HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Semnal de alarmă: Dispar meşteşugurile tradiţionale!

Anca GOJA

 

Costume populare, broderie în ciur, opinci, curele şi alte obiecte de pielărie, linguri de lemn şi lucrări de sculptură mică, icoane pe sticlă, trăistuţe, covoare vopsite natural, clopuri, măşti, zgărdane şi mic mobilier din lemn - toate au putut fi cumpărate de băimăreni recent, la Târgul meşterilor de la Muzeul Satului. Târgul a fost organizat, la fel ca şi colocviul care l-a precedat, de Fundaţia "i.u.g.a.", cu scopul de a aduce în atenţie meşteşugurile pe cale de dispariţie şi pe ultimii meşteri care le mai practică în Maramureş.

 

Opinci mai cumpără doar ansamblurile folclorice

 

 

Târgul, deschis oficial sâmbătă, 4 septembrie, la ora 11, cu recitalurile susţinute de interpretele Casandra Maria Hauşi şi Malvina Madar Iederan, a reunit atât meşteri cunoscuţi publicului băimărean, cât şi meşteri care nu au mai participat niciodată până acum la astfel de evenimente. Unul dintre aceştia din urmă este Gheorghe Cheşa, din Bocicoel, care confecţionează opinci. Din imitaţie de piele sau cauciuc, opincile sunt ieftine - 15 sau 10 lei perechea, şi pot fi purtate timp de câteva luni. "Mai poartă tinerii în spectacole, pe scenă, femeile le mai iau la sărbători, iar bătrânele mai poartă din acelea din cauciuc atunci când merg la câmp", îmi spune meşterul, care practică meseria de 45 de ani. Acesta resimte din plin sfârşitul unui meşteşug altădată foarte cerut: "La Bocicoel eram, pe timpuri, 8-9 meşteri care făceam opinci. Acum am rămas doar eu. Vindem mai mult la piaţă, la Vişeu, la Bogdan Vodă, Dragomireşti sau Sălişte. La târguri nu am mai fost, aici nu e vânzare", spune ţăranul, care e trist din cauza faptului că nu are cui să transmită meşteşugul mai departe: "N-am avut pe cine să învăţ meserie. Copiii mi-au plecat în alte ţări, nu vor să facă opinci. Se pierde meşteşugul ăsta"...

 

Pânza de casă, dispărută din cauza ... fricii de droguri

 

Printre casele vechi din lemn, unde găseşti mai mulţi meşteri populari decât posibili cumpărători, le întâlnesc şi pe surorile Paraschiva Ungur (Berinţa), Anastasia Dan şi Mărioara Pop (Cetăţele). Ele au adus la târg "bijuterii" realizate din pânză brodată în ciur. "De la 16 ani lucrez broderie în ciur", îmi spune tanti Paraschiva, iar sora Anastasia o completează: "Pe mine ea m-a învăţat... vai cât mi-a dat peste degete!", râde bătrâna. "Sarvetele acelea de pus pe coşarca de la Paşti se fac în câteva săptămâni... broderia e un lucru foarte migălos. Tineretul nu mai face azi aşa ceva. Nu a venit nimeni la mine să-mi ceară "Ia, arată-mi!"... Să văd dacă îmi voi putea învăţa măcar nepoţica... Dar e greu să te ocupi de broderie când ai de făcut şi alte treburi în gospodărie", îmi spune bătrâna Anastasia. "Mai demult, femeile făceau şi pânză de casă... lucrau foarte mult pentru asta. Acum nu mai fac, fiindcă nu mai este cânepă. Nu ne mai lasă să cultivăm de pe vremea colectivului. Acum nici sămânţă nu mai este, că zice că-i drog...", se plânge tanti Paraschiva.

 

 

Comunităţile ar trebui să depună eforturi pentru a-şi pune resursele în valoare

 

Atât Târgul Meşterilor, cât şi colocviul "Memoria gestului - element patrimonial între uitare, salvare şi devenire", desfăşurat vineri, 3 septembrie, la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş, fac parte din programul cu acelaşi nume, derulat de Fundaţia Social-Culturală pentru Democraţie "identitate, unitate, generozitate, acţiune", cu finanţare din partea Guvernelor Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei. Proiectul a presupus o amplă cercetare de teren, pentru realizarea căreia Fundaţia "i.u.g.a." a cerut sprijinul primăriilor, însă extrem de puţine au răspuns pozitiv. Mult mai săritori au fost, însă, preoţii, atât cei ortodocşi, cât şi cei greco-catolici, care le-au oferit cercetătorilor informaţii despre meşterii care îşi desfăşoară activitatea în comunităţile lor. În final, au fost identificaţi 60 de meşteri, iar  10 dintre cei care practică meserii pe cale de dispariţie au fost filmaţi, până în prezent fiind realizate 9 filme (al 10-lea este în lucru). Mare parte dintre acestea pot fi vizionate pe Internet, precum şi, la cerere, în expoziţia pavilionară de la Muzeul de Etnografie, instituţie parteneră în proiect. "Speranţa noastră e ca ceea ce facem să fie un mic bulgăre de zăpadă şi, de acum înainte, toate comunităţile să încerce să îşi pună în valoare resursele", a spus Georgeta Maria Iuga, director executiv al Fundaţiei "i.u.g.a.".

 

Anca GOJA

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com