Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

De vorbă cu cinci bravi români

Scurte interviuri cu Nicolae Dabija,Grigore Vieru,Bojan
Aleksandrovic,Par.Ioan Ionescu, Gelu Voican

Radu CĂJVĂNEANU

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Pe data de 17 martie, la Bucureşti, au avut loc festivităţile prilejuite de înmânarea premiilor Asociaţiei Române pentru Patrimoniu (ARP), condusă de Dr. Artur Silvestri, reputat specialist în domeniul patrimoniului imobiliar şi cunoscut promotor cultural. Cu acest prilej s-au pus şi bazele unui Comitet Cetăţenesc pentru Unirea cu Basarabia. Prezent la eveniment, în calitate de invitat al organizatorilor, am avut prilejul de a intervieva, în exclusivitate, câţiva bravi români care vieţuiesc în ţară sau în străinătate şi au o trăsătură comună: lupta neobosită pentru împlinirea idealului naţional de credinţă şi unitate. Iată interviurile pe care le consider drept roade ale memorabilei întâlniri de la Clubul Floreasca.

Autorul

 

Sala de festivitati - Floreasca

 

 

Părintele Bojan Alexandrovic: Faptul că slujim în biserica de la Malainiţa este numai voia lui Dumnezeu

 

Primul interlocutor a fost părintele Bojan Alexandrovic, parohul bisericii româneşti din Malainiţa, la cărei ridicare s-au împotrivit foarte mult autorităţile sârbe. Părintele Alexandrovici a primit un premiu de excelenţă din partea ARP:
- Părinte, felicitări pentru premiul primit. Postul de radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ziarul Lumina şi Gazeta Creştină din Botoşani au relatat cu multă căldură despre eforturile sfinţiei voastre de a ridica biserica românească din Malainţa.
- Aş vrea să vă mulţumesc pentru că aţi scris pentru noi. Mă bucur că ne-am întâlnit aici, români din toate ţările. Mi-e drag că se ştie că noi, românii din toate părţile, ne ajutorăm între noi. Trebuie să ne ajutorăm şi mai mult între noi şi să ne susţinem neamul nostru. De la cine altul să aşteptăm?
- Aţi spus că, datorită faptului că, acolo, în Serbia, nu se poate învăţa oficial limba română vă simţiţi parcă aţi trăi undeva pe la anul 1800.
- La noi nu s-a învăţat şi nici nu se învaţă în şcoală limba română. Copiii încep să meargă la şcoală la vârsta de 6 ani şi învaţă limba sârbă. În biserici – în afară de biserica de la Malainiţa – nu se slujeşte în limba română. De aceea conştiinţa şi neamul nostru şi limba pe care o vorbim este la nivelul anilor 1833. Faptul că slujim în biserica de la Malainiţa este numai voia lui Dumnezeu. Biserica este înconjurată – ca să spun aşa – de lupi şi de vulpi. Dar nimeni n-a văzut, n-a cunoscut că o să fie biserică. Dacă ar fi cunoscut unul, ne-ar fi oprit lucrările. Dar Dumnezeu le-a închis ochii să n-o vadă! Şi când s-a ridicat, când s-au pus cruci pe biserică, n-au mai putut face nimic.
- Să dea Dumnezeu să se îmblânzească lupii şi vulpile!
- Să vă audă Dumnezeu, să ne rugăm să fie aşa! La Sfânta Proscomidie, când îi pomenesc pe toţi, îi pomenesc şi pe cei care ne urăsc pe noi şi mă rog lui Dumnezeu să le dea gândul bun, să le deschidă mintea, şi să nu mai fie răi ci să fie buni!
 

Poetul şi scriitorul Nicolae Dabija: Cred că unirea va trebui să o facem fiecare dintre noi!
 

Poetul şi scriitorul din Republica Moldova Nicolae Dabija, luptător de seamă pentru Unirea Basarabiei cu Ţara – mamă ne-a declarat:
- La Chişinău, în anul 2005, a luat naştere o organizaţie neguvernamentală, apolitică, Forumul Democrat al Românilor din Republica Moldova. Organizaţia are drept scop apărarea adevărului ştiinţific privind denumirea limbii pe care o vorbesc basarabenii, apărarea numelui lor de români; apărarea istoriei noastre care este istoria tuturor românilor. Unul din scopurile noastre este integrarea europeană; dar integrarea prin România, cu România şi cu sprijinul României.
Până la ora actuală în Forumul Democrat al Românilor din Republica Moldova au aderat peste 120 de organizaţii neguvernamentale, asociaţii de creaţie, însumând peste 50 de mii de oameni. Acest entuziasm reprezintă un test. Un test popular care vorbeşte de fapt că românii sunt populaţia majoritară în Republica Moldova. Suntem acasă în Basarabia şi nu suntem o minoritate, cum încearcă să ne spună comuniştii! Că „moldovenii” în Republica Moldova ar fi, conform recensământului falsificat de ei, 78 de procente, iar români abia 2,1 procente. Suntem populaţia majoritară şi niciodată în istorie nu s-a făcut distincţie între români şi moldoveni. Este ca şi cum aş face distincţie între români şi botoşăneni şi aş avea tupeul să spun că sunt două naţiuni diferite. Suntem aceiaşi, suntem o naţiune!
Am vorbit chiar şi la Chişinău că Republica Moldova, conducerea ei, ar câştiga mai mult dacă ar recunoaşte că noi suntem români, vorbim româneşte şi viitorul nostru este legat de Uniunea Europeană, unde vom vorbi şi vom intra ca români! Nu putem intra în Uniunea Europeană cu minciuni despre noi, minciuni răscroite de Stalin şi de „copiii” lui care mai activează în Republica Moldova.
- Cum apreciaţi iniţiativa creării Comitetului Cetăţenesc pentru Unire, aici, la ARP, chiar în această seară de 17 martie.
- Cred că aceste comitete au mai multe şanse de succes decât comitetele de la nivel de guverne sau de partide politice. Cred că unirea va trebui să o facem fiecare dintre noi. Spuneam că nu graniţa dintre noi, ci graniţa din noi este cea mai periculoasă. Şi dacă fiecare basarabean va conştientiza că este român, că ţine de marea Naţiune Română, Unirea se va face în mod natural. Iar sârma ghimpată dintre noi şi noi va cădea de la sine!
 

Poetul Grigore Vieru: Unitatea vine. Să o ajutăm să vină!

 

Când a fost inaugurat Podul de Flori dintre România şi Republica Moldova, poetul Grigore Vieru a trecut Prutul înaintea tuturor, cu o barcă de cauciuc. Trecerea Prutului, ca în într-un gest simbolic de reîntoarcere la Patria – mamă, a avut loc undeva în judeţul Botoşani. Acest gest extraordinar a rămas în istorie.
Rep: - Au trecut iată, ani buni de atunci iar lucrurile, parcă s-au mai răcit oarecum...
Grigore Vieru: - Da, din păcate aveţi dreptate. Dar inima a rămas vie şi bate neobosit, în ideea reunirii Basarabiei cu ţara – mamă. Cu mai mulţi ani în urmă am vizionat un film documentar despre un prunc din Austria – pare-mi-se, care se născuse cu inima în afara pieptului. Şi nişte mâini de aur ale unor chirurgi au reuşit să repună inima înapoi în pieptul pruncului. Cred că şi Basarabia noastră este un prunc cu inima în afara pieptului. Iar inima Basarabiei trebuie pusă în pieptul ei, la locul ei. Şi locul ei, şi pieptul ei, este Biserica Ortodoxă Română, credinţa strămoşilor, limba română şi istoria românilor. Azi m-am convins că, de această inimă, se apropie fraţii noştri. Am simţit această atingere de inima Basarabiei prin premiile care s-au acordat oamenilor de mare valoare din Basarabia. Le mulţumim şi noi nu disperăm. Eu, care sunt un om în vârstă, cred că voi vedea cu ochii mei Unirea.
- Sunteţi, dimpotrivă, atât de tânăr, ca vârstă şi ca spirit! Spuneţi-ne, de ce a întârziat atât de mult „chirurgul” ?
- „Chirurgul” a întârziat din mai multe motive. S-ar putea să fi întârziat de frică. S-ar putea să fi întârziat şi din cauză că a urmat o şcoală proastă de chirurgi. Dar şi din cauza noastră, a românilor.
- Când spuneţi români, spuneţi românii de pe ambele maluri ale Prutului?
- De pe ambele maluri, dar mai ales din Basarabia...
- V-aş contrazice pentru că în anii 90 am văzut un milion de oameni adunaţi la Chişinău care se rugau pentru limba română şi grafia latină.
- Este adevărat. Dar sunt încă destui români rătăciţi. Şi nu este vina lor, să nu vă supăraţi pe ei. Aşa au fost educaţi. N-o să credeţi, dar Grigore Vieru s-a trezit abia la facultate!
- Care ar fi scenariul de Unire pe care l-aţi întrevedea dumneavoastră?
- Este un scenariu cu doi preşedinţi pe care încă nu îi are România: preşedintele Prosperarea Economică a Ţării Româneşti şi preşedintele Bunăstarea Poporului.

Visul profetic al Părintelui Ion Ionescu

 

Pe timpul convorbirii cu poetul Grigore Vieru s-a apropiat de noi părintele Ion Ionescu, în etate de 92 de ani, decanul de vârstă al invitaţilor la acea seară magnifică, reputatul autor al unor studii de teologie veche românească publicate în multe ţări ale lumii.
- După Mihai Eminescu, Grigore Vieru este poetul românilor! – a declarat cu vocea plină de emoţie venerabilul preot. Vă iubesc ca şi pe Mihai Eminescu!
În semn de profund respect, poetul Grigore Vieru s-a înclinat în faţa Părintelui Ionescu şi i-a sărutat mâna.
- Sărut mâna, Părinte. Dar este prea mare povara pe care o puneţi pe umerii mei!
- Să ne uităm înspre Basarabia! –a continuat cu glasul înlăcrimat părintele Ionescu. Plânge Ştefan cel Mare! Plânge!Dumnezeu mi l-a arătat în vis. Am scris un articol în revista Învierea din Ierusalim. Peste trei zile mi s-a arătat Ştefan cel Mare în vis. Era în biserica de la Ierusalim. În mâna stângă ţinea o sabie iar în mâna dreaptă icoana Sfântului Gheorghe Biruitorul. Am căzut în genunchi şi am început să plâng. Mi l-a arătat Dumnezeu pe Ştefan cel Mare. El este cu noi! Ţine în mână o sabie întinsă. El nu ne-a uitat! Este cu noi! Icoana lui trebuie să o avem mereu în faţă! Ştefan cel Mare veghează! Va fi Basarabia a noastră!
- Va fi – răspunde profetic poetul Grigore Vieru. Va fi! Cu înţelepciune şi răbdare. Se apropie! Mersul istoriei nu mai poate fi întors. Unitatea vine. Să o ajutăm să vină.

Gelu Voican Voiculescu: Mai devreme sau mai târziu vom prinde un moment favorabil şi ne vom uni
 

- Stimate Gelu Voican Voiculescu, aţi fost unul dintre artizanii Revoluţiei Române. Puteţi deveni şi unui dintre artizanii Unirii României cu Moldova de peste Prut?
- Mi-aş dori din suflet şi totul este să aşteptăm o conjunctură. Oricum nu putem să-i uităm pe cei de dincolo. Sunt tot ai noştri! Mai devreme sau mai târziu vom fi împreună. Mai bine cu ei decât cu Europa! Şi în mod normal, ar fi trebuit să fim întâi cu ei şi apoi să ne gândim la Europa. Dar există o lege a firii. Dacă au dăinuit atât - şi nu au dăinuit degeaba - românii din Basarabia vor mai dăinui. Iar mai devreme sau mai târziu vom prinde un moment favorabil şi ne vom uni.
- Dacă ar fi să aveţi un scenariu în ceea ce priveşte Unirea, cum l-aţi vedea?
-Aceste lucruri nu se spun ci se fac.
-Sunteţi un exemplu în sensul acesta…!
- ...Nu este greu de a imagina. Dar tocmai prin prea multă vorbă am putea să împiedicăm realizarea. Mai bine să lucrăm în tăcere pentru împlinirea unui vis, care are, de acum, o anumită vechime. De vorbit e uşor. Trebuie o retorică a faptelor.
- Doamne ajuta!
- Doamne ajuta!

 

Radu CĂJVĂNEANU

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]