Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Din culisele dramatice ale

luptei pentru autodepăşire

 

Mihaela Simion

 

 

Un succes dublu. Cānd lupti si pentru o persoană dragă, depăsesti orice limită pentru a-ti atinge telurile - Ana Maria Tămīrjan.

 

La patru ani Ana Maria si Adriana Tămīrjan au păsit pentru prima dată īn sala de gimnastică cu dorinta de a-i călca pe urmele Nadiei Comăneci. Au fost nedespărtite pānă īntr-o zi cānd au ajuns la o răscruce. De aici fiecare a fost nevoită să pornească pe propriul drum.

 

Prima competitie majoră de la senioare, primele succese: Ana Maria - a treia reprezentantă pe scara valorică a lotului naţional feminin de gimnastică de la Deva - spectaculoasa evolutie a gimnasticii romānesti la Europenele de la Clermont-Ferrand (aprilie 2008): aur continental cu echipa, o medalie de bronz la sol – si sperante pentru o evolutie cāt mai bună la Beijing, sperante ce au fost concretizate prin mentinerea pe podiumul olimpic. Īnsă toate acestea au fost umbrite de vestea că, din cauza unor probleme de sănătate si a riscului la care s-ar fi expus dacă ar fi continuat, din ”cele dou㔠doar una va mai putea să-si īndeplinească visul - Ana Maria Tămīrjan.

 

Obligate să se despartă după 12 ani, Adriana nu a īncetat niciodată să-si sustină sora geamănă, īn timp ce Ana Maria si-a asumat īncă o responsabilitate, aceea de a munci de două ori mai mult:  ” Ceea ce i s-a īntāmplat surorii mele nu m-a descurajat, dimpotrivă trebuie să fiu tare si să lupt pentru amāndouă. Trebuie să obtin rezultate cāt mai bune ca să o ajut si pe sora mea, si să o fac māndră de mine. "

 

Cu o lună īnaintea Jocurilor Olimpice, accidentările si durerile insuportabile au īmpiedicat-o să se pregătească la nivelul maxim. Medicii din tară nu au reusit să-i dea un diagnostic concret. Prezenta ei īn China era pusă sub semnul īntrebării. Īnsă nici de această dată nu a renuntat deoarece stia că trebuie să se tină de promisiune. Ana Maria a concurat, avānd o contributie importantă la bronzul olimpic cucerit pe echipe, desi nu era complet refăcută. Din contră, durerile deveneau pe zi ce trece din ce in ce mai mari. A luptat alături de colegele sale īmpotriva unor adversare redutabile, dar mai ales īmpotriva propriului corp, fără să se plāngă de durerile care au deranjat-o pe toată durata finalei. Totusi, intr-o zi, nemaiputāndu-le suporta i-a spus antrenorului coordonator al lotului -  Alexandru Forminte:

 

” Dom’profesor, nu mai pot, mă doare rău…

-Păi nu ziceai că te lăsaseră durerile?

-Ba da, spuneam, dar nu era asa. M-a durut tot timpul, si la concurs.

-Păi si de ce n-ai zis, să facem ceva?

-Si dacă ziceam? Aveati ce face? Cu cine mă īnlocuiati? Am strāns din dinti, stiam că nu aveam īncotro.”

 

Medicii din China au descoperit stupefiati cauza durerilor: fisura femurului, fiind la un pas iminent de fractură. Cei din Romānia nu au reusit...dānd neputinciosi din umăr...un mare, enorm semn de intrebare...Oare medicina sportivă din tara noastră lasă atāt de mult de dorit? Sau se dă prea putină importantă anumitor sporturi, poate că dacă era fotbal, ar fi fost cu totul si cu totul altceva... Dar, desi era intr-o situatie mai mult decāt critică, durerile si riscul fracturii nu au īmpiedicat-o pe Ana să meargă mai departe incercānd să fie īntr-o formă excelentă īn ziua cea mare. A evoluat la patru aparate si a obtinut printre cele mai bune note. Suferinta acerbă a fost dată uitării īn momentul īn care s-a suit pe podium. Si-a respectat promisiunea si asta a contat cel mai mult. Cu orice risc. Cu orice sacrificiu. Chiar scrāsnind din dinti pentru a-si infrānge durerea. A cāstigat o medalie, pentru ea, dar si pentru sora sa. I s-a recomandat o perioadă de pauză, fiind singura solutie pentru a se vindeca, īnsă a revenit īn sală…pentru că, de acum, orice victorie valorează dublu.

 

Ana Maria si Adriana Tămīrjan s-au născut pe 8 mai 1991, la Constanta. Au īnceput gimnastica la vārsta de 4 ani, la Club Sportiv Petrolul Ploiesti, sub īndrumarea Gabrielei Eftimie, a Doinei Olaru si a Gabrielei Rădulescu. La 12 ani, au devenit componente ale lotului national de junioare, la Onesti. Īn 2007, au fost selectionate īn lotul national de senioare. Din aprilie 2008, din cauza unor probleme medicale la coloana vertebrală, Adriana a fost nevoită să renunte definitiv la practicarea acestui sport. Ana Maria este campioană europeană cu echipa, la CE 2008 si medaliată cu bronz la sol, la CE 2008 si cu echipa, la JO 2008.

 

Lupta acerbă pentru autodepăsire, copii lipsiti de copilărie - permanent in competitie cu ei insisi si cu altii ca ei, renuntare la bucuriile firesti vārstei si cānd timpul isi spune cuvāntul si nu mai pot concura - de cele mai multe ori uitarea si marginalizarea intr-un post, cu un salariu modest - acesta este pretul victoriei. Sau, pur si simplu sunt lăsati de izbeliste, cum este campioana noastră la patinaj viteză - Oana Opincariu, căreia guvernul tării nu-i poate asigura plata tratamentului pentru reeducare functională, desi accidentul care a lăsat-o pseudo-infirmă se datorează oficialilor care conduc soarta orasului Ploiesti. Iar opinia publică, căreia i s-a solicitat ajutorul, a rămas surdă si mută...

 

Există milioane de euro pentru a satisface "foamea pantagruelică" a parlamentarilor, a oamenilor politici care-si impart intre ei destinele tării, dar pentru reprezentantii umilului popor, care este silit să accepte această situatie, NU ESTE ALOCAT NICI UN SINGUR CENT. O realitate tristă si inacceptabilă. Poate ar trebui să ne gāndim mai mult la cei care luptă pentru imaginea tării noastre. Nu doar fotbalul este important...nu doar protipendada politică trebuie să fie imbuibată cu cozonac, li se cuvine si marii majorităti cel putin o bucată de pāine...

 

Mihaela Simion

Romānia

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumănischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)