HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Dialoguri privilegiate

 

MIHAI STAN, istoric, critic, scriitor,

directorul Editurii Bibliotheca, Târgovişte

 

Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart

 

 

MDP: Ca scriitor şi critic literar, spuneţi-mi, vă rog,  cît de însemnată mai e astăzi nevoia de lectură ca act de cultură şi, desigur, ca act de existenţă?

 

Mihai Stan: Stimată Doamnă Maria Diana Popescu, sunt onorat de faptul că m-aţi inclus printre cei intervievaţi pentru revista „Agero”, Stuttgart.  Este o întrebare ce revine obsesiv generată de – aş zice eu – „teama” că internetul şi „cartea electronică” ar duce la dispariţia cărţii în format tradiţional, pe suport de hârtie. Eu personal am făcut experienţa unor astfel de – să le numim lecturi – întâlniri cu autori şi cărţi şi n-am rezistat prea mult cu ochii zgâiţi pe ecranul PC-ului sau al altor invenţii de ultimă oră (cum se numeşte oare aparatul care include în memorie sute de cărţi, derulate pe un ecran minuscul). Un alt argument? Sutele de edituri, sutele de mii de vizitatori/cititori ai Târgului Internaţional Gaudeamus. Carte de învăţătură, ediţia a XVII-a. Pun pe seama crizei vânzările mai slabe ca în alţi ani la standul Editurii Bibliotheca. Corul Casandrelor admiratoare ale IT-ului este de conjunctură.

 

MDP: Prin toată vînzoleala sufocantă a literaturii prezentului, se poate săvîrşi în istorie o vădită deplasare a conştiinţei estetice ?, o răsturnare  definitivă a  valorilor?

 

Mihai Stan: Întrebarea Dvs. ascunde doar aparent o capcană. Dacă la prima parte răspunsul este sigur nu, cu „răsturnarea valorilor” abordarea este mai delicată, dificilă eliminând totuşi adjectivul „definitivă”, astfel de predicţii dovedindu-se, de regulă, fără temei real. Dacă ne raportăm însă la o secvenţă temporală, cum este de pildă cea pe care o traversăm în contemporaneitate, receptarea fenomenului, fiindcă el există din păcate, s-ar putea să fie amendată de realitate. Nimeni nu mai neagă faptul că există - să-i zicem, împrumutând un termen din geopolitică - o polarizare a evaluării/ierarhizării scrierilor şi a scriitorilor, coincidentă local cu Capitala, nici aceasta văzută monolitic. Lumea literară doreşte – asemenea celei politice globalizate, o multipolarizare, existentă, paradoxal, până în 1990. Etichetările Centrului – mă feresc să le numesc judecăţi de valoare – au fost/sunt, de regulă partizane, uneori vecine cu impostura. Sigur, se vehiculează o cohortă de nume, se încearcă impunerea lor în Europa etc., etc. Realitatea este că în 20 de ani n-a apărut însă nici un scriitor comparabil cu Eugen Barbu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mazilu... şi lista e lungă. Vă las pe Dvs. să gândiţi cauza.

 

MDP : Am avut onoarea să pot scrie despre una din cărţile domniei  voastre, pe care o găsiţi în linkul alăturat : http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Mihai%20Stan%20%20Confreria%20recenzie%20de%20MDP.htm Ce mai cuprinde zestrea dumneavoastră literară ?

 

Mihai Stan: „Confreria. Convorbiri şi confesiuni” (2009) la care faceţi referire s-a dorit a fi, şi în mare măsură s-a reuşit, o istorie a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005). Sunt „intervievaţi” 34 de scriitori, membri ai SST, care prin comentariile lor surprind fenomenul, în final apărând o scurtă istorie a societăţii în etapele sale: Editura Bibliotheca, revista Litere, SST. Dintre cărţile mele m-aş opri la ciclul „Paradis”, „Ieşirea din paradis”, un roman „contemporan” bine primit de critică şi, ceea ce mă bucură, mai ales de cititori. Este printre puţinele cărţi ce au ca subiect condiţia intelectualului, nuanţat a profesorului, în comunism şi în originala noastră democraţie. Apoi, ciclul unui pseudo-SF cuprinzând „Clone” şi „Exodul”. Cele două cărţi s-au constituit într-un fel de răspuns, în sensul că da, pot scrie şi aşa, dat lui Alexandru George, de care mă leagă o prietenie şi o colaborare de peste 10 ani la „Litere” şi la Editura Bibliotheca, acesta afirmând undeva că pentru el, literatură este numai cea de ficţiune. Am numit cele două cărţi pseudo-SF fiindcă ele, parabolic, amendează de fapt realitatea cotidiană a zbuciumatei societăţi româneşti care nu-şi găseşte de fel busola.

 

MDP: Stimate Mihai Stan, spuneţi-mi, vă rog, mai are presa scrisă capacitatea unei atitudini în ceea ce priveşte avansarea unor vîrfuri în literatură? Este liberă sau aservită contextului?

 

Mihai Stan: În mare parte am anticipat întrebarea şi răspunsul ceva mai sus. Nuanţez totuşi. Dacă n-aş crede că presa literară scrisă poate capacita atitudini şi poate promova valori n-aş mai edita „Litere”, revistă pe care (ca redactor-şef, director criticul Tudor Cristea cu care formez un tandem perfect) adesea am tipărit-o prin efortul financiar şi logistic al Editurii mele „Bibliotheca”. Şi dacă am reuşit să debutăm câţiva scriitori tineri de certă valoare şi perspectivă, „presa scrisă are capacitatea (…) avansării unor vârfuri în literatură”, ca să vă citez la rându-mi. Aţi intuit perfect. Există într-adevăr, n-aş zice aservite, ci obediente; nu am însă eu căderea să le judec. Ceea ce se ştie este că „Litere” este absolut independentă şi, dacă n-ar fi înţelegerea cu care dl. Niţă Mircea, directorul Centrului Judeţean de Cultură Dâmboviţa, un intelectual de rasă, ne sprijină, ar fi din ce în ce mai dificilă existenţa unei reviste care a depăşit 10 ani de apariţie lunară neîntreruptă.

 

MDP : Ce se mai întîmplă salvator şi d în Cetatea literară a Târgoviştei ?

 

Mihai Stan :  Am amintit deja de Societatea Scriitorilor Târgovişteni care adună 135 de membri, scriitori, în majoritatea din Dâmboviţa sau legaţi de acest spaţiu, dar şi din judeţele limitrofe, din Republica Moldova, din Serbia-Voievodina, din Capitală. Salonul literar al SST (ajuns la a 53-a ediţie în ianuarie 2011), Revista „Litere”, colecţia Scriitori ai SST (17 apariţii) sunt alte realităţi ale unei vieţi literare efervescente. Mai nou membri ai SST sunt activi în Asociaţia Culturală România India (RICA), iar sediul Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” este la SST. De 4 ani de zile, Salonul literar al SST, în noiembrie se desfăşoară la Târgul de carte Gaudeamus. Anul acesta mai mulţi membri ai SST şi-au lansat aici cărţile, apărute, cu excepţia celor semnate de Dan Gîju, Grigore Grigore, Victor Sterom, Grigore Dominze, se putea altfel, la Editura Bibliotheca: Carte de proză contemporană Noaptea, când toate blondele sunt brunete – Mircea Constantinescu;  Poeţi ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni: Frunzele neliniştii – Florea Turiac; Polen de gând albastru – Vali Niţu Apa trece, pietrele o îngână – Grigore Grigore; Partea nimănui – George Anca; Treptele – Victor Sterom; Din tolba cu săgeţi – Ion Enescu-Pietroşiţa. Prozatori ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni:  Văcăreştii la amiază (roman) – Corin Bianu; Mona (proză scurtă) – Victor Davidoiu; Paradis. Ieşirea din Paradis (roman) – Mihai Stan; Colonia II. Noi exilaţi la Pontul Euxin (roman) – George Toma Veseliu;  Pelerin într-o lume nebună (roman) – Grigore Dominte; Carte de poezie: Versuri de folosinţă limitată – Mircea Horia Simionescu; Carte de istorie şi critică literară: Caragiale faţă cu... reacţiunea (istoriei) – George Coandă; Târgovişte în literatură. 1800-1918 – Victor Petrescu, Mihai Stan; Ferestre spre trecut – Liviu Grăsoiu; Carte de memorialistică: La gura vulcanului. Peisaj epistolar după erupţie – Henri Zalis; Scriitori din Basarabia, membri ai SST: Vasile Cârlova. Poetul „sufletului mâhnit” – Mihai Cimpoi; Care-s sălbaticii?; Puţinul (m)eu / Urmele frumoase – Iulian Filip;  Bucurii pentru copii. Poeţi contemporani din Basarabia - Vasile Romanciuc; Cea mai frumoasă vară a iubirii – Ianoş Ţurcanu

 

MDP : În  graba aceasta contemporană, mi se pare, respiraţia culturii se aude din ce în ce mai greu. Care ar fi infuzia  de sănătate necesară reanimării ?

 

Mihai Stan : O să vă miraţi, dar nu lipsa fondurilor este vinovatul principal de impasul în care se află cartea şi lectura. Mai ales în ultima vreme s-a creat imaginea scriitorului elitist, formator de opinie, (se ştie ale cui opinii) frecventator/producător al literaturii/culturii cu miză. Fals. Atâta timp cât numărul copiilor care abandonează şcoala creşte, ce fac ei este cam ce făceau sofiştii greci. Noi, la SST, am găsit soluţia: scriitorii, ca odinioară, merg în şcoli, îşi creează, dacă vreţi viitorii cititori. Fiindcă oricât de elevată ar fi o operă literară, fără cititori este inexistentă.

 

MDP: Un critic afirma că se scrie o literatură lipsită de miză. Unde se îndreaptă literatura de fapt? Se poate vorbi de o criză literară de supraproducţie şi de o alta de subproducţie valorică?

 

Mihai Stan :  N-o fi Alex Ştefănescu cumva? E o falsă problemă fiindcă valorile se cern în timp. Ce credeţi, marii scriitori români au apărut din neant. Şi-apoi e lipsit de inteligenţă să ceri fiecărui poet debutant să fie un Eminescu.

 

 

MDP:  Ce vi se pare de prisos şi aţi vrea să evacuaţi din societatea culturală românească?

 

Mihai Stan: Direcţiile judeţene pentru cultură. Aici, în cadrul acestui inutil organism bugetafog, mulţi inşi, de regulă impostori sau scriitori închipuiţi au trăit ani de zile într-un dolce farniente primind un fel de sinecură, ei nefăcând însă mai nimic pentru ceea ce numim generic „cultură”. Ei şi direcţia lor sunt ultimele enclave ale comunismului în România. Ducă-se pe pustii!

 

MDP: Criza moral-politică pe care o traversăm de atîta vreme, excesul de libertate şi-a pus amprenta, după cum se vede, şi asupra comportamentului literar…

 

Mihai Stan: Aşa este. Se poate, din păcate, vorbi nu numai despre o criză moral-politică ilustrată cotidian în mass-media prin devoalarea comportamentului duplicitar al aşa-zişilor politicieni care au încălcat rând pe rând mai toate cutumele şi normele etice. În numele europenismului, al mondializării, autointitulaţii elitişti au rezolvat dilemele începând cu demolarea mai tuturor „miturilor” românilor. E suficient să vă gândiţi la Eminescu, Ştefan cel Mare. Când într-un top al personalităţilor româneşti din totdeauna apare Gigi Becali, cuvintele sunt de prisos. Nu este vorba de un exces de libertate ci de o substituire a democraţiei – de altfel deformat percepută – cu un surogat, din păcate cu priză la insul de rând. Legi există dar ce folos!? „Noii” literaţi sunt şi ei oameni, nu?! Niciodată cred ceea ce numiţi comportament literar nu a fost mai viciat în cadrul breslei.

 

MDP: Trăim de prea mult timp din mize cu bătaie scurtă, scriitorii mor de foame şi de sete între fructe şi izvoare. La cine s-ar afla salvarea?

 

Mihai Stan: Nu mor scriitorii de foame şi de sete oricât s-ar lamenta unii şi alţii. De altfel, în România nu există scriitori profesionişti, adică inşi care să-şi asigure existenţa din scris. Sau sunt o rara avis. De regulă, cu cât e mai vocal, cu atât literatul român are o sinecură mai grasă.

 

MDP: Ce nu v-am întrebat şi aţi vrea să afle cititorii? Formulaţi o întrebare şi răspundeţi, vă rog.

 

Mihai Stan: Unde sunt marii scriitori şi cărţile lor? Dar cititorii? Răspunsul îl ştiţi cu toţii.

 

Maria Diana Popescu în dialog cu MIHAI STAN, istoric, critic, scriitor, directorul Editurii Bibliotheca, Târgovişte

www.agero-stuttgart.de

 

 

Scurtă biografie - MIHAI STAN

N. 9.VII.1943, Bucureşti

Prozator, istoric şi critic literar, ziarist, editor

 

Debut publicistic cu articole privind psihologia delincventului minor, în „Reeducarea minorilor”, supliment al revistei „În slujba patriei” (1968). Colaborează la „Dâmboviţa”, „Graiul Dâmboviţei”, „Jurnal de Dâmbo­viţa”, „Litere”, „Jurnal de Bucureşti”, „Curier”, Armonia, „Literatorul”, „Eroica”, „Sud”, „Pro Saeculum”, „Trivium”, „Viaţa Basarabiei”, „Literatura şi arta” (Chişinău) cu articole şi studii de specialitate. În perioada 1995-1996, mode­rează la Radio D Târgovişte o emisiune săptămânală de cultură („Capcanele limbii române”; „Cărţi pentru week-end”). Fondează Editura „Biblio­theca” din Târgovişte (1997), al cărei director-proprietar este. Redactor-şef fondator al revistei „Limba şi literatura română” a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmbo­viţa (1998). Redactor-şef fondator al publicaţiei „Litere. Revistă lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni”, ce apare la Editura Bibliotheca, prin efortul financiar şi logistic al acesteia (din 2000). Secretar al Academiei Internaţio­nale „Mihai Eminescu” din Bucureşti – (româno-indiană, 1987) şi vicepre­şedinte al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (2004). Preşedinte fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005), Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (1999). Distins cu medalia „Meritul cultural” clasa I (2004) şi cu Ordinul ziariştilor clasa I aur (2007). Premiul pentru proză al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni – romanul Paradis (2005).

 

Scrieri: Clone (roman), Editura Bibliotheca, 2003; Paradis (roman). Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2004. Destin într-un timp dogmatic. Ion Gavrilă în dialog cu Mihai Stan, Editura Bibliotheca, 2005; Lecturi empatice, Bucureşti, Editura AIME, 2006; Rătăcirile unui caligraf. Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai Stan, Editura Bibliotheca, 2006; Ieşirea din Paradis (roman), Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007; Confreria. Convorbiri şi confesiuni, Editura Bibliotheca, 2009; Paradis  / Ieşirea  din  Paradis (ediţia a II-a definitivă), Editura Bibliotheca, 2009 .

Colaborare:  1897-1997. Centenar. Primăria oraşului Târgovişte (cu Constan­tin Condrea, Dobrin Pârvan, Lucian Grigorescu), Editura Bibliotheca, 1997; Îndrumar pentru examenul de capaci­tate. Sintaxa frazei (cu Elena Stan), Editura Bibliotheca, 1996; Ediţia: a II-a (1997), a III-a (1998); Îndrumar pentru examenul de capacitate şi de admitere. Lite­ra­tură (cu Elena Stan) vol. I-II, Editura Bibliotheca, 1998; Scriitori dâmboviţeni: bibliografie şcolară. vol. I: Clasicii (cu Lucian Grigorescu, Steliana Păun), Editura Bibliotheca, 1998; Sintaxa frazei: (Gramatică – clasa a VIII-a): Îndrumar pentru examenul de capacitate (cu Elena Stan), Editura Bibliotheca, 1999; Limba şi literatura română: examenul de capacitate şi de admitere în liceu 2000 (cu Elena Stan), Editura Bibliotheca, 2000; Mihai Viteazul în memoria urmaşilor (cu Victor Petrescu), Editura Bibliotheca, 2001; Litere 100. Istoria unei reviste literare dâmboviţene (cu Tudor Cristea), Editura Bibliotheca, 2008.   

 

Îngr.: Crai Negru, Editura Bibliotheca, 1998; Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia (antologie), Editura Bibliotheca, 2003 ediţia I, 2007 ediţia a II-a; Caietele Litere (1) – În căutarea unui topos liric, Editura Bibliotheca, 2006;  Caietele Litere (2) – 30 de prozatori, Editura Bibliotheca, 2007; Caietele Litere (3) – Treptele visului. Tineri poeţi dâmboviţeni, Editura Bibliotheca, 2008;

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com