HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Ecou peste timp - Interviu cu Gh.Popescu Ger

Mihaela Căvescu

 

Unde  este  poteca de odinioară şi  liniştea satului meu? Pământul care cântă şi timpul care stă  în loc să-l asculte? Şi caut ...Poteca de odinioară, astăzi asfaltată şi-a pierdut liniştea, zgomotul a preluat puterea, iar pământul cântă în zadar: timpul nu mai are timp să-l asculte! Anotimpurile trec  în grabă sau noi nu le mai simţim... precum vântul,  brusc  mi-am schimbat drumul, am luat-o ,,prin sat”, să trec pe la poetul Gheorghe Popescu-Ger

(Domnul Gicu-nume,cu care este cunoscut în sat),  în speranţa să-l găsesc acasă. Am avut norocul să-l găsesc şi să-l conving să-mi acorde acest interviu (nu-i plac interviurile!) Privesc casa, nu foarte mult schimbată faţă de imaginea pe care mi-o aminteam din copilărie, a renovat-o păstrând autenticitatea casei părinteşti. Ne-am oprit undeva  la etaj şi a început să povestească fără încetare, într-un târziu a tăcut a privit pe ferestră şi mi-a spus, ,,uite pentru toate acestea nu am vrut să schim nimic: priveşte!,, M-am îndreptat către ferestra de la nord  şi am văzut  munţii, pe cea de la mijloc, toate dealurile şi râul Doamnei curgând  printre ele ca un şarpe,  iar pe  fereastra dinspre drum, satul, o fotografie vie, făcută din avion . Am rămas uimită, chiar am găsit liniştea pe care o căutam mai sus!

 

Mihaela Căvescu: El este un GER, nu un Popescu oarecare, şi nici un Gheorghe comun, este acid şi balsam, tărie şi atitudine.” Încep cu o foarte frumoasă caracterizare a domnului Ioan Nistor. Sunteţi cunoscut ca grafician, ceramist, pictor, poet epigramist, dar cine sunteţi cu adevărat, domnule Gh.Popescu - Ger, şi de unde numele de GER?

 

Gh.Popescu Ger: Cine sunt? „Sunt pasărea ce cânta-n  zăvoi / Şi ciocârlia ce în zări apune /Nu cer nimica oameni de la voi /Că poezia e o rugăciune.” M-am născut într-un mediu propice culturii, am moştenit o bibliotecă bogată de la Nicolae Adamescu, fost învăţător şi colaborator apropiat a lui Spiru Haret, pentru învăţământul primar şi... talent de la ambii părinţi. Aparent sunt un om obişnuit. Profesional, social, cultural şi sportiv, încadrându-mă în timpurile obişnuite ca un şablon, exigent cu mine şi cu alţii, punctualitate de ceas elveţian. În liceu am cochetat cu poezia şi cu sportul. Am fost campion la atletism (săritura în lungime, 100 şi 150m. alergare ), şi la tenis de masă, (campion  la dublu cu Siviu Stănculescu, actorul  de mai târziu).Ca poet eram cunoscut în Caracal, (acolo am făcut liceul ), poet remarcat după  teza de la examenul de capacitate. Am făcut-o în versuri! Timpul l-am împărţit aşa: ziua eram mamă, iar seara şi noaptea, tată, mai precis: profesor, director, coordonatorul cenaclului literar Relief Românesc şi Orizont Românesc timp de 24 de ani...şi le-am combinat cu  pasiunea pentru artă plastică, grafică, pictură în  acuarelă, cărbune, ceramică, participând la diferite expoziţii în Austria, Germania, America  şi Japonia. Numele de GER?  Simplu: Gheorghe Retevoieşti.

    

Mihaela Căvescu: „Poezie, poezie / Ca să-mi fii astăzi argat/ Cine ştie, cine ştie,/ Câte piscuri am urcat.„Citez din Psalmii păpădiei, un ,”ecou peste timp” cum spuneaţi în prefaţă, Grigore Vieru, într-un interviu spunea: „poezia este un animal mare care încearcă să zboare”, ce reprezintă poezia pentru dumneavoastră ?

 

Gh.Popescu Ger: Ce este poezia? Este hrana sufletului! Dorul este Rod, Umbra este Corpul Delict, Curcubeul este Nudul Luminii, Ploaia este Fiul Rătăcitor, Calea Lactee Alcool de 260 de grade.Ce este poezia? Este filozofie, etnografie, muzică, popor...este o realitate.  ,,Realiatea: ce rămâne dintr-un vis."

„Din ce lut o-i fi făcut/ De iubesc atât de mult/ Pădurea şi florile,/ Satele şi horele,/ Cerul şi cu stelele/ Sânii tari ca … merele? / Din ce lut oi fi făcut / De iubesc atât de mult/ Şi vibrez cum cântă plopul,/ Cânt durerea sau norocul,/ Peste om am dat, şi eu/ Râd şi plâng cu el mereu..."

 

Mihaela Căvescu: Dacă ar fi să coasem gura lumii, ce mai vedem, ce mai auzim? Povestiţi-mi despre oamenii şi poreclele lor, despre cele mai populare porecle şi cum au luat naştere? Dumneavoastră aţi avut vreo poreclă?

 

Gh.Popescu Ger: Toate poreclele, toate expresiile populare, care au rămas din popor, au la bază întâmplări adevărate, mai mult sau mai puţin hazlii, iar altele vin din cultura diferitelor popoare. Eu nu am avut nici o poreclă, dar din curiozitate am cercetat câteva şi le-a aflat originea. Dacă ar fi să coasem gura lumii, ar trebui să comunicăm prin telepatie! Dumnezeu ne-a luat acest har, al telepatiei şi cel al cunoaşterii graiului animalelor şi păsărilor, şi ne-a dat în schimb limba, limba asta păcătoasă.

DEZMOŞTENIŢII: Alungaţi din Rai/ oamenii/ Numai ştiu să vorbească/ Cu florile şi animalele.

MUZICA: Geloşi pe ape,/ Pe vânt / Şi păsărele, Oamenii au inventat / Muzica.

PĂCAT: Singura sentinţă / Care se aplică/ Postmortem.

 

Mihaela Căvescu: Epigrama la români este ,,scânteia de geniu", românul face haz de necaz indiferent de situaţie; vă amintiţi cu bucurie de PĂSTOREL, de epigramele lui care circulau pe vremea lui Ceauşescu,(una din ele  punându-l după gratii). Epigrama dumneavoastră este înţelepciune, povaţă, un adevărat catren cu un ritm acustic extraordinar, sunteţi un ,,maestru al poantei ,, vă mai amintiţi cum a luat naştere şi cine fost moaşa ei?

 

Gh.Popescu Ger: Epigrama se naşte, uneori  la întâmplare, alteori  la diferite ocazii, cu certitudine moaşă i-a fost tot timpul poporul român. La noi la români, undeva în Carpaţi există cea mai puternică legătură cosmică din lume, legătură cosmică legată strict de femeie, femeia în momentul aducerii pe lume a puiului de om, atunci se creează un câmp energetic pe care fătul îl captează în momentul tăierii ombilicului ,de aici şi expresia  fiecare om se naşte cu steaua lui. Momentul tăierii buricului cum se zice popular este cel mai important, trebuie ales exact, nici o secundă mai târziu, astfel totul este fatal, aşa este şi cu epigrama. Am scris pe ce am apucat, chiar şi pe şerveţelele puse pe mesele diferitelor hoteluri, am strâns ceea ce am scris cu gând să le transcriu, în saci de hârtie, evident s-au pierdut accidental (soţia le-a pus pe foc neştiind de existenţa lor). Tot circula la vremea aceea prin sat o epigramă populară: ,,Fii a naibii de găină /dacă dai din fund lumină!,,  Nu  puteai cumpăra ,gaz,chibrituri, lumânări  fără să dai ouă la achiziţii...acum  însă  vremurile s-au schimbat, destul de ingrijorător! INGRIJORARE: Mă cam tem de viitor /Căci e tot mai evident/ Sindicatele se vor/ Şi guvern şi parlament.  RUGĂCIUNE : Coboară, Doamne, printre noi/ Şi fă calvarul să sfârşească,/ Că Judecata de apoi/

Cui are să-i mai folosească?

 

Mihaela Căvescu: Părinţii Dumneavoastră, mai precis tatăl, Pompiliu Popescu, a zidit temelia şcolii din Retevoiesti, a luptat pentru construcţia ei,( întâi a construit şcoala şi apoi casa părintească). Astăzi nimeni nu mai ştie cine a fost învăţătorul Pompiliu Popescu, povestiţi-mi despre tatăl Dumneavoastră, despre cum au fost acei ani ai copilăriei .

 

Gh.Popescu Ger: Acei ani ai copilăriei... Au fost anii în care mi-am descoperit capacităţile artistice, au fost anii uceniciei în arta olăritului (am învătat de la moşul Borţeag), anii din care am cules cu grijă poezia, cât despre tatăl meu…, este foarte adevărat a construit şcoala, şcoala veche din centru satului, viaţa lui fiind o continuă luptă până în ultima clipă. Am foarte multe amintiri legate de tata, multe au stârnit hazul, povestea gâscanului de la achiziţii, iar altele, amintiri triste, (povestea câinelui lup), spun tristă, că a murit împuşcat de agentul care-l urmărea pe tata, fiind pârât, că asculta postul de radio Europa Liberă...Stupoare, la vremea aceea, tata nici nu avea aparat de radio! Tatăl meu a fost corespondent la ziarul „,Dimineaţa”  în perioada 1930- 1940, pentru judeţul Muşcel, învăţător şi foarte mulţi ani director al şcolii din Retevoieşti dar şi la diferite şcoli din judeţ.

 

 Mihaela Căvescu: Ce simţiţi când urcaţi spre Valea Râului Doamnei, când reveniţi acasă, de unde aţi lăsat, un sat, cel al paradisului pierdut, al copilăriei, locul unde poveştile şi miturile erau esenţa vieţii, iar în locul celor amintite mai sus, găsiţi, un alt sat, al vulgarizării culturii, al decăderii limbajului, al grosolăniei ?

 

Gh.Popescu Ger: Nu poţi trece nepăsător peste ceea ce se întâmplă şi nici nu poţi da jos din istorie, pe nimeni, aici îl citez pe tata, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru că, zilnic îi mutilăm opera, (noi oamenii suntem opera lui Dumnezeu). ,,Creator: creator cu  adevărat este numai cel care a cioplit fără model. M-aş logodi cu noaptea, Cu gândul ei des, /M-aş logodi cu noaptea,/ Dar ea nu m-a-nţeles./ M-aş logodi  cu cerul,/ Că-i fără de hotar;/ m-aş logodi cu cerul/ Dar n-am atâta har./ M-aş logodi cu vântul,/ Dar el e prea grăbit./ M-aş logodi cu focul./ Că vămile le ştie;/ M-aş logodi cu focul,/  Dar nu-mi dă mâna mie,,.  Şi aşa pot continua la nesfârşit, mă doare ceea ce spuneţi mai sus…toţi avem o vină..." Am o constatare amară/ Chiar e dureros s-o spun/ Azi la dragostea de ţară/ Tineretul e imun. VINĂ: Numai conştiinţa/ Ştie cu adevărat/ Ce vină avem.

CAUZĂ ŞI EFECT: În cerul gurii / Clipa e neagră / Şi mă latră / Când trec nepăsător. CRIMĂ: Şi când îţi ucizi / Sentimentele / Poţi deveni /  Un criminal. DUALITATE: Viaţa / E ca o monedă, / Are două feţe: / Adevărul / Şi minciuna. TRAGEDIA PĂMÂNTULUI: Prin sate bate vântul, / Ţăranii-ncep să lăcrimeze / Sărmanii şi-au primit pământul / Dar n-are   cine să-l lucreze!

 

Mihaela Căvescu: ,,Poezie, poezie/ Libelulă de cuvânt,/ Cine ştie, cine ştie / Umbra cui eşti pe pământ.,,Umbra cui eşti pe pământ...Definiţi această metaforă. Aţi simţit vreodată că sunteţi umbra cuiva ? Ce părere aveţi despre destin?

 

Gh.Popescu Ger:  AUTOBIOGRAFIE: Nu ştiu de unde am venit/ De rude am cumva prin stele / Dar clipa este un chibrit / Pe fosforul gândirii mele"

Am definit umbra...în diferite ipostaze! CORPUL DELICT: Urmele noastre / sub lupa divină.

UMBRELE. CERTITUDINE: Numai Dumnezeu/ Este numitorul comun/ Al Adevărului.

DESTINUL: Destinul ce vă miră / E paşaportul sfânt / Şi-ndată ce expiră / Ne-ntoarcem în pământ,, sau ,,Busola  omului pe pământ.,,

CORPUL DELICT: Umbra-i mare turnător / Toate tainele le ştie / Numai ea la Creator / Ne vinde pe vecie.

COMPARAŢIE: Nici ieri n-am fost fericit / Simţeam Umbra în urma mea / Dar şi azi sunt urmărit / Peste tot de... TVA.

REGRET: Uneori Destinul doare, / Deşi nu vreau să-l insult, / Dacă mă năşteam din Soare, Poate luminam mai mult.

 

Mihaela Căvescu: Să revenim la epigramă, în FLORETA CENUŞIE spuneaţi: ,,Eu nu mă impacientez./ Pot fi publicat şi postum/ Doar nu sunt lapte să visez,/ Ca dau în foc...după volum.”

 

Gh.Popescu Ger: „Pe  cât de uşor este să fii iubit, pe atât de greu este sa fii înţeles! Unde există iubire raţiune  şi visare, se scunde un om!. Vreau să rămân ce sunt acum /O candela tot gândul meu, / Un lut ce scoate tainic fum / Spre a-l lauda pe Dumnezeu.”

 

Mihaela Căvescu

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com