HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Dialog cu o mare stea a muzicii - FELICIA FILIP

Compozitor Marin Voican-Ghioroiu

 

Am fost faţă-n faţă cu distinsa doamnă Felicia Filip, celebra soprană de coloratură, cu faimă internaţională, Preşedintele juriului Festivalului „CRIZANTEMA DE AUR” – Târgovişte 2010, Ediţia XLIII, care a avut amabilitatea să-mi acorde un scurt interviu.

 

Compozitor Marin Voican-Ghioroiu : Stimată doamnă Felicia Filip, vă rog să-mi spuneţi câteva din impresiile domniei-voastre cu privire la interpreţii din acest an. Care a fost nivelul competiţiei din momentul preselecţiei până la căderea cortinei peste crizantema nemuritoare „Romanţa”?

 

Felicia Filip: Ca de fiecare dată mă surprinde, în primul rând, organizarea,  fiindcă sunt pentru a treia oară consecutiv la acest festival, şi  am senzaţia că fac paşi înainte în povestea „Crizantemei de aur” – şi în momentul căderii cortinei, cum spuneţi dumneavoastră, mă gândesc ce va mai fi la anul, căci  nu văd să fie mai frumos decât a fost anul acesta. Şi iată că de fiecare dată, când mă întorc, am fericirea să fiu surprinsă că m-am înşelat. Există loc pentru frumosul infinit, şi aici se demonstrează la „Crizantema de aur”. Oamenii de aici au reuşit în ciuda faptului că trecem printr-o perioadă  grea..., făcând eforturi mari, şi iată  că festivalul îşi urmează viaţa. Asta înseamnă că şi anul acesta, la ediţia a XLIII-a, care a fost parcă mai împlinit, mai frumos, mai bine  organizat. Şi, ca dovadă, la această ediţia au fost mult mai mulţi concurenţi decât în ediţiile trecute, mult mai mulţi, mult mai tineri şi mult mai valoroşi.

 

Dintre concurenţi pe cine remarcaţi în mod deosebit, şi prin ce s-au dovedit mai valoroşi faţă de ceilalţi din ediţiile trecute?

 

Fiecare în parte are ceva anume, ceva special al lui  care-l deosebeşte şi-l pune în valoare în competiţie cu ceilalţi.  Desigur că voiesc să remarc pe cel ce a câştigat „Marele premiu” – este vorba de Sorin Simion Lupu, un artist deja consacrat, un artist împlinit, carea dorit să-şi încerce valoarea şi pe scena „Romanţei” , şi iată că a câştigat. De asemeni pe tânăra cu parfum de crizantemă, căreia i-am dat premiul „Felicia Filip”  Natalia Tanisiiciuc, care are un glas frumos, este persoană  scenică cu un aspect agreabil şi într-adevăr aduce ceva nou, pentru că originea ei este Republica Moldova, care aceşti oameni au în sufletul lor, în plus, parcă o lacrimă mai mare, mai grea, mai strălucitoare decât altele, şi asta se simte în vibraţia din vocea ei. Aceste nume ar fi pe cele care le-am remarcat în mod special, dar sigur că toţi ceilalţi concurenţi, nu numai cei care au câştigat, dar toţi care au participat, (într-un fel mi-a părut rău că nu au existat atâtea premii câţi concurenţi au fost), fiindcă fiecare în parte merita un premiu.

 

Romanţa, cu parfum de c r i z a n t e m ă, cum dvs. aţi botezat-o, ce reprezintă ea pentru sufletul îndrăgostit de muzică al celebrei soprane Felicia Filip, (Frumos-Frumos, F la pătrat),  pe scenă şi în viaţa de toate zilele ?

 

Aş vrea să vă spun, de când m-am născut, în familia mea am auzit melodii foarte frumoase şi, în mod deosebit, romanţe. Nimeni din familia mea nu a studiat, în mod special, muzica. Aşa cum toţi românii suntem sensibili, şi în familia mea, în momentul când ne strângeam cu toţii, vorbeam, ne distram...şi totul se termina în armoniile romanţei. De ce? Pentru că aşa cum am afirmat: românul este sensibil, românul este cel ce poartă dorul, acest cuvânt ce nu şi-a găsit traducere şi echivalentul într-o altă limbă sau într-o altă simţire, decât cea românească. Şi aş spune eu că e modul de exprimare imediat al dorului, al împlinirii, al neîmplinirii, al iubirii împlinite, iubirii părăsite, iubirii nemărturisite. Şi acel mod de-a comunica indirect într-un loc miraculos, acolo unde Dumnezeu şi-a sădit cu mare generozitate acea sensibilitate, acea iubire, acea frumuseţe ce se traduce prin romanţă.

 

Aş dori să aflu care este acel loc mirific unde dumneavoastră aţi copilărit şi aţi îndrăgit muzica, în mod special, romanţa?

 

Drept să vă spun, eu m-am născut în oraşul Slatina, judeţul Olt şi  am copilărit la bunicii  din partea mamei, într-o comună care se află între judeţul Olt şi Argeş, care se cheamă FĂGEŢELUL, o familie din partea mamei foarte numeroasă, unde de sărbători, în special de Crăciun, era tradiţia să ne întâlnim toţi nepoţii. Şi eram...Doamne-Dumnezeule!...câţi de mulţi nepoţi, că ne distram cu adevărat, eram fericiţi. Bunica a fost mamă a zece copii, din care i-au trăit şapte (dintre care au avut câte doi-trei copii la rândul lor), iar păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor m-au marcat pentru tot restul vieţii, fiindcă de pe atunci mi s-a cultivat gustul pentru cântec şi  de-a perpetua valorile tradiţionale. Aceste valori fiind sărbătoarea religioasă, religia şi familia. Petreceam sărbătorile religioase în familie, în această minunată familie...cu mulţi, foarte mulţi membri şi cu multe generaţii de la bunici, străbunici (de la vârste de peste optzeci de ani) cu nepoţi şi stră-strănepoţi, până la cele mai fragede vârste (începând de la doi-trei anişori), fiecare pe limba lui, cu puterea, capacitatea şi talentul lui, si realizam un adevărat spectacol. Aş putea spune că deja, de pe atunci, s-a conturat prezenţa mea scenică, şi o pot zice fără lipsă de modestie, că eram lider în ceea ce priveşte cântatul, alături de tatăl meu şi un unchi de al meu, fratele tatălui meu, care posedau nişte voci baritonale splendide. Erau nişte oameni mândri şi foarte frumoşi, iar mama mea, şi acum, la 85 de ani, pot să vă mărturisesc: are un glas ca un clopoţel de argint. Şi-a păstrat acea limpezime şi frumuseţe de invidiat, pe care uneori mi-aş fi dorit s-o am şi eu.

 

Doamna Felicia Filip, care nu este numai solistă, artistă ci şi o talentată poetă, şi în acelaşi timp o adevărată mamă a  Romanţei, aş dori să ştiu cum a apărut „Premiul Felicia Filip” şi „Clubul iubitorilor de romanţe”?

 

Trebuie să vă spun că eu nu sunt mamă, deci nu am copii.

 

Dar sunteţi o mamă de suflet ... cu o inimă de aur.

 

Tocmai de aceea, dincolo de acest lucru nu-mi pare rău pentru că fiecare copil pe care-l îl văd, cu care mă intersectez, şi căruia îi întâlnesc privirea (fiindcă mi se întâmplă tot timpul acest lucru), mă bucură şi văd că răspunsul meu este o iubire neţărmurită pentru aceste fiinţe îngereşti. Atunci, toate aceste minuni pe care le întâlnim, copiii, sunt copii noştri, ai mei şi ai soţului meu. Ne bucurăm de ei şi vedem, de fiecare dată, că aceşti micuţi întind braţele către noi şi ne aruncă o căldură imensă, artificii multicolore, dacă vreţi, stele de lumini şi iubire prin ochi şi zâmbete. Şi atunci, întotdeauna, suntem sensibili şi atenţi că-i vedem cât sunt de talentaţi copiii noştri, ai românilor, şi încercăm să facem o campanie de ajutorare, susţinere, de punere în valoare a talentelor românilor. Şi  pentru că am văzut...atât în ţară cât şi în străinătate este dusă o politică ce nu ne face cinste, şi sunt puşi în faţă numai cei necăjiţi, fiindcă ei trebuie ajutaţi, dar numai lucrurile rele (şi care poartă semnătura românilor), asta mă supără enorm. Dincolo de o mică majoritate,  se găsesc tineri talentaţi, plini de lucruri bune,  care păstrează acele valori de care spuneam,  şi poartă, dincolo de orice, ideea că România şi românii sunt o comunitate, o naţiune,  un punct pe harta globului care trebuie luat în seamă şi mai ales respectat. Asta facem tot timpul...începând cu paşi mărunţi, trecând prin această ajutorare, punând în valoare şi scoţând în  lumină tot ceea ce înseamnă talentat în artă cât şi în cercetare, fiindcă în orice domeniu România este pe primele locuri.

 

Înţeleg că acest premiu al dumneavoastră „Felicia Filip” este pentru ajutorarea, pentru susţinerea talentelor adevăraţilor  ghioceii care ies de sub stratul de zăpadă şi vor vestesc primăvara culturală pe scenele muzicale.

 

De fiecare dată am urmărit pe cei care le-am dat premiul „Felicia Filip” pentru promovarea valorilor autentice. Este deja o tradiţie de foarte mulţi ani. Toţi cei cărora le-am oferit un mod de-a le atrage atenţia că sunt valoroşi, cum să vă zic, şi să aibă grijă de ei; în majoritate  au confirmat, au ajuns într-adevăr sau sunt în curs de-a fi conştienţi de valoarea mărfii lor, căci au ajuns stele pe firmamentul muzicii.

 

Câteva cuvinte despre personalităţile cu care dumneavoastră   aţi jurizat, şi dacă v-a fost greu să stabiliţi clasamentul concurenţilor? Dealungul vieţii am făcut parte din mai multe jurii, şi cunosc bine ce muncă de responsabilitate stă pe umerii juriului, de aceea doresc să aud părerea unui mare specialist în domeniul muzicii.

 

În primul rând aş vrea să spun că am simţit lipsa uni coleg drag, membru al juriului, tradiţional. Este vorba de compozitorul Anton Şuteu, care a plecat în astre, căruia   i-am simţit lipsa anul acesta, pentru că el prin estetul ce-l reprezintă, dădea o altă culoare, o altă nuanţă acestei mari manifestări ce se cheamă „CRIZANTEMA DE AUR”. Toţi cu cei care m-am întâlnit acum, dacă vreţi, au fost un grup, un buchet  de valori care şi-au susţinut argumentele, şi    ne-a fost într-adevăr foarte greu să alegem câştigătorii, pentru că valorile au fost apropiate. Spuneam la conferinţa de presă că pentru noi au fost situaţia asemănătoare cu aceea în care se află un sportiv de performanţă, a cărei departajare se face pe linia de sosire la milisecunde de către cronometrul neiertător. Un sportiv, ca şi un artist, se pregăteşte foarte, foarte mult pentru un campionat olimpic, mondial sau european, balcanic, etc. şi pentru o miime de secundă n-a reuşit să urce pe podium. Vă daţi seama ce luptă strânsă se dă pentru a învinge? Cam aceasta s-a întâmplat şi cu participanţii la Festivalul de ROMANŢĂ de la Târgovişte, pe care noi a trebuit să-i alegem pe cei mai buni dintre cei foarte buni.

 

Spuneţi-ne câţiva dintre remarcabilii dumneavoastră. parteneri de jurizare, care au format această echipă?

 

Aş începe cu Florin Georgescu. De ce încep cu el? Pentru că el a fost colegul meu de conservator. Am fost colegi de ani, şi pot spune că vieţile noastre, de la începu, dacă vreţi, s-au întâlnit, intersectat, fiindcă cinci ani de zile am fost parteneri de conservator, de facultate. Iar  în momentul în care l-am văzut pe scenă, când a avut recitalul a doua seară, am revăzut „frumosul nebun”  talentatul cel cu o voce celestă. Este un minunat artist care reuşeşte de fiecare dată  să ardă, să dea totul, şi să transmită. El  face să vibreze aerul, înflăcărează totul în jurul lui, dă lumină şi aduce veselie în sufletele ascultătorilor. În momentul când este pe scenă se întâmplă un miracol: întinereşte, devine un june prim, şi toată lumea este a lui; are puterea de-a o lua de la început, îi dă siguranţa şi acel bun gust al artistului de geniu, credinţa în Dumnezeu...care, tot timpul este cu noi, se citeşte pe faţa lui.

 

 

Aş face o mică paranteză, fiindcă, aseară când aţi susţinut un recital de excepţie, spuneaţi că în jurul dvs simţiţi îngerii păzitori care vă apără de rău. Aceşti îngeri vin de undeva din infinit, din lumea celestă şi  coboară, prin intermediul unei antene intergalactice,  în sanctuarul credinţei noastre în Iisus Hristos, vin alături de noi în sala de spectacol. Cum explicaţi această revelaţie a dumneavoastră, fiindcă în momentul când v-am auzit povestind publicului mi-aţi făcut o impresie extraordinară.

 

Nu a fost întâmplător, şi trebuie să vă spun că acum patru ani am fost invitată într-un recital aici la Târgovişte, la „CRIZANTEMA DE AUR” , iar în anul următor când am venit invitată ca Preşedinte al juriului, o doamnă din public a venit la mine cu un plic în care erau fotografii, şi mi-a spus: „Doamna Felicia Filip, în momentul când eu am făcut fotografii pe toată desfăşurarea festivalului de atunci, (acum patru ani), singurele poze care mi-au fost pline de altceva, imaginile nu au fost clare, corecte, sunt cele în care dvs aţi fost pe scenă.  Am refăcut filmul, am developat celuloidul, am scos alte  poze, fiindcă m-am gândit că e o greşeală. M-am gândit că s-a întâmplat ceva. Şi totuşi nu s-a întâmplat nimic”. Doamna voia să spună că în momentul când eu eram pe scenă, toate pozele (fiindcă au fost mai multe poze cu mine),  aveau fante de lumini.

 

Deci erau ca un hallo...

 

Nu, nu!... Erau lumini în jurul meu...

 

Ca o constelaţie?

 

Exact! Mi-a mai spus: „...Am vrut să studiez, să văd ce s-a întâmplat, şi luând fiecare poză în parte, m-am uitat la ea, şi m-am convins, este clar: atunci când eraţi pe scenă, nu-mi găsesc altă explicaţie, se pare că mai era cineva. Erau nişte fiinţe neidentificate, lumini de protecţie, le-aş zice eu, stătea în jurul dumneavoastră”.

 

Fiind mitropolia în faţa noastră, se explică apariţia acestor îngeri care vă apărau nu?

 

Exact! Noi suntem o familie credincioasă, şi sunt sigură că în jurul meu am grupuri de îngeri care mă protejează

 

Sunteţi a doua persoană, după maestrul Gheorghe Zamfirm care-mi spune lucrul acesta. Totuşi credeţi în existenţa acestor fiinţe divine, îngerii protectori?

 

Desigur. Ştiu, ştiu sigur că există comunicare cerească, între noi şi bunul Dumnezeu. În seara trecută,şi  iată că nu a rămas fără ecou, fiindcă acest dialog pe care-l purtăm, mă face să fiu sigură că de fiecare dată noi avem îngeri ce vin lângă noi. Ştiu că niciodată nu suntem singuri, şi că încercările prin care trecem nu sunt întâmplătoare. Îmi asum tot ceea ce fac, fie că e bine, fie că e rău şi le iau pe toate cu responsabilitate, fiindcă ştiu că sunt acţiunile mele (voluntare sau nu).

 

Sunteţi un om puternic, luptaţi în permanenţă pentru a fi ceea ce sunteţi, explicaţi-vă.

 

Da. Vorbesc cu mine şi caut să mă cunosc cât mai bine.

 

Vorbiţi cu „eul” dumneavoastră, şi-l ascultaţi?

 

Da, aşa este. Şi nu numai atât, încerc de fiecare dată să fac în aşa fel încât să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr pe nimeni, pentru că lumea este aşa cum e. Fiind sensibilă şi este orgolioasă. Omul este o fiinţă inteligentă... cu bunele şi relele lui, şi de aceea încerc în tot timpul să fac în aşa fel să fie bine. Căci fiindu-mi mie bine, trebuie să le fie bine şi celorlalţi din jurul meu. Iar faptul că am subliniat că în seara trecută au fost cu noi foarte mulţi îngeri, alături de cei care au ocupat locuri în sală, sau lângă cei care cântat pe scenă, este credinţa mea în Atotputernicul Dumnezeu. Sunt sigură că au fost cu noi aceşti îngeri păzitori ai omului.

 

Fiindcă începuseţi de la primele cuvinte să-mi spuneţi despre această „Crizantemă parfumată” de la Târgovişte, ce viitor îi oferiţi, şi sper să ne bucurăm de prezenţa domniei voastre şi în următoarele ediţii. În ce condiţii s-au desfăşurat colaborarea  şi participarea organelor culturale şi administrative ale municipiului Târgovişte  şi bineînţeles ale judeţului Dâmboviţa?

 

Când am venit anul acesta la Târgovişte m-a cucerit o replică dată de primarul de aici, de către domnul Gabriel Boriga.  Am vorbit cu dumnealui la telefon, preocupându-mă în mod special de mass-media, fiindcă am înţeles că televiziunile naţionale nu au fost prezente. La un moment dat, ţinând cont că uneori politicul primează foarte mult; desigur că nu voiam să tulbur liniştea urbei, să deranjez, să viu cu un gest care ar putea vicia oarecum atmosfera, aud de al celălalt capăt al firului vorbele d-lui primar care mă asigura „Doamnă Felicia Filip,  să ştiţi că în momentul în care este vorba de  Târgovişte, nu mai contează nici convingerile mele politice, nu contează nimic altceva decât binele acestui oraş”. M-a cucerit prin tinereţea, prin promptitudinea, prin aceste argumente ce le-a susţinut fără nici-o reţinere de-a face totul ca treburile obştii să meargă bine. Prin acest răspuns pe care mi l-a dat, din partea mea a căpătat un mare, mare respect. Şi atunci cred că perspectiva CRIZANTEMEI este optimistă. Aşa cum vă spuneam, de fiecare dată tot ce se face pentru Festivalul ROMANŢEI la Târgovişte, este din ce în ce mai frumos. Sunt surprinsă cât de bine este. Sunt un om autocritic şi la rândul meu îmi doresc ca totul să fie în ordine. Dar fiind în acelaşi timp şi un critic intransigent, aştept de la cei cu care am intrat în legătură şi lucrez, să-şi facă datoria, să facă lucrurile foarte bine. Ei bine, în cazul de faţă mă surprinde în pozitiv, fiindcă totul a fost bine organizat şi minuţios pregătit.  Ţinând cont de faptul că toată lumea trece printr-o situaţie grea, toată echipa, toţi cei care nu se văd  în lumina rampei care, într-un fel sau altul, întregesc partea tehnică, aceiaşi oameni minunaţi s-au  ocupat de  scenografie, de lumini, sunet, etc.  Să nu  mai vorbesc de orchestra care a fost extraordinară „ROMANTICII”  având la conducere pe minunatul dirijor şi compozitor DAN ARDELEAN care, practic a fost în permanenţă lângă noi. A susţinut de la capăt până la căderea cortinei, cu mare talent şi reuşită toată munca de orchestraţie şi interpretare instrumentală a zecilor de romanţe. Jos pălăria!...pentru aceşti oameni harnici, devotaţi şi îndrăgostiţi de muzică. Pentru muzicienii care au stat de la început până la sfârşit pe scenă, şi au creat, că te gândeai: „Doamne, de unde mai au puterea, de unde mai au energie şi atâta elan în a interpreta zeci de piese destul de pretenţioase, să nu mai vorbim de orchestraţia care a fost minunată. Tot timpul au ajutat, au sprijinit şi au pus în valoare prestaţia concurenţilor...cu multă dragoste, cu multă sensibilitate. Au reuşit să treacă peste micile neajunsuri care se pot întâmpla din cauza unor inerente situaţii create pe scenă. Când concurenţii nu cântau măsurat, orchestra îi aştepta, le da posibilitatea să-şi continue melodia, iar noi, toate acestea, le-am contabilizat, să zicem, le-am contorizat şi, într-un fel sau altul  se adaugă la bogăţia de valori ce se adaugă  acestei formaţii şi a conducătorului ei, director artistic Dan Ardelean, care-i un nume şi va rămâne scrisă o pagină nemuritoare în cartea CRIZANTEMEI DE AUR. Dumnealui nu-şi face simţită prezenţa decât prin actul artistic atât de discret şi onest.

 

Ce ne transmiteţi din oraşul cetate domnească străveche, românilor noştri de pretutindeni, care vor citi despre Festivalul de la Târgovişte al ROMANŢEI nepieritoare cu parfum îmbietor de crizantemă.

 

Ceea ce ştiu eu, fiindcă am călătorit şi călătoresc  în străinătate, am legături cu foarte multe comunităţi de români de pe mapamond, din Europa cât şi din America; ştiu că oricât de bine s-au realizat cu toţii, cât de mult     s-au împlinit, până când vor ajunge în astre, în sufletul dumnealor vor păstra nostalgia şi dorul de acasă. Dorul de aici din România, dorul de frumos, dorul de bine, şi prin dumneavoastră vor afla că aici sunt oameni care-i iubesc. Cei care sunt departe de ţară, şi într-un fel sau altul... mi se pare că suntem împreună, pentru că ROMANŢA, melosul popular, spiritualitatea românească există şi acolo în casele fiecăruia, în sufletele fiecăruia, chiar dacă trăiesc în altă parte decât noi,  inima le pulsează de bucurie în acelaşi ritm cu a noastră. Le transmit să fie sănătoşi, generoşi şi să nu le fie teamă, sau să fie jenaţi de faptul că uneori au ochii înlăcrimaţi şi sufletul plin de dor de cei de acasă de aici din România dragă. Îi ştim şi îi înţelegem, şi mai ales îi iubim şi-i aşteptăm de fiecare dată să ajungă din nou acasă, sănătoşi.

 

Vă mulţumesc din tot sufletul şi vă aşteptăm cu drag şi la anul... cu buchete mari de crizanteme aurii şi ROMANŢE îndrăgite. Multă sănătate şi putere de muncă.

 

Compozitor Marin Voican-Ghioroiu

„CRIZANTEMA DE AUR” – Tîrgovişte 2010, Ediţia XLIII

 

Nemuritoarea ROMANŢĂ şi de data aceasta ne-a adus armonii nepieritoare, iar tinerii concureţi care au urcat pe trptele podiumului de premiere a u fost:

 

RODICA GABRIELA ANGHELESCU - Bucureşti, premiul   III

ELENA CONSTANTINA CRISTEA – Iaşi,                „      „       II

NATALIA TANASIICIUC – Republica Moldova            „      „   I  

SORIN SIMION LUPU – Cluj, Marele Premiu al Crizantemei de Aur - Trofeul

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com