Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri



Benedict Popescu - un om care „tace şi face”

Ion Măldărescu

 

Ion Măldărescu:  Bine v-am găsit domnule Benedict Popescu! Avānd īn vedere activitatea dumneavoastră mai puţin obişnuită, sunt convins că aveţi noutăţi. Ni le puteţi relata?

 

Prof. dr. Benedict Popescu: Toate-s vechi şi noi īs toate. Parcă cine a „spus” asta? Eminescu, nu? Se cam potriveşte şi īn cazul meu. Īntrebarea dumneavoastră mă duce cu gīndul la Domnul Constantin (Titi) Cristescu. Prin 1975, dīnsul realiza emisiuni īn Redacţia pentru copii şi tineret a Televiziunii Romāne. Īntr-o bună zi l-am īntīlnit undeva pe Strada Academiei din Bucureşti (aproape de Institutul de Arhitectură). Era cu un prieten. M-a prezentat acelui prieten, recomandīndu-mă: „Benedict Popescu - un tīnăr care tace şi face”. Ei bine, „caracterizarea” de atunci a domnului Titi Cristescu cred că are şi acum un sīmbure de adevăr: Īmi văd liniştit de treburile mele, fără face prea mult „tam-tam” īn jurul meu.

 

I.M.: Puteţi fi puţin mai explicit?

 

B.P.: Păi, activitatea mea se desfăşoară simultan pe mai multe planuri. Am revenit īntrucītva la prima mea „dragoste” - muzica folk, mă ocup de o muzică instrumentală mai aparte (cīntīnd la trei instrumente neobişnuite), mi-am „configurat” propriul meu studio de īnregistrări, mai fac din cīnd īn cīnd cīte un videoclip pe care īl postez pe internet…

 

I.M.: Să o luăm pe rānd. Ne puteţi oferi cāteva detalii?

 

B.P.: Aş īncepe cu muzica folk. E drept că nu am mai fost „activ” ca folkist, dar am reuşit să scot „de la naftalin㔠piesele mele de folk īnregistrate īn studiourile Radiodifuziunii şi Televiziunii Romāne īn perioada 1974-1983. Sunt 30 la număr. Am avut prezenţa de spirit să păstrez, pentru fiecare dintre ele, cīte o „copie de siguranţă”. Ceea ce a trebuit să fac īn ultima vreme a fost să convertesc īnregistrările din format „analogic” (pe bandă magnetică”) īn format „digital” (pe compact-disc). Am reuşit astfel să salvez aceste īnregistrări, care, altcumva, s-ar fi pierdut pentru totdeauna.

 

I.M.: Ce „genuri” aţi abordat īn muzica dumneavoastră folk ?

 

B.P.: Prin 1978 poeta Constanta Buzea (pe atunci redactor de poezie la revista „Amfiteatru”) scria despre mine īn revista „Viaţa Studenţeasc㔠un articol al cărui titlu era: „Benedict Popescu - creatorul unui folk ce sună romāneşte”. O bună parte dintre piesele mele de folk īşi au rădăcinile „adīnc” īnfipte īn folclorul romānesc. Altele sunt compoziţii originale pe versurile unor poeţi romāni mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Vedeţi dumneavoastră, la acest capitol am fost foarte „īncăpăţīnat”, mergīnd pe principiul: „Eu īmi aleg poeziile şi nu poeţii”. (Īn cenaclul „Amfiteatrul Artelor” se spunea despre mine” „Cīntă numai atunci cīnd găseşte frumuseţe īn vers”). Am piese de folk compuse pe versuri ale marilor poeţi romāni (Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Goga, Topīrceanu, Cincinat  Pavelescu, Minulescu, Arghezi), dar şi pe versuri ale unor poeţi mai puţin cunoscuţi (Vasile Zamfir, Nicolae Rusu, Luca Onul, Roman Istrati, Anton Stanciu, Rodian Dragoi).

 

I.M.: Avānd īn vedere experienţa acumulată īn timp, cum „valorificaţi” acum aceste piese?

 

B.P.: Deşi nu le-am mai cīntat īn concerte sau la vreo televiziune, am găsit totuşi o cale de a le valorifica: Internetul. Am realizat pīnă acum mai multe videoclipuri pe care le-am postat pe YouTube. Pentru unele dintre acestea am colaborat cu o doctoriţă de familie. Este cunoscută pe internet sub numele de Ella. Dīnsa face acest lucru pur şi simplu din pasiune. Mi-a ilustrat - cu imagini din propria-i „arhiv㔠- patru piese şi pot să spun că a reuşit să dea o nouă viaţă acestor piese. Ca dovadă videoclipurile au numai „Like”-uri. La alte piese am furnizat eu imaginile, pe care dīnsa numai le-a „asamblat”. Īn fine, am făcut şi videoclipuri īn care eu apar cu imaginea de acum.

 

I.M.: Ce alte detalii, despre piesele folk compuse de dumneavoastră, ne puteţi oferi?

 

 

B.P.: Vreau să ştiţi că nu tot ce am compus prin anii ¢70 şi īnceputul anilor ¢80 am reuşit să şi īnregistrez īn acea perioadă. Au mai rămas vreo 20 de piese pe care, dintr-un motiv sau altul, nu le-am īnregistrat. Este ceea ce īmi propun să fac acum. Dispun de condiţiile tehnice necesare şi va fi nevoie numai de ceva eforturi. Sper să finalizez o astfel de muncă īn următorii 2-3 ani.

 

I.M.: Vorbeaţi mai la īnceputul acestui dialog despre o muzică instrumentală mai aparte. Puteţi dezvolta acest subiect?

 

B.P.: Cīnt la 3 instrumente, pe cīt de ciudate, pe atīt de minunate. Primul, la care am īnceput să cīnt īn anul 1982, este ferăstrăul muzical. Al doilea, pe care l-am descoperit īn timp ce eram īn Anglia īn anul 1999, este teraminul. Al treilea, descoperit īn urmă cu patru ani, este cunoscut sub numele de „Ondes Martenot”. Vreau să vă spun că fiecare dintre aceste trei instrumente īmi oferă satisfacţii…

 

I.M.: Exemplificaţi, vă rog.

 

B.P.: Īn toamna anului 1982 am găsit să cumpăr un ferăstrău muzical, pe care am dat cam jumătate din salariul meu lunar de atunci. Nu ştiam cum să īncep… Cel care mi l-a vīndut m-a pus īn legătură cu cineva care cīnta la ferăstrău: se numea Costache Gheorghe. Abia ieşise la pensie ca percuţionist din Orchestra Filarmonicii din Bucureşti şi cīnta la Teatrul Naţional īn piesa „Caligula” (cu Ovidiu Iuliu Moldovan īn rolul principal). Era pus īntr-un spot de lumină, scotea numai cīteva note din ferăstrău, dar crea o atmosfera nemaipomenită. Domnul Costache mi-a „acordat” o singură lecţie, care nu a durat mai mult de o jumătate de oră: cum să ţin lama de ferăstrău, cum să o atac cu arcuşul… A urmat o perioadă de intense exerciţii. După un an am reuşit să īnregistrez prima piesă īn studiourile Televiziunii Romāne: o romanţă spaniolă, avīndu-l ca inginer de sunet pe maestrul Paul Enigărescu. La scurt timp după aceea, piesa a fost difuzată pentru prima dată la Radio īntr-o emisiune pentru tineret. Īnainte de emisiune l-am sunat pe omnul Costache şi l-am invitat să o asculte. L-am sunat şi la scurt timp după emisiune şi ştiti ce mi-a spus ? „Fugi, Domnule, ca ăla nu e ferăstrău!” Nu i-a venit sa creadă. A fost una dintre cele mai mari satisfacţii din viaţa mea!

 

I.M.: Ce puteţi spune despre teramin şi stilul abordat de dumneavoastră?

 

B.P.: Nu am să vă povestesc īmprejurările īn care l-am descoperit. Vreau să vă spun numai că, īn cīntatul la teramin, mi-am folosit abilităţile şi experienţa acumulate pīnă atunci pentru ferăstrăul muzical. Astfel am reuşit să creez propriul meu stil de interpretare la teramin. Folosesc două antene pentru controlul īnălţimii sunetului, lucru care mi-a permis o intonaţie cu mai multă precizie a melodiilor pe care le cīnt. Daca vă uitaţi pe internet, o să observaţi diferenţele īntre stilul „Benedict Popescu” şi stilul „Clasic” de a cīnta la acest instrument…

 

I.M.: Ca teramin, folosiţi instrumente produse de fabrică?

 

B.P.: Nicidecum. Folosesc instrumente proiectate şi construite chiar de mine. Īmi place să construiesc şi am făcut din asta o pasiune. Am construite, pīnă īn momentul de faţă, patru prototipuri de teramin şi sper ca, pīnă la sfīrşitul acestui an - 2013 -, să-l finalizez şi pe al cincilea. Am spus prototipuri. Asta īnseamnă că fiecare exemplar este diferit de celelalte. Aş vrea să fac aici o precizare: dacă, īn cazul viorii, există una aproape perfectă (şi aici mă refer la viorile „Stradivarius”), nu acelaşi lucru se īntīmplă īn cazul teraminului. Nimeni nu a fost capabil, pīnă acum, să proiecteze şi să realizeze un teramin perfect. Īn cazul prototipurilor mele, fiecare exemplar are părţile lui bune, dar şi părţi mai puţin bune, ce necesită īncă īmbunătăţiri.

 

I.M.: Aţi realizat şi videoclipuri īn care vă produceţi īmpreună cu acest instrument - teraminul?

 

B.P.: Dacă vă uitaţi pe YouTube o să găsiţi mai multe astfel de videoclipuri - nu toate realizate de mine. De cel mai mare succes se bucură o īnregistrare scurtă făcută īn urmă cu şase ani īn centrul istoric al oraşului Braşov. Videoclipul a depăşit 108.000 de vizionări. Dintre videoclipurile realizate de mine, de cea mai mare audienţă se bucur㠄Romanian Romance”, care este de fapt o interpretare la teramin a bine-cunoscutei romanţe „Pe līngă plopii fără soţ” inspirată de versurile lui Eminescu. Menţionez că există chiar piese instrumentale avīnd mai multe versiuni video postate pe YouTube: a se vedea piesa Hosanna (īn romāneste „Osana”) cu o īnregistrare video făcută de mine la Poiana Braşov şi o altă versiune - aparţinīnd doamnei Ella - cea care a reuşit să ilustreze atīt de frumos piesele mele de folk.

 

I.M.: Printre cele trei instrumente pe care le utilizaţi aţi menţionat şi pe cel cunoscut sub numele de „Ondes Martenot”…

 

B.P.: Mmmda… Instrumentul a fost dezvoltat īn Franţa de către Maurice Martenot şi a avut o evoluţie oarecum paralelă cu cea a teraminului. Vreau să vă spun că, la origine, instrumentul este destul de sofisticat şi cam scump - cel puţin pentru „buzunarul” unui romān: 12.000 Euro. Īn timpul vieţii sale Maurice Martenot a realizat şi furnizat, „la comanda” diferiţilor muzicieni, vreo 85-90 de instrumente de acest tip. După moartea sa, īn anul 1980, „afacerea” cu astfel de instrumente oarecum a stagnat. Īn ultimii cīţiva ani, unul dintre virtuozii acestui instrument, Thomas Bloch, īmpreună cu cel mai bun inginer de sunet al lui Jean-Michel Jarre (este vorba de Jean-Loup Dierstein), l-au reproiectat cu componente moderne,  astfel īncīt acum instrumentul este din nou disponibil pe piaţă.

 

I.M.: Folosiţi un instrument „Ondes Martenot”  produs īn Franţa?

 

B.P.: Nu. Ca şi īn cazul teraminului, am optat pentru o versiune originală - un instrument proiectat şi construit de mine. Am plecat de la unul produs de fabrică (īn Anglia) sub numele de „French Connection”. Am venit cu mai multe idei originale: am eliminat complet claviatura, am restrīns registrul de la patru octave la ceva mai mult de două octave, am crescut sensitivitatea controlului de volum, folosesc pentru intonaţie degetul mijlociu şi nu pe cel arătător etc. Am lucrat la acest instrument timp de vreo doi ani şi i-am dat numele de Martenoton - īn romāneşte - sau Martenottone - īn limba Engleză. Numele conţine de fapt două cuvinte: „Martenot” - cel care l-a realizat pentru prima dată şi „ton” - adică sunet sau timbru. Am īnregistrat cu ceva timp īn urmă două videoclipuri cu acest instrument. Le puteţi găsi pe YouTube sub titlurile: „Old Romanian Romance on My Weird Instrument” şi, respectiv, „Ondes Martenot and French Connection: My Version”. Pentru edificarea dumneavoastră vă edificaţi, vă invit să le vizionaţi…

 

I.M.: Care sunt intenţiile dumneavoastră pentru viitorul apropiat sau chiar pentru o perspectivă ceva mai īndepărtată?

 

B.P.: Īn momentul de faţă sunt īntrutotul pregătit să abordez şi un alt gen de muzică: cea ambientală. Dispun de o sursă aproape infinită de sunete (cred că mai mult de o jumătate de milion). Am mai mult de 30 de piese īn faze de idei. Dar, ca să le dau viaţă, va fi necesară foarte, foarte multă muncă. Să sperăm c㠄Cel-de-Sus” mă va ţine īn putere pentru ca aceste idei să devină realitate.

 

I.M.: Vă mulţumesc pentru lămuriri şi aşteptăm cu nerăbdare noutăţile promise.

 

A consemnat Ion Măldărescu

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)