Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

“De ieri sunt mai căruntă c-un mâine şi semnez…”

Simona Anomis
Maria Mocanu

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Deşi este doar versul unei poezii, această “semnătură” în numele zilei de mâine ascunde o tragedie a unei familii din Bistriţa, ca atâtea altele în ţara noastră, în lumea largă, şi totuşi unică în felul ei. Cazul familiei Secrieru a fost făcut deja public, în publicaţia “ Atac de Bistriţa” a fost preluat si de agentia de presa Romanian Global News şi am primit şi noi un apel din partea Mariei Mocanu, o prietenă a familiei, să facem cunoscuta situaţia şi cititorilor nostri, în speranţa că va ajunge zvonul şi la urechile acelora care au posibilitatea sa ajute sau au chiar obligaţia să intervină şi totuşi n-au făcut-o.


„Eu nu va cer taverne mohorate,
Nu, nici biserici binecuvintate
Eu nu cer chei pentru usi zavorate,
Nici zambet pentru gene-nlacrimate...
Lasati-mi doar ce am:
O cămăruţă strâmtă,
O uşă totdeauna încuiată!”


…spune Ramona Secrieru în versuri care reflectă crunta realitate în care trăieşte familia ei: o cămăruţă strâmtă, o garsonieră este deocamdată adăpostul a doi oameni tineri cu doi copii, obţinută şi ea prin intervenţia reprezentanţilor de presă, loc pe care vor fi nevoiţi să-l părăsească la 1 iulie când se va încheia anul şcolar. Dacă familia trebuie să iasa în stradă, nu ştim dacă înteresează pe cineva. Problema locuinţelor nu este una nouă în România şi nici situaţia tinerei familii nu este unică. Doi tineri se plac, se căsătoresc, încropesc o familie cu unul sau doi copii, stau pe unde apucă, femeia rămâne acasă să aibă grijă de copii si bărbatul încearcă să-şi găsească o slujbă bine plătită pentru a întreţine familia. Părinţii nu au posibilităţi să ajute şi nici funcţie de director nu are nici unul din ei, ca să obţină un post cu adevărat bine plătit. Munca o fi ea cinstită, dar nu se îmbogăţeşte nimeni din muncă grea şi nici o două perechi de braţe nu are Ion Secrieru să aducă leafa dublă, ca să ajungă şi de chirie şi de mâncare. Un necaz nu vine niciodată singur, aşa că, pe lângă aceste greutăţi, tinerii părinţi nu au nici acte. Ei i-a expirat buletinul şi el nici acum după 9 ani de căsnicie nu este pe deplin român.
De ce? Pentru ca dragostea nu are graniţe, nici săgeata lui Cupidon nu se uită unde sunt frontierele şi uite-aşa, Ramona l-a luat de bărbat pe Ion al nostru din Basarabia. O fi numele de Ion românesc, dar pe acte încă nu este român. Unde este problema? Să-şi faca acte, nu ? Dar, pentru a obţine un act de identitate ai nevoie, pe lângă o groază de bani, de un domiciliu stabil, pe care soţii Secrieru nu îl au. Ca să ai un domiciliu stabil, ai nevoie de o sursă de venit sigură, dar fără acte nu te angajează nimeni, si uite aşa am ajuns de unde am plecat în cercul vicios :


« Astfel, in ianuarie 2001 sotii Secrieru depun o cerere pentru obtinerea unei locuinte sociale la Primaria Bistrita, numai ca Ion, neavand nici un act care sa dovedeasca ca este repatriat, familia pierde puncte importante la dosar. Adeverinta de redobandire a cetateniei romane este obtinuta abia in martie 2001, cand pentru cei doi era deja tarziu, pentru ca repartizarea locuintelor sociale pe acel an avusese loc in februarie. Si-au mai incercat norocul si in anul 2002. Din necunostinta de cauza, sau poate ignoranta, familia Secrieru nu a mai depus pana anul acesta nici un dosar pentru obtinerea unei locuinte sociale. Reprezentantii Primariei declara ca deocamdata nu pot sa faca nimic in acest sens, deoarece nu dispun de spatii suficiente in acest scop. Totusi, se spera ca in 2006 sa se reuseasca construirea si darea in folosinta a 160 de locuinte sociale, existand deja un studiu de fezabilitate.”
Aceasta ar fi pe scurt relatarea situaţiei acestei familii, redată de ziarul “Atac de Bistriţa”, familie care pare a fi şi urmărită de ghinion, când s-a deschis o portiţă se şi închide.


Dincolo de cele relatate în săptămânalul bistriţean, Maria Mocanu ne relatează in continuare situaţia.
Ion fără act de indentitate si nonsensuri birocratice.


“In martie 2001, Ion Secrieru obtine, intr-adevar Adeverinta de redobandire a cetateniei romane, fiind, deja, la acea data, casatorit legitim la Bistrita, avand doi copii (din aceasta casatorie) inregistrati la Primaria Bistrita, cu alte cuvinte este membrul unei familii legal constituite la Bistrita. Acele puncte decisive (23 la numar)in vederea obtinerii unei locuinte mizere reieşeau in urma evaluarii dosarului pentru criteriul Repatriere. Ce are totuşi de-a face REPATRIEREA, cu ADEVERINTA DE REDOBANDIRE A CETATENIEI ROMANE? De ce spun redobandire? În cursul vietii lui, Ion Secrieru nu a mai avut cetatenia romana pentru ca s-a nascut ca cetatean al R.S.S. Moldovenesti in 24.12.1974, deci ce anume sa redobandeasca? O cetatenie a stramosilor lui? Cu toate acestea, el a redobandit ceva ce nu era pierdut in martie 2001.
Cand i s-a dat aceasta adeverinta de redobandire a cetateniei romane, s-a tinut cont numai si numai de conjunctura istorica! Pe de alta parte: conform cetateniei romane la articolul 8, aflam ca o conditie esentiala in vederea acordarii cetateniei romane, este aceea a unei sederi in Romania cativa ani (perioada variabila de la caz la caz). Cu toate acestea, in ianuarie 2001 , cand Comisia de Repartizare a Locuintelor Sociale de la Primaria Bistrita analizeaza dosarele, nu tine cont de faptul ca Ion Secrieru este repatriat si-i ,,vitregeste ,, de 23 de puncte aferente repatrierii si implicit decisive pentru obtinerea locuintei.
Sigur că greseala de punctaj s-a reparat ulterior, dar din pacate locuintele au fost deja date si familia a obtinut dreptate doar pe hartie si tot cu buzele umflate si buzunarele goale au plecat acasa. Care casă?
In 2001 si în 2002 n-au primit locuinţă, in 2003 s-au gandit ca sunt deja puşi pe lista si nu mai este nevoie de alte interventii. Legea spune ca pentru a fi inclus pe listele de prioritari, depui un dosar. Ti se stabileste dreptul de a primi o locuinta, dar nu o primesti, fiindca nu sunt locuinte de Stat. De acord. Se mai întâmplă şi astfel de probleme, dar esti PASTRAT pe aceste liste in anii care trec pana la obtinerea locuinţei. Cel puţin aşa crezi. Lecturezi ziarul şi îţi dai seama din declaraţiile primăriei că tu eşti ignorantul! De acord şi cu asta, că doar presa trebuie sa critice şi sa ne înveţe. Numai că dacă ar învăţa câte ceva şi cei care ne conduc ar fi şi mai bine.
Căsuţa noastră – nu cuibuşor de nebunii ci deocamdată utopie curată!
Ion munceste la negru fiindca, neavand un buletin de identitate, nu poate fi parte intr-un contract de munca incheiat in conditiile legii, si premeste un salariu nu foarte mare, dar atat cat le este necesar pentru a-si cumpara mancare si imbracaminte
Ei au nevoie de o locuinta in care sa-si reia viata normala (de parcă au avut-o vreodata la capitolul casa noastră) si sa-si poata creste cei doi copii.


In toti acesti ani, din lipsa de locuinta, familia a fost supusa unei vieti de-a dreptul infioratoare: din 1999 pana in noiembrie 2003 copiii au stat in Republica Moldova la rudele lui Ion, in timp ce parintii lor erau in Romania incercand sa gaseasca o solutie pentru a avea unde sa-i aduca, sa le ofere stabilitatea unui camin.
Puneti-va in pielea oricarui membru al familiei Secrieru din acea perioada... Dar nu aveau incotro! Copiii au ajuns la varsta scolara, astfel in 2003 au fost adusi in tara,impactul cu ,,noile conditii de trai,, a fost atat de puternic, incat au fost obligati sa amane momentul inscrierii in clasa I (clasa pe care, slava lui Dumnezeu, care stie prin cate s-a trecut pentru a ajunge sa o finalizeze obtinand un premiu si diploma- ultimul eveniment fericit din viata familiei)
Vineri, 17.06 2005, familia a primit vizita unei echipe din partea postului National TV. Dupa interviurile luate Ramonei si lui Ion, echipa s-a indreptat spre Bistrita, unde au avut surpriza de a nu putea sa ia contact cu primarul orasului, cu toate ca il anuntzasera in prealabil despre intentia lor de a-i asculta opinia, dat fiind faptul ca parerea mai multor oameni ai legii a fost aceea ca familia are dreptate din punct de vedere juridic, privitor la aspectul repatrierii.
1 Iulie de-a venit, ora plecării a sosit 1 Iulie se apropie, familia trebuie sa paraseasca, actuala locuinta o garsoniera inchiriata si sa se indrepte spre...??? Cu toata aceasta disperare sunt constienti ca ceea ce TREBUIE facut se face: Ion isi vede de munca (cati aflati intr-o situatie similara nu si-ar ineca amarul in alcool?) Ramona se ocupa de cei doi copii, incercand sa le faca viata cat mai normala in ceea ce-i priveste pe ei... Scriu impreuna, citesc, a venit vacanta...ies impreuna in natura, plimbari in aer curat...
Dacă are cineva posibilitatea să ajute cu un sfat, o idee, un ajutor direct concret, o propunere de nouă locuinţă sau chiar un mic ajutor material material:


Garsoniera din com. Lechinta (jud. Bistrita-Nasaud) in care locuiesc ei este situata la adresa: Str. Fabricii de Zahar, nr. 22, sc.2, ap 45
Si au si un telefon: 0746627632. Raspunde Ramona, care este:

« Un porumbel cu aripioara franta
Si-o frunte care zace-ngandurata...”

... “mi se divide noaptea-n anotimpuri;
printr-o aortă-a Pietrei simt seva traficand;
pe marginile cestii, sub flori, o cruce-albastra,
redefineste cerul - o piele pentru gand...
De ieri sunt mai carunta c-un maine
si semnez
... halucinand magnolic pe-un fond de negru pur
neplanetar de casta imi sufla-n ceafa clipa:
Dă-mi apa!”


Simona Anomis
Maria Mocanu

 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.