Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

CACIALMAUA "EXCELENŢELOR"

Interviu cu Alexandru Maria Victoria, nominalizată pentru înfiinţarea primului Centru de Cercetare Medical Privat din Bihor,

Loredana Nicoară

 

 

În data de 1 februarie, la Teatrul de Stat din Oradea, s-a desfăşurat Gala Premiilor de Excelenţă 2006. Nici anul acesta nu au lipsit controversele, deşi s-a luat o hotărâre de amânare a festivităţii  cu doua luni, tocmai din considerentul unei organizări şi departajări cât mai bune.  Festivitatea s-a început  cu decernarea "oscarului orădean"  la categoria Tineri de Perspectivă. În momentul prezentării nominalizaţilor, pentu unul din cei trei , sala a început să aplaude, lucru care nu s-a mai întâmplat pe tot parcursul festivităţii decât atunci când un grup de elevi prezenţi în sală şi-au susţinut dascălul. Totuşi nu persoana alpaudată a câştigat premiul, motiv pentru care i-am solicitat să acorde un interviu prin prisma unor eventuale comentarii în legătură cu cele petrecute. Iată şi interviul solicitat d-nei Alexandru Maria Victoria, nominalizată pentru înfiinţarea primului Centru de Cercetare Medical Privat din Bihor, iniţiativei Blue Heart( un aparat de diagnostic cardiologic dealtfel o noutate mondială în curs de brevetare), o descoperire publicată la Sesiunea de Comunicări Stiinţifice  a Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea, respectiv "Algoritm privind etiologia astmului"; aceste activităţi le-a desfăşurat în 2006 pe lângă frecventarea cursurilor Facultăţii de Medicină şi Farmacie, dânsa fiind în ultimul an de studiu. (Foto: Afisul, sursa foto: http://www.oradea.ro/website/Gala-premiilor-de-excelenta.html)

 

     - Am observat că vă bucurati de o mare apreciere în rândul celor prezenţi şi ati fost aplaudatul serii; totuşi cum comentaţi faptul că nu ati obţinut premiul?

    -  Comentariile pro sau contra ar fi derizorii. Am să vă spun în schimb ce am înţeles din decizia comisiei: a fost premiat un tânăr de afaceri care a trimis studenţi să lucreze part-time ca să işi câştige o pâine pentru supravieţuire. Aşadar a fost premiată o persoană, care print-o muncă provizorie şi departe de aspiraţiile  profesionale  ale celor 108 studenţi, i-a îndepărtat de studiu. De aici rezultă că s-a înlesnit un proces de degradare intelectuală pe care conducerea  locală l-a apreciat ca fiind "excelent", probabil din considerentul că România nu are nevoie de specialişti buni sau foarte buni. Sunt convinsă că locul acestui nominalizat era la categoria oamenilor de afaceri, categorie dealtfel nominalizată, insă afacerile  lui, destul de subţirele vădesc faptul că l-ar fi scos din competiţie din start.

 - Totuşi nu consideraţi că a venit în ajutorul nevoilor  studenţilor?

-  Vedeţi dumneavoastră, atunci când vine vorba de studenţi, adică de cei ce vor fi viitorul României, nevoile sunt mai speciale. Este clar că nu poţi manevra abstractităţi cu stomacul gol, dar tot clar este şi faptul că nu poţi fi muncitor şi intelectual în acelaşi timp. Este ca şi cum ai avea pretenţia ca într-o fabrică o persoană să fie muncitor şi director în acelaşi timp.  Daca vrei să ai specialişti buni şi foarte buni atunci le asiguri un minim al existenţei şi îi laşi să învete. Printr-un caz imaginar vă pot demonstra cât de "excelent" s-au găsit soluţii pentru viitorul României, adică pentru tinerii noştrii.

  Să luăm un student la ....Facultatea de Fizică, spre exemplu. Se trezeşte la 5 dimineaţa ca să împartă pliante cu reduceri de preţ la frigidere, pentru ca la ora 8 să fie la cursuri. Frecventează cursuri şi laboratoare până la ora  18.00. Este în interesul lui să mai împartă nişte pliante până la ora 20.00, aşa că mai merge doua ore pe jos, din bloc în bloc, sunând la interfoane, şi primind numai blamări de la oamenii care s-au săturat de atâtea pliante fără rost care nu mai lasă spaţiu  scrisorilor, ziarelor etc.  Rezultă per total 5 ore de lucru şi 10 ore de studiu, adică 15 ore de solicitare în două domenii diferite. Problema este că nici un domeniu nu îi aduce satisfacţii anume slujba este nevoit să o facă pentru supravieţuire, iar şcoala îi aduce frustrări pentru că nu o poate aprofunda.Oboseala se va face simţită curând pentru că studentul este supus unui stres căruia îi va ceda. Cred că se subânţelege  efectele negative ale stresului asupra sănătăţii organice şi mentale. Este evident că studentul în cauză nu va renunţa la pâine , dar la unele cursuri şi laboratoare va fi nevoit să renunţe, iar inevitabil studiul va pus pe un plan secundar, compromiţând devenirea lui ca o valoare a societăţii, aspiraţie care l-a purtat pe drumurile facultăţii. Nu de puţine ori se întâmplă ca din motive economice studenţi buni să renunţe la educaţie.

    Am vrut cu acest caz ipotetic să scot în evidenţă ce inseamnă de fapt această alternativă "excelentă" găndită de un afacerist şi clasată  ca şi "perspectivă"de către conducerea locală. Adică perspectiva tinerilor din Bihor este una cât se poate de sumbră, deci vor fi trimişi la munci josnice departe de pretenţia de viitori intelectuali, supunând vulnerabilităţii sănătatea  şi viitorul lor. Iată tot ce ne aşteaptă, oare ce am putea visa mai mult de la aleşii noştrii?

  - Vorbiţi de asigurarea traiului studenţilor. Cine credeţi că sunt responsabii acestui lucru?

  - Îmi este imposibil să nu implic politicul în răspuns în ciuda faptului că nu fac politică şi nu am fost niciodată implicată într-un partid politic. Totuşi mă consider o fiinţă raţională, care observă şi descifrează realitatea în stil propriu. Din realitatea prezentă  eu înţeleg o involuţie în abordarea unei teme fundamentale oricărei naţiuni, anume educaţia tineretului.  Se pare că aproximativ aceleaşi persoane care au ocupat funcţii pe timpul comunismului, la vremea respectivă, au găsit  o cale de a asigura studenţilor cazare şi cantină gratuite, iar acum, aşa de mult i-a intimidat transformarea titlului în "democraţie", că nu mai găsesc soluţii şi pentru cei ce ar putea să le ia locul, şi drept urmare, îi lasă cu burta goală şi pe drumuri. Şi ca o ironie sublimă, orice tentativă de a deveni intelectual este pedepsită cu un chin de supravieţuire între o muncă de mizerie şi o solicitare intelectuală mare.  România se confruntă cu o carenţă de cultură, şi poate greşesc sau poate că nu, dar mie mi se pare că este un atac asupra identităţii naţionale  în momentul în care pui beţe în roate cunoaşterii prin educaţie. Sunt absolut convinsă că alegătorii nu au avut intenţia de a-şi alege călăi care să atenteze la viitorul României.

  - Bănuiesc că sunteţi revoltată de situaţia studenţilor. Revolta aceasta se datorează deciziei comisiei sau este o chestiune mai veche?

 -  Aş minţi să vă spun că m-am implicat vreodată în soluţionarea nevoilor alimentare şi materiale ale studenţilor. Probabil că trăind în lumea cărţilor am ajuns mai greu să văd şi alte realităţi. Mi s-a părut imperios necesar să găsesc o posibilitate  de a valorifica entuziasmul şi capacitatea intelectuală a tineretului de la medicină într-un domeniu ca cercetarea medicală, deoarece este dovedit oriunde in lume şi  în istorie că evoluţia vine numai prin ştiinţă. Tot confortul de care se poate bucura un om este rezultatul ştiinţei şi nu al sclaviei şi umilinţei. Evident că sunt contrariată de faptul că prin activităţile mele extraşcolare vreau să conserv valorile societăţii umane, adică oamenii, iar autorităţile premiază tocmai sclavia, umilinţa, absurdul situaţiilor, distrugerea identităţii nationale prin îngrădirea accesului la cultură. Nu pot să cred că trăiesc într-o ţară în care dreptul fundamental al omului, ca cel de a cunoaşte prin educaţie, este subminat in mod ingenios.

   Revolta niciodată nu m-a caracterizat; răbdarea, acţiunea şi perseverenţa sunt atuuri pe care mi le-am dezvoltat continuu. De aceea singurul lucru care s-a întâmplat în urma deciziei comisiei a fost să meditez atent. Este clar că lucrurile nu pot fi lăsate la voia întâmplării, iar asemenea soluţii de exploatare inumană nu au ce căuta în secolul XXl. Totuşi nevoile studenilor există ţi trebuiesc rezolvate. Nu cred că este de competenţa mea să le asigur traiul, dar se pare că un om al acestor meleaguri a intuit mai bine necesităţile acestor locuri, şi probabil simţind subminarea umanităţii şi drumul spre sclavie al tinerilor,  a lsat ca şi testament să i se folosească bunurile in scopul aprofundării culturii prin cunoatere.

    Profitând de faptul că pe data de 09.02.2007 se va sărbători ziua de naştere a merelui mecena român, Emanuil Gojdu,  am să iniţiez voluntar şi personal o campanie naţională şi internaţională de a face cunoscută  părerea românilor de pretutindeni cu privire la problema naţională Gojdu, în scopul centralizării opiniilor la Forurile de la Strasburg.

 - Ne puteţi spune mai exact care este legătura intre această iniţiativă şi decizia comisiei?

- Este evident că nu pot lăsa ca  o comisie alcătuită în totalitate din tineri reprezentanţi ai Organizaţiei de Tineret ai Uniunii Democrate Maghiare din România, filiala Bihor, şi care stăpânesc destul de greu limba română( în treacăt fie spus mă îndoiesc de faptul că ştiu semnificaţia cuvântului "perspectivă" atâta timp cât sunt incapabili de a diferenţia pronumele "el" de "ea"), să orienteze spre sclavie tineretul României, dându-şi premii între ei în numele unei grozăvii. Şi-au compromis singuri credibilitatea chiar, în momentul interviului când i-am invitat să mergem să vizităm centrul de cercetare, deşi le-am asigurat transportul, ei cerând insistent "hârtii care să mă ajute"; această exprimare lasă de înţeles că probabil se aşteptau să le vorbesc pe maghiară...din moment ce limba română nu-i prea ajuta....

 

Loredana Nicoară

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)