Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

CULTURĂ PRIN TURISM ÎN ȚARA SFÂNTĂ

De vorbă cu ing. VICTOR CAMIL

 

Lucreția Berzintu, Israel

 

 

În una din excursiile organizate cu pelerini români la Locurile Sfinte creștine din Israel, am avut marea bucurie de avea ca șofer, și, în același timp, ghid pe autocar, unul din cei mai profesioniști angajați ai companiei Egged (se citește Eghed), israelian originar din România. Pe când mă aflam în Valea Hozevei din Deșertul Iudeei, am profitat de o pauză și am stat de vorbă cu șoferul autocarului, licențiat în istorie. Cu mâna stângă conduce volanul, iar cu mâna dreaptă ține microfonul. Nu mai vorbesc de faptul că este o enciclopedie, mai ales în cunoștințe de istorie și geografie. (http://www.trilulilu.ro/Dositeea/98dcc3241d5e93)

 

         -  Stimate domn, vă rog să vă prezentați pentru cititorii români de pretutindeni, apoi să ne relatați câte ceva despre aceste pelerinaje cât și despre activitatea dumneavoastră, atât la compania unde lucrați cât și cu pelerinii români la locurile sfinte.

 

         - Mă numesc Victor Camil și sunt venit în 1976 în Țara Sfântă, dar, în ”timpul liber”, o fac, cum se spune, pe șoferul - ghid, cu pelerini români. Îmi place ceea ce fac și fac parte din ceea ce se cheamă un Israel - asociație, care înseamnă un Israel frumos. În relațiile pe care le am, în acest context, cu cei care vin în pelerinaj prin Biserica Română, încerc să redau aspecte din viața israeliană cotidiană, mai puțin, să zic așa, cunoscută de cei care ajung aici. În ceea ce privește contribuția Bisericii Ortodoxe pe acest plan, eu cred că este hotărâtoare. Toate ieșirile care le facem în acest aranjament sunt pelerinaje - efectiv, adică mergem pe urmele Mântuitorului. Mergem de la Betleem până în Galileea și atingem în două zile ceea ce alții fac într-o săptămână. Iar, după cum știm, fără biserică, sau mai bine spus, fără religie, eu zic că nu există cultură. Cum nu poți să scrii istoria culturii româneșrti fără să începi cu biserica, cu mănăstirile, cu preoții, cu călugării, deoarece poți să spui că aceștia au fost primii cărturari, tot așa, nu poți să spui că ar exista cultură fără religie. Și aici eu vorbesc și ca evreu, că n-are importanță din ce religie faci parte. Pentru că, dacă nu era religia, nu aveai Capela Sixtină, nu aveai cele două degete care se ating, și nu ale lui Michelangelo; fără biserică nu aveai Sfânta Sofia din Istanbul; fără biserică nu ar fi existat San Pedro din Roma, și fără biserică, nu aveai Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Și tot așa, lanțul perlelor de mănăstiri care înconjoară Marea Galilee. Noi vizităm aceste mănăstiri, oamenii primesc explicații în detail. În ceea ce privește ziua de astăzi, noi am coborât acum la Hozeva și vreau să vă spun că avem acum 47 de grade, și asta nu la soare, la umbră, și totuși oamenii coboară la mormântul celui mai tânăr sfânt din lumea creștină, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Românul), de la Neamț. Când se întorc de acolo (cca 2 km pe jos), sunt uzi, însă mulțumiți. Dacă oamenii sunt mulțumiți, și eu, la rândul meu sunt mulțumit. Vorbind de Hozeva este greu să redai în câteva cuvinte, fără să ai imaginile din față. În inima deșertului Iudeii, ai o mică, mică oază de verdeață. În această oază se găsește construită mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul care adăpostește moaștele Sfântului Ioan Iacob Românul. Pentru românii care ajung aici este o realizare, cum și este o realizare faptul că sunt aici.

 

         - De unde sunteți de loc?

 

         - Sunt originar din Satu Mare. Am lucrat acolo la Întreprinderea comunală - secția transport, și venind aici în Israel, am intrat la Cooperativa Egged, care este cea mai mare firmă particulară de transport din lume. Spun asta deoarece noi deținem 5000 de autobuze Mercedes, 236 de Volvo-uri. Dacă o sa-mi spuneți că Primăria din Tokio sau București, are mai multe, o să vă spun da, dar nu sunt particulare.

 

         La firma noastră, altceva decât ceea ce cunoașteți, directorul general are salariul mai mic ca șoferul. Se știe că banul se face ieșind la stradă, adică să te urci la volan, sa-ți iei gentuța și să vinzi biletul. De aceea la noi, ore suplimentare în birou nu poți să faci. Ești plafonat, mai mult de 25 de ore nu poti să faci. Dacă vrei mai mulți bani, indiferent ce funcție ai, te urci la volan și faci acest ban, sub această formă.

 

         În legătură cu organizarea firmei, suntem sistem de cooperativă, iar cooperatorii la noi au salarii frumoase. Ca să fii la noi cooperator, trebuie să îndeplinești trei condiții: 1. Să fii sănătos; 2. Să ai permis de conducere pe autobuz; 3. Să ai cei 130.000 de dolari USA, ca să-i depui ca acțiuni. În momentul când ești acționar, ai și dreptul de a fi ales și a alege.

 

         De obicei, la noi din patru în patru ani se schimbă conducerea. Iar dacă astăzi ești director general, mâine poți să fii și șofer pe numărul 18, cum de exemplu este Țvika Pop, fostul director licențiat la Berna; dacă vreți, tot așa licențiat, Giurgiuman, care lucrează pe autobuzul liniei cu numărul patru, fostul director cu circulația în țară. Deci, astea la noi sunt de comun acord acceptate iar parcul de mașini pe care îl deținem (întreținerea acestora) este unul din cele mai bune din lume, ca și siguranța de circulație.

 

         La noi, toți șoferii sunt înarmați, toți sunt instruiți. În caz de nevoie știu ce să facă cu arma. Toate mașinile noastre, care lucrează pe liniile interurbane, sunt conexate la o hartă electronică prin satelit, iar în caz de nevoie, șoferul este suficient să apese pe un buton cu piciorul sau cu mâna pe alt buton, și, poliția, armata, în acel moment știe la milimetru în ce loc se află autobuzul și imediat vine la tine. Și dispecerul știe în orice clipă unde se găsește autobuzul, dar, asta înseamnă să se folosească de o hartă, și, orice folosire a ei, costă bani. Așa că, dacă mergi cu autobuzul acasă, dispecerul n-o să te caute prin satelit niciodată. Toate acestea costă bani, de aceea și transportul cu firma noastră este puțin mai scump, însă în ce privește siguranța de drum, nu există în toată lumea așa ceva.

 

         - Totuși, de unde aveți această atracție pentru turism? După cum văd, sunteți foarte bine informat privind turismul laic, care se îmbină foarte bine cu cel religios...

 

         - Eu am ajuns aici în Țara Sfântă știind foarte puțin despre religia creștină, adică nu știam aprofundat. În mare parte aveam cunoștințe pentru că am avut un coleg de clasă pe care îl chema Știrbu Ioan și era fecior de preot. Ulterior, tatăl lui devine protopop la Baia Mare, și, noi fiind colegi de clasă, am mers de multe ori la el în casă unde am ”supt” - cum se spune, de la rădăcină, cunoștințe de religie creștină. Pe undeva mi-a plăcut... Venind aici în Țara Sfântă, unde fiecare piatră ascunde istorie, dacă o zgâlțâi, am început să citesc mult, și să ajung la locurile ecumenice, mai ales la Notre Dame, unde se țin comunicări foarte interesante, chiar dacă aparțin lumii catolice. Așa am ajuns, încet - încet, să intru într-o horă din care m-am ales cu aceste cunoștințe în ceea ce privește religia.

 

         Pe de altă parte, referitor la turismul laic, mi-a plăcut geografia, iar îmreună cu băieții mei am învățat și despre țară. În ceea ce privește cultura pe tărâm istoric, baza o am la istoria romană. În cadrul Facultății de Istorie din Israel am făcut doi ani de drept roman.

 

         - În România ce ați studiat? Dar în Israel?

 

         - În România am terminat Scoala Tehnică Auto de la Brașov, pentru întreținere și exploatare iar în Israel am studiat la Universitatea din Haifa și Ierusalim, obținând Diploma de inginer în semnalizare rutieră.

 

         - Ne povesteați despre niște excursii laice în Ierusalim, foarte interesante...

 

         - De fapt, în Ierusalim nu vei întâlni nimic laic. Totul este legat, pe undeva, și de religie. Însă, revenind la ceea ce ați vrut să aflați, vreau să vă spun că noi organizăm - eu vorbesc de noi, evreii care locuim aici, itinerarii nocturne (pentru străini poate nu-s așa de plăcute). Noaptea, mergem pe acoperișurile din orașul vechi. Poate o să vă mire, însă, sunt trasee pe care poți să mergi în Sfânta Cetate pe acoperișurile caselor în care oamenii locuiesc, și ei nici nu știu măcar că mergi pe acoperișurile lor, pentru că ei dorm, nu te simte, nu te aude. Acoperișurile sunt foarte groase, sunt din piatră, sunt de sute de ani vechime, și te plimbi efectiv - aici în zona armeană, aici în zona musulmană, aici în zona evreiască...  poți să treci dintr-o zonă în alta, și este foarte interesant, totul este luminat... Poți să spui că ești și destul de sigur, cu condiția ca, fiecare să fie înarmat dintre bărbați.

 

         Fiecare casă peste care treci, își are istoria ei. Și mai ales grupurile de case, care sunt împărțite pe raioane, să spun așa. De exemplu în zona creștină știu unde au stat cruciații, știu unde au avut sediul teutonii, știu unde au avut sediul templierii ș.a.m.d. Când facem aceste ieșiri nocturne, coborâm de la Mănăstirea lui Arthur, unde se găsește și masa rotundă. Deci, când se cântă ”Cavaleri ai Mesei Rotunde, să gustăm dacă vinu-i bun...”, să știți că există această masă, de facto. De la această mănăstire noi coborâm în jos spre orașul vechi spre poarta Yaffo. De acolo mergem putin spre Al - Aqsa și de acolo urcăm pe acoperișuri pentru plimbarea nocturnă, ca și mâțele. http://www.trilulilu.ro/bitzy/486a63fe2ddedb

 

         - Vă mulțumesc și vă doresc sănătate și realizări a cât mai multe itinerarii turistice prin Țara Sfântă!

 

         - Mulțumesc!

 

Interviu realizat de Lucreția Berzintu

Israel

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com