HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Diabetul - o problemă de sănătate la nivel mondial

Interviu cu prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte 

 

Beatrice Cioba

 

Una dintre cele mai răspândite boli cronice, netransmisibile şi cea mai frecventă boală endocrină a secolului XXI este diabetul, o afecţiune foarte periculoasă prin complicaţiile pe care le poate da, cu o răspândire mondială semnificativă şi a cărei apariţie nu ţine cont de vârstă sau sex.  Diabetul afectează în prezent în jur de 250 de milioane de oameni, din întreaga lume şi din păcate estimările pentru anii următori nu sunt deloc unele optimiste, intuindu-se o creştere a numărului de îmbolnăviri de până la aproximativ 380 milioane. În România cel care şi-a dedicat întreaga carieră şi existenţă studierii acestei afecţiuni este prof.dr. Constantin Ionescu-Târgovişte, o personalitate a lumii medicale pe care avem onoarea să îl avem şi noi drept oaspete de seamă, al Revistei Agero. (Germania)

 

Domnule profesor studiaţi, cercetaţi va preucupaţi de atâta vreme de această afecţiune-diabetul-cum aţi defini această boală?

 

De 2500 ani de când a fost descoperită, medicii şi medicii cercetători au încercat să descifreze ”misterele” acestei afecţiuni. Deja în sec. II când Areteu din Cappadocia a dat acestei boli denumirea de ” diabet” (care sugera urinarea sub presiune) el caracteriza boala ca fiind ”o boală misterioasă”. Gustul dulce al urinii identificat încă din antichitate nu a putut fi asociat cu prezenţa glucozei în urină decât în 1810 când chimistul francez Eugene Chevreul a constatat că zahărul din urina diabeticilor este identic cu zahărul din struguri. A fost un moment important în istoricul acestei boli care deschidea era biochimică a ştiinţelor medicale de care au beneficiat ulterior toate specialităţile. Mult mai târziu, în 1877 marele clinician francez Etienne Lancereaux susţine cu probe anatomopatologice că diabetul apare datorită unor alterări pancreatice. Pasiunea pentru studiul acestei boli a fost preluată de elevul său Nicolae Paulescu care a  început studii asupra cauzei acestei boli în perioada în care la Paris a obţinut cele 3 doctorate, la Facultatea de Medicină şi la Sorbona. Abia în 1921, după 20 ani de la primele încercări, în laboratorul său de la Bucureşti, Paulescu face cea mai mare descoperire a secolului trecut şi una dintre cele mai mari din toate timpurile: descoperă insulina ca hormon capabil să stimuleze utilizarea în ţesuturi a tuturor carburanţilor energetici (glucoză, acizi graşi şi aminoacizi, adică glucide, lipide şi proteine). În acest fel, paradigma diabetului privit ca o boală specifică metabolismului glucidic, este schimbată devenind o boală a întregului metabolism energetic al organismului.

 

Întrucât reglarea metabolismul energetic al organismului implică participarea multor organe/ţesuturi/celule precum pancreasul endocrin, ficatul, ţesutul adipos, muşchiul scheletic şi creierul, este explicabil de ce până în prezent patogenia acestei boli, adică mecanismele prin care ea acţionează nu au fost încă bine clarificate. Continuând viziunea lui Paulescu asupra secreţiei endocrine pancreatice, ne-am străduit de-a lungul anilor să pătrundem în complicata maşinărie care acţionează în acest organ pentru a identifica tulburarea primară care declanşează apoi o cascadă de dereglări în care sunt antrenate toate organele menţionate mai înainte.

 

Pentru a răspunde la întrebarea dvs., diabetul este un sindrom care cuprinde mai multe tipuri de diabet şi care toate exprimă o tulburare a metabolismului energetic al organismului, funcţie prin care în mod normal este asigurată energia necesară tuturor proceselor vitale. 

         

 Există un gol semnificativ în ceea ce priveşte latura informativă legată de această boală, astfel ca de multe ori la aflarea diagnosticului, oamenii trec prin stări destul de delicate. Ce ar trebui să ştie orice persoană în momentul în care află că a fost diagnosticat cu diabet?

 

Primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă un pacient căruia i se descoperă un diabet este acela că această boală, indiferent care ar fi tipul său (cea mai severă formă fiind cea care apare în copilărie sau la vârsta tânără şi necesită pentru echilibrare insulină, până la cele care apar la vârste înaintate şi care pot beneficia numai de modificarea dietei şi a activităţii fizice), toate pot fi controlate printr-un tratament adecvat fiecărei forme în parte. Diabetul nu trebuie învins, ci trebuie numai stăpânit. Prin aceasta înţelegem că prin tratamentul aplicat, menţinerea echilibrului metabolic va împiedica apariţia complicaţiilor cronice (cardiace, renale, oculare, nervoase ş.a), singurele care pot crea probleme reale pacienţilor diabetici. Evident, pentru a îndeplini acest obiectiv, este nevoie ca pacientul să înveţe cum poate fi stăpânit diabetul, înţelegând şi utilizând bine metodele de tratament explicate de către medic. 

       

Există factori predispozanţi , declanşatori, majori, în această afecţiune?

 

Diabetul are la bază o predispoziţie genetică care în ultimii ani a fost parţial identificată, dar care nu este suficientă pentru ca diabetul să apară. Dintre factorii care pot declanşa un diabet la vârsta adultă, cel mai frecvent este excesul ponderal (obezitatea) care este cel mai important factor de mediu cu mare putere diabetogenă. Evident, sedentarismul, stresul, unele substanţe chimice medicamentoase sau prezente în unele alimente, pot contribui la declanşarea diabetului.    

 

Diabetul, se ştie, poate fi de două tipuri. Care este tabloul simptomatologic şi în ce constă specificitatea fiecărei forme, în parte?

 

Se ştie de multă vreme că tipul 1 de diabet numit şi diabet insulinodependent are ca mecanism de apariţie distrugerea autoimună a celulelor β pancreatice. Acest proces este de regulă rapid, motiv pentru care simptomatologia este zgomotoasă şi se manifestă prin sete intensă, urinare abundentă, slăbire rapidă (mai multe kilograme pe săptămână), motiv pentru care pacientul ajunge adesea la medic înainte de a intra în comă diabetică, lucru frecvent în deceniile anterioare, mult mai rar în prezent. Evident, depistat la timp şi tratat, chiar şi cu acest tip mai sever de diabet , pacientul poate duce o viaţă normală şi activă până la vârste destul de înaintate.

 

Cea mai frecventă formă de diabet însă este aşa zisul tip 2 de diabet, care reprezintă cca. 90% din toate cazurile de diabet. El apare de regulă la persoane adulte şi obeze. Instalarea se face insidios, astfel încât el poate fi descoperit înainte de apariţia simptomelor clinice prin determinarea periodică a glicemiei de către medicul de familie. Recomandarea noastră este ca fiecare persoană după vârsta de 50 ani să-şi efectueze anual glicemia, iar orice creştere peste 100 mg să fie trimisă pentru evaluare la diabetolog. Din păcate diabetul se mai descoperă încă uneori datorită unor decompensări mari (peste 300 mg/dl), iar alteori, datorită unui infarct miocardic sau al unui accident vascular cerebral, fapt ce atestă o evoluţie îndelungată a unui diabet nediagnosticat.

     

Pentru a fi ţinut în limite care nu ne pun sănătatea în pericol, diabetul presupune schimbarea modului de viaţă nu doar respectarea unei medicaţii indicate de medic. Cu toate acestea protocoalele terapeutice se îmbunătăţesc de la an, medicina face progrese evidente, astfel că sunt convinsă…cititorii noştri ar fi interesaţi să afle despre cele mai moderne şi mai eficiente terapii folosite în ameliorarea acestei afecţiuni.

 

Cel mai ”modern” tratament al diabetului zaharat de tip 2, cel care apare la adulţi pe fondul unui exces ponderal, este modificarea stilului de viaţă. Prin aceasta înţelegem, creşterea gradului activităţii fizice (2 reprize/zi a câte 30 minute de mers intens, ”ca şi cum ai pierde trenul!”) şi dieta (hipocalorică, hipoglucidică şi hipolipidică), evident potrivită cu gradul de activitate fizică al persoanei. Eficienţa acestor măsuri este apreciată de scăderea în greutate. Pacientul trebuie să se cântărească zilnic. Le repetăm pacienţilor noştri că ”mişcarea este aurul, dieta este argintul şi medicaţia este bronzul”. În categoria bronzului sunt incluse mai multe clase medicamentoase, dintre care menţionăm clasa biguanidelor (metforminul), sulfonilureicele şi gliptinele (inhibitorii depeptidil peptidazei sau antagoniştii receptorilor pentru hormonul  intestinal numit Glucagon Like Peptide 1 ). La aceste medicamente se recurge după un algoritm indicat în diferite ghiduri de tratament, în momentul în care modificarea stilului de viaţă nu a dat rezultate. În unele cazuri, controlul metabolic necesită insulinoterapie chiar şi în această formă de tratament. 

   

Aduc în discuţie acum sloganul binecunoscut “Mai bine să previi boala decât să o tratezi “ şi vă intreb domnule profesor, dacă şi cum poate fi prevenit diabetul?

 

Acest slogan a fost încă şi mai bine enunţat de înţelepţii medici chinezi din antichitate care spuneau că ”a aştepta boala ca să o tratezi, înseamnă să aştepţi să vină setea ca să începi să sapi puţul”. Prevenţia diabetului este posibilă prin trecerea de la stilul de viaţă modern (sedentar, diete hipercalorice/ hiperlipidice/ hiperrafinate/ conţinând numeroşi aditivi alimentari/ consum mare de băuturi îndulcite), la modul de viaţă pe care îl aveau părinţii şi mai ales bunicii noştri. Evident, societatea a evoluat, maşinile s-au înmulţit mai rapid la noi decât în alte ţări, motiv pentru care numărul bicicletelor care circulă la noi este mai mic de 5%, faţă de numărul bicicletelor care circulă în Belgia, Olanda sau în ţările scandinave. Aş sfătui pacienţii mei să-şi facă cumpărăturile de la pieţele tradiţionale şi să abandoneze market-urile pline de cutii, cutiuţe, pachete, pacheţele, toate bine şi frumos ambalate purtând etichete minuscule la care cei mai mulţi se uită cu atenţie dar fără a înţelege bine de ce.  

 

Ştiu că la ora actuală printre terapiile adjuvante, profilactice, cea mai eficientă este aceea a înlocuirii zahărului cu un produs care nu este nociv. Astfel, compania americană Xlear Inc., lider mondial în producţia şi distribuţia produselor pe bază de xylitol, a scos pe piaţă XyloSweet-un produs considerat a fi cel mai eficient, produs 100% natural destinat celor care suferă de diabet dar şi celor care doresc să trăiască şi să se hrănească sănătos. Cu ce vine în plus acest produs despre care ştiu că poate fi găsit şi în România în magazinele naturiste sau în plafare şi în ce constau beneficiile lui?

 

Xylitolul este un produs natural care se găseşte în concentraţii mici în multe legume, fructe şi în concentraţii mai mari în coceanul de porumb, în scoarţa unor copaci sau în cojile de nuci sau de alune. El se regăseşte în ciclul de metabolizare al glucozei în grupul de pentozo-fosfaţi (molecule cu 5 atomi de carbon), care pot fi metabolizaţi în organism, eliberând o cantitate mică de energie (sub 50% de cea eliberată de glucoză). Acesta este motivul pentru care de câteva decenii s-au căutat soluţii de obţinere a lui ca un înlocuitor al zahărului. Când am vizitat Finlanda cu câţiva ani în urmă, am fost surprins să constat că în toate produselor lor de cofetărie zahărul este înlocuit cu xylitolul. Spre deosebire de zahăr care conţine un număr mai mare de calorii dar care reprezintă şi mediul bun de dezvoltare a germenilor în cavitatea bucală (provocând carii dentare), xylitolul a fost denumit ”un prieten” al dintelui, motiv pentru care el este utilizat şi în unele paste de dinţi, precum şi în unele produse (gume de mestecat dar şi în bomboane, drajeuri tip mintsuri, ape şi spray-uri de gură) care au un efect de protecţie a dintelui, în ciuda faptului că personal nu-mi prea place să văd în jurul meu persoane mestecând asemenea produse. În orice caz, dacă tot există acest obicei al mestecatului, cel puţin să se mestece o gumă care ar putea să protejeze dentiţia.

Datorită conţinutului său scăzut în calorii, xylitolul are un efect pozitiv în menţinerea greutăţii normale, putând fi utilizat ca îndulcitor de către pacienţii diabetici, evident în cantităţi rezonabile. Spre deosebire de alţi îndulcitori sintetici care au dezavantajele lor, xylitolul ca produs natural poate juca un rol de agent preventiv al patologiei metabolice. Indicele glicemic al xylitolului este extrem de scăzut 7, comparativ cu cel al zahărului de 70 sau al glucozei de 100. Xylitolul poate fi folosit fără a schimba gustul acestora, la prepararea alimentelor (dulciurilor), inclusiv pentru îndulcirea băuturilor reci sau calde. Este importantă identificarea pe piaţă a produselor ce conţin Xylitol obţinut natural, prin fermentaţie (nu prin sinteză) şi care să nu provină din organisme modificate genetic, magazinele naturale trebuind să comercializeze numai astfel de produse.

 

De asemenea,  pentru rolul antibacterian, xylitolul aduce beneficii în afecţiunile O.R.L., previne dezvoltarea bacteriilor în tubul lui Eustachio (care leagă nasul şi urechea) de aceea este folosit şi în produse naturale de decongestie nazală, care pot ajuta la tratarea alergiilor (la polen, poluare), a rinitelor, a sinuzitelor, ş.a.

 

Să fie găsirea în natură a unor soluţii după modelul xylitolului drept viitorul pentru prevenţia şi tratarea diferitelor tulburări metabolice precum obezitatea, diabetul sau sindromul metabolic ?

 

Vă pot da un răspuns afirmativ. Numeroşi oameni de ştiinţă şi-au direcţionat cercetările către identificarea în diferite plante a moleculelor capabile să inhibe unele procese patogene sau să stimuleze capacităţile de apărare ale organismului împotriva unor dezechilibre induse de mediul din jur. Este un domeniu fascinant care în curând va exploda ca interes şi ca soluţie de perspectivă pentru multe asemenea afecţiuni. Acesta este însă un subiect care merită o discuţie separată, mai amplă. 

 

Domnule profesor vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă aşteptăm oricând, în paginile Revistei Agero  pentru a intra în legătură cu noi şi cu cititorii noştri. 

 

Beatrice Cioba

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com