HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

De vorbă cu Cioran

Dr. Dimitrie Grama, Danemarca

 

Imi amintesc vag ca ne dadusem intalnire la Bois de Boulogne. Nu pentru vreun motiv anume si nici pentru vreo amintire comuna am ales acel loc. Acum cand ma gandesc mai bine, am impresia ca nu noi am ales locul, ci soarta care, cu obisnuita ei nonsalanta, ne- a plasat acolo, doi straini, mai mult sau mai putin indiferenti si aproape inconstienti de existenta celuilalt.

Poate ca tocmai o astfel de relatie indiferenta, ne obliga cateodata sa ne oprim din goana, sa ne privim in ochi si sa ne destainuim cu adevarata usurare si sinceritate. O astfel de destainuire nu este posibila decat intre doi straini, care nu au absolut nimic nici de castigat si nici de pierdut unul fata de celalalt.

Da, noi eram doi straini perfecti, unul cu sinuciderea lui intr- o lume absurda, iar celalalt cu un cotidian mistic intr- o lume de ne- inteles.

Si iata- ne, brusc, fata- in- fata, fiecare inarmat pina- n dinti cu realitatea lui si cu restul realitatilor posibile, pe care fiecare are impresia ca le intelege mai bine si mai profund decat celalalt.

Mi- am dat seama ca e un om care nu face risipa de cuvinte, deoarece fara nici un fel de introducere mi- a spus: -  Dar tu nu crezi in "aceasta realitate", deci ar trebui, de la sine, sa intelegi risipa aceasta absurda de energie pe care o numim "viata"!

Vezi, eu am incercat sa iubesc "viata", dar.....

A tacut privind frunzele galbejite si uscate pe care vantul le rasucea de pe o parte pe alta.

- Asa suntem si noi, niste frunze manate de colo- colo de niste forte necunoscute, si vrem- nu- vrem ne alaturam altor frunze, nimai ca sa putrezim impreuna. Nu ti se pare ca acest lucru- i de o tristete fara de margini?

- Depinde, i- am raspuns. In universul meu, atunci cand sunt Om, frunza din mine e poate asa cum o vezi tu, mai uscata si uitata undeva la o margine de suflet, iar atunci cand sunt Frunza, omul din mine e mic si umbla cu gura cascata prin labirinte verzi, iar atunci cand...
   - Nonsens, nonsens! A strigat el intrerupandu- ma.

- Evadarea ta in frunza, evadarea in acel "cotidian mistic" cu care te tot lauzi, nu este nimic altceva decat o sinucidere din aceasta lume umana, a carei existenta este de prisos!

- Schimbandu- ti natura umana, tu de fapt te sinucizi. Te sinucizi cu speranta ca te vei readuna, ca te vei renaste intr- o alta lume. Speranta care, cu fiecare sinucidere si cu fiecare reintoarcere din acel cotidian mistic, devine tot mai disperata.

Si eu am incercat sa evadez intr- o alta lume, mai simpla, lasandu- ma carat la intamplare de motoreta mea in doi tacti si nu de putine ori am avut impresia ca m- am descarcat de mine insumi, ca m- am debarasat de umanitate, pierzandu- ma in maracinile si gardurile de la marginea drumului. Si eu am sperat ca motoreta ma va transporta, fara nici un fel de effort din partea mea, in nefiinta.
In zadar am sperat si incercarile mele ca om au esauat, una dupa alta. Oricum, eu mi- am pastrat mereu luciditatea de om! De aici poate mi se trage patima disperarii si mizeria neputintei existentiale.

Tu, insa pari fericit in cursa ta de maraton in care parcurgi distante egale de constient si de inconstient, ca sa ajungi din nou la punctul de plecare, unde , de fapt nu s- a intamplat absolut nimic de cand ai plecat si pina cand te- ai intors.

Dar esti inca tanar, ai timp sa te trezesti. Ai inca timp destul sa te sinucizi cu adevarat!

S-a ridicat sa plece, dar l- am oprit tragandu- l usor de maneca de la fulgarin.

- Tu de ce nu te- ai sinucis?! L- am intrebat aproape rastindu- ma la el.

S- a intors mirat inspre mine si ridicandu- si sprancenele stufoase pina la mijlocul fruntii, mi- a raspuns:

- Vad ca nu intelegi nimic! Esti mai prost decat credeam, dar asa era si Eliade, tot un prostanac. Eu, m- am sinucis demult, inca din copilarie, dar trebuie sa marturisesc ca nici sinuciderea aia nu mi- a adus vreo bucurie.

- Bine, bine, i- am raspuns. Oi fi eu prostanac, dar daca, asa cum spui, sinuciderea nu ti- a adus nici o bucurie, atunci de ce ai continuat sa o promovezi?

Prostanaci ca mine, ca Eliade sau tineri inca nevinovati, pot fi usor corupti de nemarginita ta "inocenta", de nemarginita ta lipsa de raspundere existentiala si calare pe motoreta vietii fara de ideal, sa se sinucida prematur si asta nu din convingere proprie.
Sinucidere inutila, deoarece, asa cum spui, ea nu aduce nici o usurare, nici o bucurie, sau vreun alt sentiment anume, demn de sacrificiu.
Deci, sinuciderea de care vorbesti, este la fel de absurda ca si viata pe care o renegi.

- Bine, recunosc ca ai putea avea dreptate in contextul "banalitatilor tale cotidiene", mi- a raspuns el de data asta fara sa ma priveasca, dar eu nu scriu pentru omul de rand, eu scriu pentru "artist", eu scriu pentru omul nebun care deja e mort pentru ca a tanjit la Nemurire!
Pe mine nu ma intereseaza lupta meschina pentru supravietuire, nu ma intereseaza copilul care ajunge om matur si mai apoi batran, ci ma intereseaza cel care vede dincolo de "viata". Dincolo de moarte!

Nu vorbesc cu acei indivizi, sau mai bine zis, nu le vorbesc celor care accepta viata asa cum viata le este vanduta lor de unii si de altii, nu le vorbesc celor care sunt "programati" intr- o existenta sau alta.

Eu vorbesc sau le vorbesc doar celor care sunt "inprogramabili". Vorbesc despre acele animale rare care mor cu fiecare cuvant spus, mor cu fiecare rasuflare.

Eu vorbesc despre "sinucigasul total si etern!"

Cand a terminat de vorbit, peste Bois de Boulogne s- a asternut o liniste de mormant. Intr- un tarziu, din spatele unor platani s- a desprins o umbra care, la inceput sovaitor, dar apoi din ce in ce mai hotarat s- a apropiat de noi.

Era o femeie tanara, frumoasa si imbracata foarte simplu.

S- a oprit in fata noastra si dintr- o mapa neagra, mare, a scos un tablou pe care l- a asezat cu grija in asa fel incat sa nu putem vedea desenul.

- Eu sunt Livia, a spus femeia aia tanara. Sunt pictorita si, fara sa vreau am asistat la discutia voastra. Ca artist, ca om nebun, va dau dreptate la amandoi si nici unuia din voi. Pentru ca nu cred in "dialog", nu cred in cuvantul scris!

Artistii cuvantului sunt un fel de sportivi alesi sa participe intr- o competitie in care cel care umple cele mai multe spatii goale cu alte spatii goale, castiga.

- Uite ce inteleg eu prin arta, a spus Livia, dezvaluind tabloul.

Si batranul si eu l- am privit mult timp in tacere. In acel tablou, in doar cateva linii si culori eram fara indoiala expusi atat eu cat si batranul si fiecare cuvant din conversatia noastra. Frunzele uscate, stalpii de lumina si oamenii de prin parc, intrau si iesieau din tablou, ca printr- o usa larg deschisa.

Fara sa spuna ceva, fara sa- si ia ramas bun, batranul s- a ridicat si a disparut. M- am gandit atunci ca poate iar a plecat sa se sinucida sau cel putin sa- si controleze motoreta. Cine stie, poate era deja mort, si eu, insensibilul, nici nu am observat.

In schimb am rugat- o pe Livia sa se aseze pe banca langa mine. Pentru intotdeauna.

 

Dimitrie Grama, Danemarca

 

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com