Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

De vorbă cu dr. HORIA MUREŞIAN
O premieră medicală romānească

 

PRIMA OPERAŢIE PE ARTERELE CAROTIDE CU ANESTEZIE LOCO-REGIONALA S-A EFECTUAT LA SPITALUL UNIVERSITAR  BUCUREŞTI

Maria Diana Popescu

 

Maria Diana Popescu: Domnule doctor Horia Mureşian, aţi absolvit Facultatea de Medicină Generală Bucureşti īn anul 1985 ca şef de promoţie cu media 10. Ce a urmat apoi? Faceţi, vă rog, vorbire despre specializările ulterioare, despre recunoaşterea internaţională de care ştiu că vă bucuraţi, despre titlurile primite şi despre alte capacităţi.

 

HORIA MUREŞIAN: Pentru mine, medicina a reprezentat o atractie, apoi a devenit o pasiune si ulterior, un mod de viata. Dupa absolvirea Facultatii de Medicina din Bucuresti, din 1985 si pina in 1993, am incercat sa-mi dezvolt capacitatile intr-o specialitate pretentioasa dar foarte frumoasa si de perspectiva. Am obtinut ceea ce puteam obtine in Romania in acea perioada iar dezvoltarea mea profesionala si umana, au depins in mare masura de ceea ce am acumulat si trait in aceast interval de timp. In ciuda tuturor greutatilor si oprelistilor, scoala romaneasca de medicina (atit facultatea cit si invatamintul postuniversitar) s-a mentinut la un nivel bun iar lipsurile de atunci nu au facut decit sa creasca ambitia si puterea de munca a generatiei noastre.

Din 1993 si pina in 2006, am trait in afara Romaniei, invatind si lucrind in sistemul american si in cel italian. Trecind dincolo de nivelul unui simplu bursist, am sustinut toate examenele si am parcurs toate formele necesare recunoasterii diplomei de medic, a licentei de libera practica si a specialitatii, avind astfel dreptul si posibilitatea de a lucra efectiv in sistemele sus-amintite si "culegind" nemijlocit esenta acestor lumi mult diferite de cea romaneasca.

Am invatat numeroase tehnici chirurgicale noi si inedite. Schimbul de informatie si de experienta, caracteristic lumii avansate, mi-a permis nu numai acumularea unor atribute pe linie profesionala dar mi-a imprimat un stil de lucru si un mod de viata ce reprezinta de fapt punctul-cheie, de la care incepe diferenta semnificativa dintre sistemul romanesc si respectiv, cel "occidental".

Activitatea ca medic chirurg a fost dublata de cercetarea in domeniul anatomiei clinice, adica a anatomiei cu aplicatii in medicina clinica, diagnostic si tratament. Anul 2002 a reprezentat momentul "saltului" sau al "desprinderii" fata de maestrii mei din acest domeniu cind prioritatile personale din aceasta ramura au capatat recunoastere internationala. Volumul de munca a crescut insa si nu as fi reusit sa fac fata tuturor cerintelor fara ajutorul familiei mele. Tot in 2002 am infiintat la Milano Centrul de Disectie Cardiovascular, pentru studiul anatomiei clinice a inimii si vaselor, fara vreun ajutor financiar si cu mari dificultati in ceea ce priveste sediul si procurarea materialului anatomic. Din activitatatea centrului au rezultat numeroase lucrari stiintifice si articole prezentate la congresele de anatomie, de cardiologie si de chirurgie sau publicate in revistele internationale cele mai consacrate.

Am devenit membrul unor prestigioase asociatii internationale din Statele Unite si Europa si referent stiintific a doua dintre cele mai importante reviste din domeniu. Am devenit cunoscut si pentru capacitatile in domeniul fotografiei medicale.

Recompensele au sosit insa dupa mai mult de 7 ani dificili, marcati pe alocuri de perioade foarte grele iar faptul ca am continuat si staruit in munca mea se datoreaza unei increderi mari si a unei incapatinari pe masura, atit din partea mea, cit si din cea a familiei mele.

 

MDP: Unul dintre posturile naţionale de televiziune a informat cu privire la o recentă performanţă pe care aţi realizat-o īn premieră naţională, īn domeniul chirurgiei cardiovasculare.

 

HORIA MUREŞIAN: Este vorba de o tehnică simplă īn esenţa ei şi anume, dezobstruarea arterei carotide la pacientul sub anestezie loco-regională. Dacă pacientul se află sub anestezie generală, nu există o metodă sigură 100% pentru a putea aprecia care sunt consecinţele īntreruperii temporare a circulaţiei sanghine către creier iar operaţia pe arterele carotide implică o astfel de īntrerupere a fluxului sanghin cerebral. Dacă se practică anestezia numită "loco-regională" adică anestezierea doar a unei jumătăţi a regiunii gītului prin blocarea nervilor cervicali, pacientul poate ramīne treaz iar orice efect nedorit al īntreruperii circulatiei cerebrale poate fi apreciat imediat şi pot fi luate măsurile corespunzătoare, īnainte de producerea unui accident vascular cerebral. Este o tehnică folosită īn străinatate de circa 20 de ani. Tehnica are indicaţii particulare mai ales in cazul pacienţilor cu boli asociate grave de tip cardiac, respirator, diabet, obezitate extremă, pentru care anestezia generală reprezintă un risc in sine.

 

MDP: Faceţi, vă rog, vorbire despre astfel de tehnici (intervenţii) care īn Romānia nu sīnt practicate īncă.

 

HORIA MUREŞIAN: Exista numeroase tehnici (si nu numai in chirurgie) care in Romania nu sunt practicate inca. As dori sa explic mai in amanunt, contextul si implicatiile.

In sistemele sanitare mai evoluate decit el romanesc, exista un echilibru dinamic intre eficienta actului medical, siguranta pacientului, cistigul medicului, al spitalului si al societatii in general, acompaniate de dreptul pacientului de a-si alege tehnica preferata - totul desfaurindu-se in cadrul unui sistem legislativ mai clar. Tehnicile noi reprezinta astfel rezultatul unor studii si gindiri elaborate, al unor incercari dar si a unor demonstratii evidente privind rolul si locul acestora in medicina care se practica in acele tari. Exista si latura comerciala dar care trebuie privita putin altfel decit la noi, si anume: tehnicile noi sunt publicizate si aplicate, cresc renumele medicului si al centrului dar implica si o raspundere corespunzatoare, ceea ce face ca nu toate institutiile sa le aplice in mod automat si facil.

Pentru a va oferi citeva exemple din domeniul chirurgiei cardiovasculare, exista posibilitatea de a opera pe cord deschis cu pacientul treaz, fara ventilatie mecanica, sau practicind incizii mici, limitate (asa-numita "chirurgie mini-invaziva"); exista tehnici de reparare a valvelor cardiace, renuntindu-se la clasicele protezari valvulare. Exista numeroase tehnici endovasculare, practicate prin cateterizarea unor vase periferice, adresate atit inimii cit si vaselor. Acestea pot fi asociate chirurgiei "clasice" permitind abordarea unor leziuni foarte complexe si pot fi aplicate in cazul unor pacienti in stare foarte grava sau avind numeroase boli asociate (virste extreme, obezitate, boli respiratorii grave, diabet, s.a.m.d.). Lista este desigur lunga si in continua dezvoltare dar idea este aceea ca in lume au fost inventate, practicate, probate si certificate, o serie de interventii si procedee care pot fi aplicate in Romania, care ar permite abordarea unor patologii complexe, care ar putea salva si trata numerosi pacienti si care - nu in ultimul rind - ar aduce economii notabile.

 

MDP:  Există cumva rezerve īn ceea ce priveşte acceptarea ca metodă de lucru a unor astfel de tehnici inedite pe piaţa medicală romānească?

 

 „ĪN ROMĀNIA NICI MEDICUL, NICI PACIENTUL, NICI SOCIETATEA NU ŞI-AU DEFINIT CLAR  POZIŢIA”

 

HORIA MUREŞIAN: Nu le-aş defini chiar "rezerve". Există la noi un context, poate puţin pregătit īn vederea aplicării unor tehnici noi. Īn primul rĪnd, centrele şi echipele din străinătate care aplică astfel de tehnici, şi-au dezvoltat asemenea capacităti in decursul a numeroşi ani de studiu şi de activitate. Altfel spus: tehnicile noi sunt aplicate sau predate de către cei care stăpīnesc bine tehnicile "clasice". Īn al doilea rīnd, societatea este maturizată şi sensibilizată cu privire la necesitatea şi avantajele aplicării unor tehnici noi. Īn al treilea rīnd, există o logistică adecvată, un sistem opertiv bine rodat. Īn al patrulea rīnd, pacientul este mai conştientizat cu privire la drepturile sale, cu privire la avantajele dar şi la limitele sau dezavantajele unor astfel de tehnici. Īn cele din urmă, pacientul trebuie să decidă şi după cum spunea Andreas Gruenzig, inventatorul angioplastiei: "nu doresc să fiu primul pacient căruia i se aplică o tehnică nouă, dar nici ultimul pacient căruia i se aplică o tehnică veche". Īn Romānia de azi, s-a trecut de etapa īn care lipseau specialiştii sau īn care medicii nu puteau avea schimburi de experientă, pe līngă accesul limitat la publicaţiile cele mai renumite īn domeniu. Romānia deţine un număr important de specialişti pregătiţi īn diferite sisteme sanitare evoluate şi acest fapt ar trebui privit şi exploatat ca o sursă de informaţie unică ţării noastre, o convergentă fericită şi de mari perspective.Romānia nu deţine īnsă sistemul opertiv necesar. Care este greu de pornit dar nu imposibil. Este dificil şi datorită unor diferenţe de concepţie dar şi ca urmare a perpetuării unor cercuri vicioase īn care există mari oscilaţii īntre răspunderea medicului, ciştigul acestuia, plata serviciilor din partea societăţii, drepturile şi informarea pacientului. Īn modul cel mai sintetic spus, īn Romānia, nici medicul, nici pacientul şi nici societatea nu işi cunosc şi nu şi-au definit clar poziţia, drepturile şi indatoririle.

Deşi cadrul apare īncă foarte complicat, "exploatarea" resurselor umane din medicina de azi a Romāniei şi aplicarea tehnicilor noi despre care vorbim, reprezintă un pas necesar şi o cale către rezolvarea acestor probleme complexe.

 

MDP: Să megem mai departe, să investigăm īmpreună anatomia unei zile de lucru a dumneavoastră…

 

HORIA MUREŞIAN: Nici un medic adevarat nu poate pretinde sa fi incheiat procesul de invatare, de acumulare, de specializare, de perfectionare. Medicina se tot insuseste, pina la sfirsitul vietii si de aceea spuneam mai inainte, ca pentru mine, medicina a devenit un mod de viata. Si urmind exemplul maestrilor mei adevarati, traiesc in clinica si invat in fiecare zi de la pacienti, de la colegii mei.

Ziua incepe la ora 0530 cu gimnastica si cu o cafea amara. Ajung la spital la 0630. La 0700 incep vizita la pacientii de pe sectie si din reanimare. Urmeaza consultatii si controale, apoi programul operator - uneori cu, de cele mai multe ori insa fara pauza de prinz. Masa la spital ramine un prilej de cunoastere si de stringere a unor amicitii cu colegii. De obicei insa micile pauze sunt folosite pentru a raspunde celor mei diferite chemari si solicitari, prin alte sectii, la camera de garda s.a.m.d. La sfirsitul programului operator (de obicei dupa amiaza sau seara), are loc contravizita si pregatirea pacientilor pentru operatile din ziua urmatoare. De multe ori, singura mea masa este cea de seara.

Scurtele intreruperi sau orele de seara le folosesc pentru rezolvarea unor probleme administrative, corespondenta, activitate stiintifica. Acesteia din urma insa ii dedic ultimele ore ale serii, fie acasa, fie la spital unde de multe ori ramin peste noapte, mai ales daca programul s-a prelungit peste orele 2000. Telefonul meu mobil este deschis in permanenta pentru orice solicitare de urgenta. Serile lucrez mult pe internet, avind o bogata corespondenta si contacte cu diferiti autori si reviste; scriu si citesc, incercind sa ma mentin la zi in acest domeniu complex si aflat in continua evolutie. Impactul dezvoltarii mijloacelor de comunicare este extraordinar: colaborez si scriu articole impreuna cu specialisti pe care nu i-am intilnit sau vazut vreodata. Dar acest mic amanunt nu face decit sa scoata si mai mult in evidenta unele paradoxuri din sistemul medical romanesc, printre care lipsa unei comunicari constructive intre specialisti sau perpetuarea autosuficientei. Acest program se repeta inclusiv simbata si duminica, cu mentiunea ca in aceste zile mai "libere" ma pot dedica unor ore de disectie, fotografiei medicale, cititului si unui tur de alergare de 20 km.

Operatiile in domeniul cardiovascular sunt solicitante nu numai din punct de vedere intelectual dar si fizic. Rareori o operatie cardiovasculara dureaza sub 3 ore. Incerc sa-mi mentin forma si capacitatile practicind sportul ca mod de viata si nu ca hobby sau cu scop pur competitiv. In cele din urma, sportul contribuie intr-o masura majora la dezvoltarea intelectuala, la mentinerea unui echilibru psihic, la evitarea viciilor si mai ales la prevenirea unor boli ale lumii moderne.

 

MDP: „O viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cīt o viaţ㔠spunea André Marlaux. Pentru dr. Horia Mureşian, cīt cīntăreşte o viaţă?

 

HORIA MUREŞIAN: Cel ce alege medicina nu poate decit sa lupte pentru viata dar as adauga si aceea ca medicul adevarat trebuie sa lupte si pentru a oferi o viata demna pacientului. Semnificatia si importanta vietii este coplesitoare pentru medic iar medicul - si eu insumi simt aceasta - sufera si se consuma efectiv in fata pacientului. Responsabilitatea este enorma iar medicina este un domeniu care pe de-o parte ofera satisfactii si chiar veleitati divine dar pe de alta parte, scoate in evidenta limitele si imposibilitatile medicului. In fata unei asemnea antiteze profunde, este greu ca medicul sa isi gaseasca echilibrul profesional si pe cel interior.

Medicul adevarat nu se poate blaza si nu poate deveni indiferent odata cu trecerea timpului. Am remarcat acest lucru la maestrii mei si simt cum acest foc interior care se aprinde in fiecare dintre noi, se mentine viu dar in acelasi timp consuma iar in anumite circumstante, poate mistui intr-un timp scurt.

Pe de alta parte, medicina nu poate fi aplicata si condusa intr-un mod strict pasional, sentimental, emotional iar abordarea stiintifica nu poate fi trecuta pe un plan secundar. Astfel, gindirea mea medicala, activitatea mea profesionala si filosofia mea ca medic, au in centru nu embleme  sau devize precum "Iubirea" sau "credinta" ci incerc sa tratez pe orisicine cu RESPECT.

Iar acest numitor comun numit RESPECT implica abnegatie, stiinta, dedicare, munca, disponibilitate, autocontrol, cercetare, evitarea viciilor, pregatire continua, evolutie. In fond, este vorba despre un respect reciproc, atit fata de persoana tratata cit si fata de mine insumi.. către rezolvarea acestor probleme complexe.

 

MDP: Reuşeşte un chirurg de talia dumneavoastră să stabilească un echilibru perfect īntre experienţă şi lipsurile pe care le reclamă sistemul de sănătate romānesc?

 

„ACESTUI SISTEM ĪI LIPSEŞTE LOGICA DE FUNCŢIONARE”

 

HORIA MUREŞIAN: Nici un sistem medical nu este perfect sau altfel spus orice sistem medical poate fi imbunătăţit. Sistemul romānesc trebuie privit īn cadrul unui context social, istoric, economic si politic - despre care nu există aici spaţiul necesar unei analize detaliate. Totuşi, īntr-un mod sintetic se poate explica aceea ca desfăşurarea activităţii de medic īn Romānia este dificilă, cu atīt mai mult cu cīt pot percepe mai intens diferenţele dintre sistemul nostru şi cele in care am operat pīna acum. Lipsurile sau diferenţele nu sunt insurmontabile, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am revenit īn ţară. Aş menţiona īnsă ca o mare parte a timpului şi eforturilor mele, sunt consumate de activităţi ne-medicale de tip administrativ, se disipează printre angrenajele unui sistem căruia īi lipseşte nu atīt eficienţa, cīt logica de funcţionare; se disipează printre factori cu mentalităţi şi pregătire dubioase.Şi deoarece am atins acest subiect, percepţia mea ca persoană ce a trăit destui ani īn afara ţării, este că Romānia este īncă marcata de o lipsă de profesionalism īn toate domeniile, deficienţă care are explicaţii de tip istoric, cultural şi de profit imediat, şi care se va atenua şi va dispărea doar prin eforturi conjugate. Oricum, īn cei aproape 20 de ani de la revoluţie, Romānia a īnregistrat schimbări importante īn bine iar poporul nostru posedă unele capacităţi particulare care ne-au făcut să recuperăm şi chiar să depăşim diferenţe şi limite ce păreau abisale, īn trecut. Īncerc deci să privesc aceste "limite" ale sistemului medical din Romānia, drept stimulante. ecut. Īncerc deci să privesc aceste "limite" ale sistemului medical din Romānia, drept stimulante.

 

MDP: Īn atmosfera de oboseală decadentă a prezentului, cine credeţi că se face vinovat de funcţionarea defectuoasă a unor domenii vitale (sănătate, īnvăţămīnt, cultură)? Cine deformează exagerīnd liniile existenţei noastre?

 

HORIA MUREŞIAN: Omul, ca animal dotat cu conştiinţă trăieşte sub imperiul anxietăţii şi īncearcă să estompeze aspectele dezamăgitoare ale realităţii şi existenţei. Viaţa oricărui individ se īncheie prin moarte, ades precedată de boli si suferinţe. Crearea unei lumi paralele, aparent mai sigură, oferă semnificaţie eroică sau cel puţin o explicaţie mai coerentă existenţei individuale. Omul īmare proporţie), a ajuns să nu mai gīndească decīt prin intermediul unor stereotipuri dinamice, dintre care, cele mai multe, preluate, īmprumutate sau aplicate īn modul cel mai superficial. Omul cultural-automatizat este sclavul mediului cultural, al tendinţelor de moment iar identitatea şi personalitatea sa, sunt iluzoriu explicate şi căutate īn moda momentului său, īn exemplele (aparent) gratificante ale consumismului.Este paradoxal şi ridicol ca individul astăzi să aleagă superstiţia sau minciuna (de altfel nici măcar bine ticluite), drept explicaţie, mod de viaţă sau chiar definiţie a realităţii! Medicina - de exemplu -  a făcut paşi uriasi (uriasş) şi progrese, care īn urmă cu puţini ani erau chiar de neīnchipuit - rezultat al gīndirii şi activităţii umane. Nu doresc să pledez pentru unificarea religiei cu arta şi cu ştiinţa: toate acestea reprezintă forme emergente ale activităţii şi ale gīndirii omului şi nu pot fuziona īntr-o retortă - deşi se influenţează reciproc. Lumea de astăzi, asa cum o definiţi, este cu atīt mai periculoasă cu cīt rezultă o redusă preocupare atīt īn domeniul artistic, religios, cīt şi ştiinţific, de parcă fiecare dintre acetea şi-ar fi epuizat capacităţile şi resursele. Mai mult īnsă, o mare parte a indivizilor preferă comoditatea decandenţei şi a atributului de "politically correct" īn schimbul angajării nemijlocite, al spiritului revoluţionar, al abnegaţiei, dar... mergīnd pīnă la niveluri mai puţin ample, astăzi, din păcate, se renunţă īn mare parte chiar şi la simpla seriozitate, ordine, educaţie, politeţe, respect pentru munca sau pentru semenii noştri.Nu este deci de mirare ca nivelul global să fie scăzut, alterat şi că această tendinţă să penetreze domeniile cele mai diverse. Nepăsarea sau atitudini de tipul "nu mi-am facut decīt datoria" sunt responsabile de mari drame ale omenirii, precum lagărele de exterminare - dar duc şi la erodarea unor valori ale umanităţii acumulate prin sacrificii. Să luăm numai exemplul la-ndemīnă al dreptului la vot - acum cīnd neprezentarea la vot este privită ca un semn de protest, analog copilului răsfăţat care īşi aruncă jucăriile pentru a-şi pedepsi părinţii. Citeam de mult o carte intitulată "Istoria Culturală A Prostiei Omeneşti" şi cred că epoca actuală va deţine un loc notabil īntr-o ediţie viitoare a cărţii. Ceea ce este īnsă mai grav, din punctul meu de vedere, este că aceste racile sunt mai mult decit evidente dar sunt privite cu nepăsare. L-aş parafraza pe Ernesto "Che" Guevara, care spunea că a fi revoluţionar īnseamnă să-ţi pese şi să iei atitudine faţă de orice nedreptate, oriunde s-ar petrece aceasta. Īn domeniul cultural, īnvăţămīnt şi medicină, cu atīt mai mult este nevoie de o asemenea atitudine. Dar iată (şi iertaţi-mi discursul prea lung) exemplul medicinei, care devine din ce īn ce mai impersonală, atīt printr-o tehnologizare excesivă (care permite ascunderea unor limite sau incapacităţii profesionale şi chiar ale personalităţii medicului) cīt şi prin intromisiunile de tip legal şi financiar, care fac din medic un prestator de servicii, şi care azi, īşi poate desfăşura activitatea de zi-cu-zi, fără implicaţii emoţionale, fără o excesivă dedicare, fără a īncerca un contact uman cu pacientul, ci avīnd īn vedere ca elemente principale acoperirea faţă de orice posibilă acţiune legală, un cīştig optim atīt pentru structura īn cadrul căreia activează, cīt şi pentru folos personal. Medicul ajunge să funcţioneze ca un angajat la ghişeu, care trebuie sa consulte sau să trateze un număr cīt mai mare de pacienţi, īn timpul cel mai scurt , cu investiţiile cele mai reduse şi  cu profitul maxim. Cīnd am ales această profesie, imaginea medicului era cu totul diferită iar rolul social al acestuia (indiferent de locul unde profesează şi indiferent de tipul de specializare) era major. Analog īnvatatorului, analog preotului, analog omului de artă s.a.m.d.. Nimeni nu ne obligă īnsă să facem lucrurile mediocru iar gradul de inteligenţă, de superioritate, de educaţie, de respect şi de iubire, se masoară prin angajamentul şi dorinţa de a realiza ceva dincolo de minimul necesar (asta pentru a nu intra īn discuţiile şi definiţiile filosofice ale "binelui" si ale "răului"). Indiferent de gradul de pregătire, indiferent de domeniu de activitate.

 

MDP: De cīţiva ani buni societatea romānească se tot reclădeşte. Ce duh anarhic simte plăcerea să cojească din temelii cărămizile existenţei?

 

HORIA MUREŞIAN: Tocmai in aceasta perioada apar mai pregnante: lipsa unei educatii solide, a pregatirii in general, a unor "obiceiuri" si a unor sisteme de"feed back" din societate, care nu reprezinta altceva decit sisteme de autocontrol si care fac diferenta intre un sistem mai evoluat si unul mai putin dezvoltat in acest sens. Nu se pot crea peste noapte oameni educati, cu spirit de familie sau religios, care sa abordeze cu seriozitate orice sarcina, care sa isi cunoasca atit capacitatile cit si limitele. Lista poate continua.Un alt element care mi se pare important, este definitia sau imaginea societatii in care traim sau pe care dorim s-o cream.Noi inca nu stim sau nu ne imaginam cum este societatea noastra acum si catre ce vrem sa ne indreptam, care sunt telurile noastre. Se traieste prea mult momentul sau se realizeaza planuri doar pe termen scurt si mediu, in general motivate de profituri cit mai substantiale, dublate de o raspundere limitata sau chiar omisa. Asociereile si aliantele care se constituie nu au ca numitor comun idealuri si principii de tip politic, religios sau pur profesional, stiintific, cultural. Sunt de cele mai multe ori de tip "ad hoc", scopul si elementul comun, fiind cel amintit anterior.

 

MDP: Ecleziastul constată c㠓cel ce īşi īnmulţeşte ştiinţa, īşi sporeşte suferinţa”. Cīt trebuie să ştim, cīt trebuie să fim, să ne putem păstra scara de valori?

 

HORIA MUREŞIAN: „Individul care nu traieste in ignoranta, caruia ii pasa de ceea ce se intimpla in jurul sau si care acumuleaza cit mai multa cunoastere, nu poate fi fericit": cred ca in acest sens trebuie interpretat acest citat.

Fericirea este greu de definit chiar de catre fiecare dintre noi, are de multe ori un caracter retrospectiv si prin aceasta lasa si mai mult un gust amar.

Personal, nu caut fericirea, ci sentimentul de a trai cit mai deplin viata si de a contribui la ceea ce se intimpla in lume, in modul cel mai corect. Am luat de mult exemplul din "Rugaciunea unui dac".

Nu cred ca vreo scara a valorilor sa poate fi dezorientata sau distrusa de acumularea cunostiintelor. Cred insa ca trebuie sa fim apti sa primim mesajele realitatii, - care este de o complexitate greu de cuprins si care in fond este cruda in esenta ei. Dar luind iarasi exemplul medicinei, prin stiinta s-a imbunatatit calitatea vietii si s-a prelungit durata acesteia, sunt tratate boli care decimau sau injumatateau populatii intregi. S-a dat sansa unor persoane care altfel ar fi fost fie abandonate, fie ar fi necesitat intretinere indelungata, sa contribuie la cresterea societatii: iata de exemplu, citi indivizi cu handicapuri au ajuns sa fie autosuficienti, sa lucreze, sa comunice.

 

MDP: Egalitatea şanselor – singura compatibilă cu echitatea şi eficacitatea natural㠖 funcţionează īn sitemul nostru de sănătate?

 

“ĪN SĂNĂTATE PROMOVĂRILE SE DESFĂŞOARĂ PE CU TOTUL ALTE CRITERII. NUMEROASE SECTOARE ALE SĂNĂTĂŢII SUNT MONOPOLIZATE”

 

HORIA MUREŞIAN: Nu! Şi nu functionează din mai multe motive.Nu există un sistem de identificare şi de promovare a valorilor.Nu există interesul pentru investiţii īn domeniul medicinei, īn cercetare īn general.Nu există o opinie generală şi o scară a valorilor īn care cercetatorul, medicul bun sau studentul eminent să fie privit cu respect. Sunt invidiaţi sau respectaţi oamenii "care se descurcă" sau fotbaliştii, modelele.Īn sănătate, există numeroase sectoare monopolizate şi īn care promovările se desfăşoară pe cu totul alte criterii decīt cel calitativ. S-a schimbat īnsă şi perceptia valorii şi a muncii. Am avut şansa de a lucra īn sisteme īn care concurenţa este mare, īn care un loc de muncă se găseşte cu dificultate, īn care menţinerea pe o anumită poziţie este solicitantă şi īn care, cel ce nu īşi poate menţine anumite standarde, ajunge chiar să cunoască ce īnseamnă foamea. Pe de o parte īn societate trebuie să fie operant un sistem care să permită stimularea, atragerea, conservarea şi promovarea valorilor dar pe de alta parte, trebuie ca şi potenţialele valori să īşi manifeste angajarea deplină īn vederea unei asemenea recunoaşteri, fără a cauta scuze sau motive pentru un eventual insucces. Doar o mică parte a investiţiilor personale sunt īncununate de succes iar calitatea se selectează şi din aşa-numitele nereuşite. Egalitatea şanselor nu īnseamnă deci doar oferte şi bineīnţeles este nevoie de un context social şi economic.

 

MDP: Sīntem siguri, noi descoperiri vor īmbogăţi, fără īndoială practica medicală romānească. Rizomii acestor evoluţii se află desigur īn mīnile generaţiei dvs. de medici, al cărei exponent sīnteţi. Care sīnt paşii de strictă necesitate care să ajute la punerea īn practică a acestora?

 

HORIA MUREŞIAN: La nivel individual: renunţarea la comoditate, asumarea unor riscuri, volum crescut de muncă gīndire de perspectivă. La nivel global: crearea unui sistem logistic eficient, o bună organizare, conştientizarea societăţii īn general şi nu doar a factorilor teoretic direct implicaţi īn asemenea procese. Trebuie să devină operante şi stemele de autocontrol care catacterizează o societate evoluată, de la nivelul familiei, organizaţii de voluntariat, organizaţii neguvernamentale, organizatţi religioase, mergīnd pīna la comunitaţi profesionale şi ştiinţifice, sindicate, partide ş.a.m.d. O serie de controale devin mai eficiente şi nu trebuie să cadă doar īn sarcina  ministerului sănătăţii, al finanţelor, al cercetării sau al gărzii de finanţe.

 

MDP: Care va fi, īn viziunea dvs. ca specialist, viitorul cardilogiei? Va fi cumva ştirbită relaţia īntre metotdologia medicală clasică şi cea modernă?

HORIA MUREŞIAN: Nu, din contra.Şi va voi oferi exemplul medicinei de calitate, aşa cum trebuie practicată īn mileniul III. Progresele din ştiinţă, posiblităţile oferite de dezvoltarea fără precedent a tehnologiei, duc la ascuţirea simţului clinic şi amplifică toate calităţile medicului şi nu īn ultimul rīnd, sentimentul de uman.  Este dacă vreţi, ceva analog astronomului, care deşi dotat cu cele mai noi instrumente, nu uită constelaţiile, foloseşte īn paralel sau ori de cīte ori este nevoie şi dispozitivele clasice şi priveşte cerul īnstelat al nopţii cu acelaşi sentiment poetic, deşi are īn minte īntregi tratate de astrofizică şi analizează reacţiile din interiorul unei stele aflate la distanţe enorme.

 

MDP: Dincolo de medicină, cine este OMUL Horia Mureşian? Ce pasiuni īnrobitoare şi subjugante īl asediază?

 

HORIA MUREŞIAN: Doresc sa ma pot dedica mai mult familiei mele.Imi place sa calatoresc si sa cunosc locuri noi si sa descopar alte culturi. Doresc sa citesc mai mult, in afara medicinei. Imi place sa citesc nu numai literatura, ci si filosofie (in special din domeniul epistemologiei), fizica, biologie. Ma intereseaza viata insectelor si formele de inteligenta colectiva. Asociez acestor placeri sau pasiuni, fotografia, care pentru mine poseda valente deosebite in comunicare si nu in ultimul rind, in domeniul artistic. Se potriveste cel mai bine sentimentului pe care Goethe il definea ca fiind cel suprem fiintei umane: "infiorarea". Si cred ca tot ceea ce ne inconjura, ne poate oferi in fiecare moment, si in cele mai mici amanunte ale sale, acest simtamint emotional deosebit. Pe care incerc sa-l imortalizez nu numai pe pelicula, ci si prin activitatea pe care o desfasor in fiecare zi şi prin copiii pe care ii cresc

 

Maria Diana Popescu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)