Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Dr. Norbert Czumbel“Domnule doctor, eu vă văd!”

Pe româneşte într-o clinică din Ungaria

 

Ioana Ţigan

 

 

          Doctorul. Omul în halat alb a cărui menire este aceea de a ne ajuta, a ne susţine, a ne proteja, a ne reda sănătatea, a ne întoarce la viaţă... Ce aer nobil şi câtă distincţie conferă această uniformă celui care o poartă. Din păcate, în ultimii ani, asistăm la o alterare în masă a sistemului sanitar din majoritatea ţărilor Europei de Vest. Din ce în ce mai multe eşecuri în spitale, medici din ce în ce mai slab pregătiţi. Imaginea salvatorului în halat alb a devenit doar un mit, s-a şters, lăsând loc îndoielii şi temerilor.

 

         Din fericire, există şi excepţii. Există oameni care nu şi-au uitat menirea şi nici motivul pentru care au ales a fi urmaşi ai lui Hipocrate. Un astfel de OM mi-a fost dat să întâlnesc zilele trecute într-un spital din Budapesta, în cadrul Clinicii de Oftalmologie Semmelweise.

 

         I-am trecut uşa cabinetului cu disperarea omului care cu doar câteva luni în urmă şi-a pierdut tatăl în spitalele din România şi încearcă să facă tot ce poate pentru a-şi păstra părintele care i-a rămas. Doar, cum un necaz nu vine niciodată singur, mama mea, suferindă de diabet – această boală extrem de perfidă – şi-a pierdut aproape în totalitate vederea.

 

         Nu ştiam prea multe despre acest om, aflasem despre el doar că “lucrează dumnezeieşte pe ochi” şi că e plecat din România, tatăl său fiind la rândului lui, medic. Sincer, mă aşteptam să întâlnesc o persoană mai în vârstă, aşa că, nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că tânărul îmbrăcat în alb, cu o statură impunătoare şi chipul radiind de blândeţe şi răbdare, este doctorul Norbert Czumbel. De altfel, întreg colectivul clinicii este cu precădere tânăr. Cu glas calm dar hotărât ne-a anunţat investigaţiile pe care urma să le facem. Nu voi intra în amănunte de specialitate, voi spune doar că pacienta necesită o suită de operaţii complicate, dintre care, prima tocmai a avut loc.

 

         Ochiul operat era “atrofiat” nefiind util vederii de foarte mulţi ani. Tot ceea ce putea distinge a fost lumina şi întunericul. Atât. Medicii care au văzut-o în prealabil au avansat ideea că nu există şanse de revenire a vederii nici măcar parţial. A sosit şi momentul operaţiei. Una din cele opt operaţii la care a trebuit să le facă faţă în acea zi medicul Czumbel. Deşi vădit obosit, la orice întâlnire cu pacienţii sau aparţinătorii acestora, zâmbetul cald menit să ofere sprijin şi  încurajare nu întârzia să îi apară pe chip. În cca. 40 de minute care au părut ani, operaţia se încheie. Pacienta are ochiul pansat... Oare ce ne va aduce momentul îndepărtării pansamentului?

 

         După amiaza, târziu, după ce a terminat operaţiile, medicul Czumbel revine pe secţie pentru a-şi vedea pacienţii proaspăt operaţi. Tineri sau persoane în vârstă, cu diverse probleme, mame cu copii mici, născuţi prematur sau nu, cu retinopatie, cu hemoragii în corpul vitrios – vitrectomia, adică extragerea sângelui din corpul vitrios în urma unor hemoragii, este una din delicatele operaţii pe care dr. Norbert Czumbel le efectuează cu măestrie şi succes - îl aşteaptă cu nerăbdare pentru a le reda speranţa şi vederea, pentru a-i scăpa de întuneric. Şi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, acest lucru se întâmplă. Anual dr. Czumbel efectuează aici peste 250 de vitrectomii dar şi alte operaţii complicate. În foarte multe cazuri pacienţii sunt copii nou născuţi care au nevoie urgentă de operaţii pentru a nu rămâne orbi pe viaţă. Şi, dacă se intervine la timp, ceea ce de cele mai multe ori înseamnă la scurt timp după naştere, lucrurile pot intra în normal. Echipa de specialişti cu care colaborează dr. Czumbel, este capabilă să efectueze anestezii reuşite chiar şi la pacienţi atât de firavi.

 

         Mi-este greu să uit ceea ce am văzut în acea clinică. Cert este că nu am zărit niciun chip de pe care să fi dispărut speranţa. Mi-aduc cu emoţie aminte de momentul în care chiar mamei mele i-a fost îndepărtat pansamentul pentru o nouă examinare a fundului de ochi, după operaţie. Am auzit-o spunând cu glasul înecat de lacrimi: “Domnule doctor, eu vă văd!”. Apoi, mulţumirile şi fericirea au curs de la sine. Medicul Czumbel, participă timid la fericirea pacientului, de parcă nu lui i s-ar fi datorat această minune. Desigur, fiecare pacient reacţionează altfel, dar cert este că bucuria pe care o resimte un om când îşi recapătă fie şi parţial, vederea, este

 incomensurabilă. Tânărul medic îi este alături bolnavului şi în acest moment şi parcă îi este jenă să primească atâtea mulţumiri.

 

      Pentru prima dată zâmbetul încurajator şi cald capătă o notă timidă. Şi totuşi, toate acestea i se datorează. La cât mai multe operaţii reuşite domnule doctor Norbert Czumbel, şi la cât mai mulţi oameni scăpaţi din noaptea lipsei vederii!

 

A consemnat pentru revista AGERO

         Ioana Ţigan

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)