Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

 Caricatura daneză-  casus belli ?

Madi Lussier, Montreal, Canada

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

3 februarie 2006

Cine nu s-a delectat privind caricaturi? Caricatura politică dă sare şi piper oricărui ziar. Este un consens mutual că nimeni nu se supără. Adeseori, chiar personajele caricaturizate se amuză.

Caricatura este veche, şi ea amuza nobilii italieni şi francezi adunaţi īn cercuri restrīnse. A te īntreţine cu  caricaturi era apanajul aristocraţiei.

Caricatura a fost īmbrăţişată de englezi īn secolul XVIII, pentru ca īn secolul XIX să cunoască un succes enorm, atunci cīnd a īnceput să devină element obişnuit īn ziare.

După primul război mondial, genul devine cunoscut şi căutat şi peste ocean, caricatura devenind, pentru multe ziare, mai căutată decīt fotografia.

Caricatura a ajuns la apogeu īn anii 20-30,  dar īn anii recenţi se poate observa o renaştere a genului.

Caricatura politică este, adeseori, o armă mult mai eficace decīt articolul scris. Dacă, īn general, limbajul ziariştilor nu este uşor de descifrat de către cei mai puţin şcoliţi, caricatura poate fi īnţeleasă mai uşor. Lumea se amuză.

Īn lumea ţărilor democratice, libertatea cuvīntului şi a expresiei sunt două atribute consfiinţite de constituţie.

Presa nu poate şi nu trebuie să fie controlată de nici o putere din stat.

 

Anul trecut, pe 30 septembrie, ziarul danez Morgenavisen Jyllands-Posten publică o serie de 12 caricaturi ale Profetului Mohamed, ca rezultat al unui concurs iniţiat de publicaţie.

Reacţia lumii musulmane este imediată.

Īn ianuarie, 2006, Carsten Juste, redactorul şef, publică o scuză adresată tuturor musulmanilor din lume.

 

Flemming Rose, redactorul cultural al publicaţiei, declară, riscīnd enorm şi apărīnd libertatea presei: “Sentimentele religioase nu pot cere tratament special īntr-o societate seculară”.

Va fi Flemming un alt martir al libertăţii de expresie?

Cartea martirajului īntru libertatea de expresie īn Europa a fost semnată şi de urmaşul pictorului van Gogh, regizorul Theo van Gogh, ucis de Mohammed Bouyeri, cetăţean marocan şi olandez. īn noiembrie 2004.

Theo van Gogh a publicat, īn 2003, o carte initulată « Allah ştie cel mai bine », īn care īşi exprima poziţia faţă de islam. Īn august 2004, televiziunea olandeză a dat pe post un film scurt, de 10 minute, despre violenţa la care sunt supuse femeile musulmane, creat de van Gogh, īn care o femeie musulmană este bătută şi violată de o rudă. Trupurile care apar  īn film sunt suport pentru versete din Qur'an.

 

După ce acest film a fost făcut public, Theo van Gogh a primit nenumărate ameninţări cu moartea. Niciodată nu le-a dat importanţă.

Dar la scurt timp, pumnalul musulmanului Bouyeri i-a demontrat contrariul.

Pe intenet, īn forumuri de discuţie, musulmanii īşi exprimă ideile clar: dacă autorii caricaturilor ar fi īntr-o ţară arabă, ei ar fi fost deja decapitaţi.

 

 Caricaturile din septembrie au fost preluate, ciudat, pe 1 februarie 2006, de cīteva ziare europene.

 

Orice om cīt de cīt şcolit din Europa ştie că nu te poţi juca cu imaginea Profetului Mohamed, cu atīt mai mult un redactor şef de ziar.

Desigur, subiectul este controversat, existīnd chiar musulmani care afirmă că, de facto, Shari`ah nu conţine nici un fel de referire clară asupra subiectului, acest tabu fiind o interpretare dată de īnvăţaţi.

Luīnd hotărīrea de a publica, anul trecut, acele caricaturi, ziarul a ştiut foarte bine ce face, iar  scuzele din decembrie nu fac decīt să ridice şi mai multe īntrebări.

Aceste īntrebări īşi găsesc punctul culminant īn gestul recent al ziarelor care spun că au publicat respectivele caricaturi ca gest de solidaritate.

După cinci luni?!

Cea mai controversată caricatură īl prezintă pe Profetul Mohamed cu un turban īn formă de bombă gata să explodeze.

.

La Paris, proprietarul ziarului France Soir, franco-egipteanul catolic practicant Rami Raymond  Lakah l-a concediat, īn mai puţin de 24 de ore, pe directorul Jacques Lefranc care a dat lumină verde publicării caricaturilor miercuri, 1 februarie 2006.

Lakah a declarat că acest gest stă să demonstreze respectul faţă de credinţele şi convingerile intime ale  fiecărui individ.

Postul i s-a oferit lui Eric Fauveau , dar acesta l-a refuzat.

 

Ne aflăm, oare, īn faţa unei declaraţii de război? O declaraţie nemaiīntīlnită, făcută nu cu un tanc, ci cu  o satiră?

Se află occidentul şi valorile sale pe picior de război cu musulmanii, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare ? Doar că la 1453, pericolul venea dintr-o singură direcţie : Imperiul Otoman. Acum, cei care se visează să devină martiri ai cauzei islamului sunt peste tot.

Să fie această caricatură erupţia unui conflict mocnit, ţinut sub control artificial, īntre cele două lumi?

Să fie un semnal de alarmă la adresa politicii de creuzet cultural? La adresa multiculturalismului făcut fără previziuni pe termen lung?

 

Ar putea fi un al III lea război mondial un război religios?

  

Primul ministru danez Anders Fogh Rasmussen s-a īntīlnit cu ambasadorii a 70 de ţări, īncercīnd să aplaneze spiritele, dar el  a declarat că guvernul danez nu poate cere scuze īn numele unui ziar.

Ambasadorul egiptean, Mona Omar Attia, a susţinut că răspunsul premierului danez a fost nesatisfăcător şi că Danemarca ar trebui să facă mai mult pentru a fi iertată de lumea musulmană.

 

Ayatollahul Iraqului, Ali al-Sistani, nu a chemat comunitatea să protesteze, sugerīnd că anumiţi militanţi musulmani sunt parţial răspunzători pentru propagarea unei asftel de imagini īn rīndul celorlalte popoare.

Ayatollahul Iraqului s-a referit la elemente ale comunităţii musulmane care, prin actele lor, au dus la crearea unei imagini distorsionate şi īntunecate ale justiţiei, iubirii şi frăţiei, iar “duşmanii”(n.a. cei care nu sunt musulmani) au exploatat acest lucru.

 

Musulmani fundamentalişti protestează peste tot īn lume, īn faţa ambasadelor, arzīnd steaguri şi strigīnd sloganuri de genul: “Trăiască islamul, distrugere duşmanilor!”, “Moarte Danemarcei!”, “Moarte Franţei!”. Ameninţīnd.

.

Ziare italiene şi olandeze au republicat caricaturile, īn semn de solidaritate cu ziarul francez şi cel danez.

Het Nieuwsblad, ziar belgian, a publicat un titlu mare pe prima pagină: "Right for Satire"

 

Un alt ziar olandez a publicat desene ale Profetului Mohamed, īn timp ce publicaţia italiană  Libero titrează, cu mare curaj : « Ce ruşine, Europa se predă islamului şi-şi cere scuze pentru satira la adresa lui Allah. »

 

Solidaritatea jurnaliştilor europeni este impresionantă. Apărarea valorilor pentru care mulţi şi-au dat viaţa este nu doar misia lor, ci misia tuturor celor care se respectă şi-şi respectă identitatea.

Musulmanii care şi-au părăsit locurile de baştină au ales să trăiască īn Occident tocmai pentru valorile sale, tocmai pentru liberatatea de expresie.

Sau ne īnşelăm ?

 

Ziua de 1 februarie, 2006 va deveni un punct de referinţă īn istoria caricaturii politice.

Şi a lumii creştine.

Să sperăm că nu mai mult.

 

Deocamdată, īn Canada este linişte. Este puţin probabil ca vreo publicaţie canadiană să preia caricaturile cu pricina.

Canadienii vor prea mult să demonstreze lumii īntregi că respecta grupurile minoritare, că aceasta ţară este tara care a găsit formula perfectă pentru creuzetul cultural. Şi poate că au dreptate.

Ceea ce pare să nu se mai petreacă īn Europa, un spaţiu īn care identitatea culturală şi specificitatea naţională sunt grav ameninţate. 

   

     Madi Lussier

    Jurnalistă

 3 februarie, 2006 - Montreal

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]