinuit puţin. Dintre poeţii germani, mi-au placut Hölderlin, Schiller sau mai recent poetul german Hans Kruppa. Dintre români, rămân admiratorul personalităţii complexe a unui Eminescu (şcolit la nemţi, ca orice bucovinean al vremii ce se respecta), la fel cum apreciez pe Stănescu, Blaga, Labiş şi Coşbuc. Dintre poeţii actuali mai tineri, o mentionez pe poeta Angela Baciu-Moise, Victoria Milescu, Lory Cristea, o tânără de mare talent, apoi cu garda veche, pe poetul filozof Eugen Evu pe care personal îl apreciez în mod deosebit, pe Cezar Ivănescu. M-au marcat îndeosebi cărţile documentare legate de detenţia sub comunişti ale domnului Mihai Rădulescu, pe care îl cunosc personal şi despre care se vorbeşte prea puţin.

 

Aţi cunoscut prin intermediul Agero foarte mulţi scriitori şi oameni de cultură. Au fost printre aceştia personalităţi care să vă impresioneze profund?

 

Apreciez mult pe prietenul, poetul şi filozoful Dr. Dimitrie (Ante) Grama, reputat chirug român din Danemarca, pe dl. Florentin Smarandache în SUA (paradoxismul), pe dl. Andrei Vartic în Basarabia, pe filozoful, prietenul şi cărturarul Sorin Borza (actualmente în Belgia), pe dl. regizor şi scriitor Corneliu Leu, pe dl. dr. Gheorghe Nistoroiu. Sunt oricum mulţi oameni capabili şi de caracter ce am întâlnit, dar n-am cum să-i mentionez aici pe toţi. Dintre orădenii mei îl amintesc aici pe prof. Dr. Malinaş, ori pe Dr. Ţepelea. Sigur că am întâlnit prin activitatea mea personalităţi şi caractere deosebite. Acesta din urmă a fost şi criteriul la care m-am raportat în primul rând! Ceea ce este de remarcat, atunci când lucrezi cu oameni-pentru oameni, este faptul că talentul ori perspectiva vocaţiei în sine nu includ caracterul şi bunul simţ, aşa cum nici nu-l poate produce, ceea ce înseamnă că numărul de talente va fi întotdeauna mai mare decât cel al caracterelor.

 

Sunteţi mulţumit de starea în care se află astăzi România?

 

Cu siguranţă, nu! S-ar fi putut face multe lucruri mai bine, mai temeinic şi mai cu cap. Sigur că am făcut progrese mari, economice, juridice, ori sociale, ce sunt vizibile, dar încă nu suntem acolo unde am putea fi de o vreme încoace, datorită faptului că nu ne ştim aprecia ca naţiune calităţile ori atuurile, nu şuntem incă în stare a ne analiza greşelile obiectiv, (ori nu vrem, cine ştie?), nu avem întotdeauna suficientă demnitate, bun simţ, ori curaj social. Avem încă din păcate în general o mentalitate dificilă, fiindcă suntem adeseori mult prea toleranţi, puţin ambiţioşi, prea puţin pragmatici, nu cultivăm o cultură a protestului social pe baze democratice şi ceea ce este păcat, suntem ca mulţi dintre latini, deopotrivă şi comozi şi superficiali. Ca să nu mai vorbim de câtă minciună, denaturare şi exagerări nu scăpăm zi de zi în mass-media şi indirect prin intermediul politicienilor. Nu vorbesc aici de majorităţi, dar fenomenul nu se poate să vă fi scăpat, nu-i aşa? Si e de regretat, fiindcă acest carusel al globalizării, ce ne-ar fi putut aduce ceva bunăstare pentru următorii 10-20 de ani a trecut până acum pe lângă noi. Nu degeaba avem noi proverbul legat de mintea românului cea de pe urmă! Ce să vă spun, că orice naţiune are politicienii care îi merită? Şi cine i-a ales? Dacă e să dăm sau să căutam vina cuiva, este bine să fim corecţi cu noi înşine şi să recunoaştem, că o parte din vina pentru bunăstarea care încă lipseste este colectivă, atunci când renunţi benevol la vot şi opinie, ori te laşi angrenat în mecanismul corupţiei şi pactizezi cu excrocii, fiindcă plăteşti mită la medici, fisc, alte persoane juridice, poliţie ori tribunale. E mai ales greu fiindcă mitocănia la ajuns la rang de calitate, ori atu indispensabil în “descurcatul de zi cu zi”, (ceea ce înseamnă nici mai mult ori mai puţin, decât că lucrurile sunt încurcate!), ceea ce face iarăşi ca cel mai mare mitocan să fie privit de plebeii noştri "ca brazii", cu o naivă admiraţie, căci chipurile, ar poseda “inteligenţă emotională!?” Câte gafe putem să ne permitem, nu-i aşa? Va fi foarte greu să scoatem năravurile acesta balcanice (de câteva sute de ani înrădăcinate) din capetele românilor. Rămân la părerea pe care am difuzat-o în unele dintre eseurile şi interviurile mele, că România are nevoie în primul rand nevoie de o renaştere economică, ceea ce ne va scăpa de o grămadă de necazuri sociale şi va fi garantul reunirii cu Basarabia.

 

V-aţi gândit vreodată că aţi avea nevoie de o campanie mai agresivă pentru a promova Agero?

 

A fi agresiv nu este felul meu de-a fi, iar o “campanie” este iarăşi exagerat a spune. Uneori a trebuit însă să reacţionez la atacuri impertinente împotriva persoanei mele. Cred însă în calitate, iar dacă vom promova pe mai departe valoare şi idei social-politice general valabile, democratice, cultură, opinie, istorie reală, autori integri  (caractere), nu se poate ca numărul nostru de citiri să nu crească. Caravana Agero va merge mai departe! Voi încerca să pastrez contactele de valoare, aşa cum vom face noi contacte şi eventual voi lărgi redacţia Agero cu parteneri de valoare din alte ţări europene, ori cu intelectuali prestigioşi din ţară. Încă nu m-am decis definitiv, cum şi ce voi face, cert este că vom fi pe mai departe, aşa cum ne ştiţi şi cum v-aţi obişnuit cu noi. Vă puteţi baza pe spiritul meu de disciplină şi pe o redacţie de valoare, ce lucrează şi cooperează în primul rând pentru cititor şi nu pentru succesul personal.

 

Când vom putea să vă citim următorul volum şi despre ce va fi acesta?

 

Un răspuns exact nu am pentru Dvs. Sigur este că va fi un volum de eseuri, precum şi sinteze din interviuri, ori alte precizări, din corespondenţa mea din ultimii ani, cu unii dintre partenerii ce-i apreciez  în mod deosebit. Sper că voi avea parte de suficientă sănătate, motivaţie, putere şi timp, ca să-l termin încă în anul acesta. N-am încă un titlu, dar sigur este că va apare la o editură cunoscută şi va avea un tiraj corespunzător.

 

Februarie 2008

.............................................................................................

LUCIAN HETCO

Lucian Hetco - eseist, prozator, poet, publicist şi promotor cultural român de anvergură, actualmente în Germania, s-a născut la Oradea în 1963. Preşedinte al  Ligii Asociaţiilor Româneşti din Germania (2004-2006), vicepreşedinte al Agero Stuttgart în aceeaşi perioadă. Editor şi webmaster al revistei Agero (a asociaţiei germano-române din Stuttgart), fondată în anul 2000, o importantă publicaţie culturală a vremii, cu consecinţe în cultura românească la început de mileniu.

La Oradea a făcut  Şcoala Generală, terminând în 1981 Liceul de Matematică-Fizică "Emanuil Gojdu", instituţie de învăţământ mediu care a dobândit ulterior calitatea de Colegiu Naţional. Apoi a frecventat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din Timişoara, luându-şi Diploma de Absolvire în 1986. În anul 1990 s-a stabilit în Germania, unde lucrează în prezent în cadrul firmei T-Systems GmbH, aparţinând de concernul german Deutsche Telekom AG. Căsătorit, doi baieţi, Bruno (n. 1987) şi Patrick (n. 1997).

Activitate publicistică

 

Volume publicate :"Oglinda cu suflet"- Poezii. Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002 , "Dreptul la culpă"- Poezii. Editura Eikon, Cluj-Napoca,  2004, "Blestemul lui Brancuşi - Poeti români în diaspora", Grupul Editorial Ion Gramadă, Suceava 2004 (prima antologie naţională a poeziei româneşti din diaspora, în premieră la festivalul Nicolae Labiş, Suceava 2004, în coproducţie cu Centrul Cultural Suceava "Sufletul românesc sau Zidul din capete", Grupul Editorial Ion Grămadă - Muşatinii, Suceava 2005. Eseuri, interviuri, articole pe teme de istorie, sociologie şi teme comunitare româneşti , "Sufletul românesc" - eseuri despre românitate, Editura Carpathia Press, Bucureşti 2005, "Românul planetar" - eseuri despre viitorul poporului român, editura Carpathia Press, Bucureşti 2006. Eseuri, analize, comentarii, interviuri şi studii comunitare, istorice şi diverse articole pe teme economice, sociale, publicate în renumite pagini electronice şi în presa scrisă din ţară şi străinătate. Diverse premii de excelenţă şi diplome de merit,  (Medalia Gojdu - 2006) acordate de o serie de instituţii şi publicaţii culturale din ţară. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Germania din 2002 (ASRG).

Este totodată şi unul dintre membri fondatori ai AGERO Stuttgart (2000). Un titlu de justificată mândrie familială este pentru (Valeriu)-Lucian Hetco faptul că bunicul său după tată, Dr. Valeriu Hetco, apreciat teoretician şi teolog greco-catolic, doctor în drept canonic, personalitate a Ardealului românesc distinsă cu cea mai înaltă decoraţie  a ţării noastre „Steaua României" în grad de ofiţer - fiind preot protopop român unit de Beiuş, a semnat împreună cu ceilalţi fruntaşi români ardeleni ai vremii, pentru plasa Beiuş, Actul Unirii cu Ţara, de la 1 decembrie 1918. Lucian Hetco provine dintr-o veche familie de intelectuali ardeleni, preoţi uniţi şi dascăli, cu originile în Bihorul românesc.

Comentarii de la cititori

 

11.02.2008

Stimate domnule Hetco,

Am fost extrem de impresionat de modul in care tratati necesitatea formarii caracterelor, ca prim pas de reasezare a Elitei Neamului românesc. Sunt intru totul de acord cu Domnia Voastra ca avem acum nevoie de "normalitate" si consistenta intelectuala si nu de < senzationalul> adunat adesea cu zvarcolire de ura din ce are mai urat caracterul celui care il consemneaza si nu atat realitatea.

Mi-am propus sa scriu despre acest subiect intr-un viitor apropiat, pornind de la corecta dumneavoastra perceptie asupra modului in care fiecare dintre noi ar trebuii sa contribuim , atat cat ne sta in putinta fiecaruia daca scriem sau prin alegerea lecturii daca suntem doar cititori, la limpezirea si ridicarea spre Lumina a constiintelor noastre, la educarea prin "corec" si nu la extrapolarea permanenta a mizeriei umane, pentru a putea crea protestul posibil, dar cu pretul coborarii in mlastina limbajului violent si a propriei lipse de discernamant in aprecieri.

Refuz sa accept ca OMUL contemporan care cauta sa se informeze corect este doar consumator de < incendiar > , < senzational > , etc ! V-am simtit intotdeauna partas la propriile mele sperante, ca se poate vorbi de o comuniune de caractere romanesti, ce doresc sa exprime normalitatea si cautarea nobletei de tinuta intelectuala, chiar si cand intri intr-o polemica in legatura cu un anumit subiect !

 

Cu alese ganduri si sperante ca viitorul ne apartine,

Dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu


Draga dle Hetco!

Am citit cu mare bucurie interviul cu Domnia Voastra de pe Agero. Asa de adanc ati definit aria luptei pe care o dam si pe care trebuie sa o dam pentru a nu se pierde fiinta noastra romaneasca. Bravo! Andrei Vartic, Chișinău


 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)