Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„ERA SOCOTIT SĂ DISPĂREM CA STAT IMEDIAT DUPĂ REVOLUŢIE”

 

Istoricul literar Dan ZAMFIRESCU despre toate şi ceva īn plus

Discurs necenzurat, publicat cu acordul Domniei Sale

 

Īnregistrat şi consemnat de Maria-Diana POPESCU

 

 

Am fost singurul om care a scris despre Marin Sorescu. Cīnd trăia, am scris despre el că este un geniu. Eugen Barbu, care era supărat pe el, a rīs şi a zis: „Domnule, Dan Zamfirescu să se ocupe de Neagoe Basarab, să nu se mai ocupe de literatura contemporană. Că a făcut din Sucă ăla caraghiosu’ de Marin Sorescu un geniu”. N-am făcut eu, făcuse mă-sa. Mi-aduc aminte cīnd īl īngropaseră pe Marin Sorescu de viu, imediat după revoluţie, atunci i-am publicat eu „Poezii alese de cenzur㔠şi a fost o explozie de entuziasm pentru el. Şi atunci, la lansarea aceea a lui Marin Sorescu, am spus aşa, īntrebat fiind dacă Marin Sorescu este cel mai mare scriitor romān īn viaţă, am zis aşa: Avīnd īn vedere că trăieşte īncă Cioran la Paris, că trăieşte īncă Eugen Ionescu, eu nu vă pot spune că Marin Sorescu este cel mai mare scriitor romān īn viaţă, dar vă pot spune că este unul dintre cei mai mari scriitori ai tuturor timpurilor. Marin a murit peste doi ani şi ceva. S-au īnghesuit mulţi la mormīntul lui şi la coşciug să spună ce geniu a fost Marin Sorescu. Mersi. E adevărat că eu ca teolog sīnt obligat să cred că există şi lumea ailaltă. Nu ştiu ce voi găsi eu exact acolo. Dar ce mi-a plăcut mie pe lumea asta, ştiu sigur, nu prea avem acolo – fete frumoase! – decīt dacă trecem la mahomedani. Eu mi-am făcut o morală a mea, īncīt să nu-mi pară rău dacă nu găsesc nimic dincolo. Vă recomand asta. Faptul este că, īn momentul īn care Marin Sorescu a fost declarat geniu post-mortem, nu ştiu cīt i-a mai folosit pe lumea ailaltă. Problema care e cea mai importantă īn Romānia, spunea marele Edgar Papu, pedepsit şi el de Academia Romānă, cel care m-a īntrebat dacă sīnt academician şi eu i-am spus că am unul īn familie, pe socrul meu şi-mi ajunge - eu sīnt membru al acestei Academii a Oamenilor de Ştiinţă care-i o treabă serioasă, că mi-a permis să fac lucrarea care se cheam㠄Locul şi rolul culturii īn Europa şi īn lume”, lucrare care n-a fost īn stare Academia Romānă şi nici n-o să fie o sută de ani de aici īncolo s-o facă, aşa, să revin, spunea Edgar Pappu că problema nu sīnt talentele care se crează, ci problema e recunoaşterea lor. Marin Sorescu ar fi trebuit să aibă premiul Nobel, dar a fost blocat de-ai noştri. Acuma īi vedem pe toţi cum se spetesc să ne pună pe Norman Manea īn cap după o regulă: după ce s-au terminat evreii din Israel, trebuie acuma toţi evreii din fiecare ţară pe rīnd, Elias Canetti din Bulgaria, altul din Polonia, acuma ne trebuie şi un romān şi l-am găsit pe Norman Manea care are mari merite că l-a īnjurat pe Eliade, a īncercat să-l asasineze moral pe cel mai mare, cel mai celebru dintre romāni. Marin Sorescu a fost blocat.

 

Domnul Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că Dumnezeu ne e comun la toţi, venise cu ordin de la Moscova şi cu angajamente.

 

Găseşti pe la televizor indivizi care spun că avem o cultură marginală, mică, neonorantă, prăpădită. Unul spunea odată tot la televizor: „Cine se īmpiedică de o ţară ca Romānia? Nimeni, domn’e”. Mi-a venit să-i spun atunci: Ba nu, domn’e, se īmpiedică! S-au īmpiedicat turcii patru sute de ani, ruşii două sute de ani. Au alunecat pe ceva urīt care nu explodează. Au căzut cu baza craniului īn „el” şi au murit ca de explozie. Cum a alunecat Bush şi Gorbaciov pe „rahatul romānesc” de la Malta. Şi s-au dus dracu’ toate aranjamentele lor făcute de cincizeci de ani, că acolo se făcuse un tīrg din nou. Eu am o nouă carte aici, se cheam㠄Spre o nouă ofensivă spirituală”, īn care am dat stenograma discuţiei de la Malta cu celebra frază īn care Bush senior īi spune lui Gorbaciov: „De ăia din Răsărit vă ocupaţi voi că-i ştiţi mai bine”. Se făcuse tīrgul aşa: noi nu vă deranjăm, voi lichidaţi pe toţi naţional-comuniştii ăia, Ceauşescu, Jivcov care se opun dictaturii Moscovei īn chip de Perestroic, īi luaţi sub braţ şi vi-i aranjaţi, iar noi vă asistăm să vă puneţi la punct comunismul īncă cincizeci de ani. Toate astea se aranjaseră. Īn Cehoslovacia făcuse un securist pe mortul şi făcuse revoluţia, iar īn partea cealaltă, cum bine ştiţi, era totul de catifea. Cīnd a ajuns la Romānia, domnul Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că Dumnzeu ne e comun la toţi, venise cu ordin de la Moscova şi cu angajamente. Īl dărīmaţi pe Ceauşescu şi salvaţi comunismul. Dar Brucan şi Gorbaciov nu ştiau că noi ne batem cu comunismul din 1917, de la revoluţie. Īn 1919, singura ţară care a lichidat comunismul prin „manu militari” a fost Ungaria, şi noi aşteptam de vreo cincizeci de ani să dăm cu comunismul de-a azvīrlita. Nu e vorba de comunişti. Comuniştii au fost mari. Comunismul care ni s-a băgat nouă pe gīt e problema. E o mică diferenţă: ce-am făcut noi din comunism şi ce-au vrut alţii să realizeze comunismul cu noi. Gorbaciov a crezut că la Bucureşti se va face aşa o mică copcă īn care va īntra Ceauşescu şi tanti Leana, dar nu s-a gīndit că Ceauşescu era ţăran şi ar fi ştiut că dacă dai o copcă la margine s-ar putea să meargă pīnă īn mijlocul lacului, să īnghită Moscova.

 

ROMĀNII AU MĪNCAT COLIVA LA CELE MAI MARE IMPERII DIN LUME

 

Şi dacă pe lumea ailaltă e ceva, Ceauşescu se bucură că, măcar murind el, a īngropat imperiul sovietic. Lucru pe care l-am spus īn 1976 la Iaşi, şi anume că romānii sīnt cel mai mare popor politic, noi şi cu englezii care au făcut cel mai mare imperiu din lume, iar romānii au mīncat coliva de la cele mai mare imperii din lume şi mai ţin sub pat grīu de una. Īn 1976 prietenii noştri de la răsărit făceau nişte presiuni pe malul Prutului, duseseră nişte armate şi se striga: bă ţiganii lui Ceauşescu! Şi Bucuroiu de la partid mi-a zis: „Ai curaj să te duci să ţii o conferinţă despre Mihai Viteazu?”, că profesorul Ştefan Pascu, academicianul, n-a avut curaj. Că nu ştia dacă nu se opreşte la Vladivostoc. I-am spus că eu sīnt naţionalist, īmbrac totul pe o cămaşă. „Bun, zice atunci, opriţi-vă şi la Bacău şi ţineţi şi militarilor de acolo o conferinţă”. Drept care m-am dus şi la Bacău şi la Iaşi, la Casa Pogor. Era lume multă, agitaţie, o tensiune teribilă, aşteptau sa audă pe cineva de la Bucureşti. Le-am spus povestea cu grīul, oamenii au īnţeles, au rīs minute īn şir. A doua zi au venit doi de la securitate să mă īntrebe ce dracu’ le-am spus de vorbeşte tot Iaşiul. Acu’ vă spun un secret: am pus din nou grīu, că avem un imperialism mai al dracu’, globalizare se cheamă şi este suprema provocare.

 

 RELIGIA VIŢELULUI DE AUR

 

La ora actuală, dumnezeul la care se īnchină toată lumea nu e nici dumnezeul nostru catolic, nu e nici Dumnezeul ortodox. Noi avem o datorie mare faţă de monoteismul lui Moise, care pe urmă a devenit creştinism. Dar la ora actuală, religia care a biruit este a viţelului de aur, cultul suprem al viţelului de aur - banul ca supremă şi singură valoare, banul care ucide şi umileşte tot. Vreau să fac un eseu aşa: „Viţelul de aur şi-a ales Bucureştiul să umileacă bisericile lui Hristos”. Mă īntrebam ce e cu măgăoaia aia care se ridică līngă sfīnta Biserică Catolică din Bucureşti, după ce a fost măgăoaia ridicată līngă Biserica Armenească, decīt sfidarea viţelului de aur care ne arată că el, viţelul de aur, i-a cumpărat şi pe părinţii ortodocşi şi pe părinţii catolici. Părintele a semnat, nu s-a uitat prea bine, era suma prea mare şi a dat voie să se facă măgăoaia aia, şi pe urmă vine şi zice: „Domnule, am greşit!”. Cum ai greşit? La numărătoare sau la semnătură? E adevărat, la noi īn Romānia e o chestiune formidabilă. S-au construit vreo zece mii de biserici. Mă īntreb dacă totuşi nu s-au construit şi zece mii de bănci. S-ar putea ca romānii să construiască mai multe biserici pentru Dumnezeu decīt băncile viţelului de aur. Cert e că e o bătălie. Bătălia asta pentru spirit care se dă este bătălia pentru om. Problema care se pune pentru toată lumea este dacă omul rămīne om aşa cum l-a făcut Dumnezeu īn Biblie şi i-a suflat duhul Lui sau dacă se transformă īn ceva care nu mai este om. La ora actuală, omul se dezomeneşte. Eu am mai spus că există o specie numită specia antiomului. S-a născut o specie nouă. Noi aşteptam să fim invadaţi de locuitorii planetei Marte. Nu, domnule, noi sīntem invadaţi de o specie de la noi. Are nas, are ochi ca şi noi. Dar nu mai e om, e deja antiom. Stalin nu era om, era antiom. Hitler nu era om, era antiom. Chiar şi amărītul nostru de Ceauşescu devenise, pīna la urmă, mai mititel aşa săracul, antiom. Există nişte peşti chinezeşti care, dacă īi bagi īntr-un lac, nu mai creşte nimic, īi mănīncă pe toţi. Specia asta de care vorbeam este o specie nouă care mănīncă omul din tine şi omul ca om. Bătălia care se dă la ora actuală este pentru om. Dar la noi īn Romānia capătă nişte aspecte teribile. Unu, pentru că avem specia asta „special㔠de īnchinători ai cultului viţelului de aur – am şi eu unul īn familie, un văr primar care era al zecelea miliardar, dar a trecut unu mai al dracu’ īn faţă, Becali, şi l-a īmpins pe locul unsprezece. Gigi Becali e un om minunat, admirabil, l-am văzut făcīnd fel de fel de acte de filantropie. M-am dus şi eu īntr-un moment greu din viaţa mea şi l-am rugat să mă ajute: „Domnule, mă dă afară din apartament, i-am spus, īmprumută-mă şi pe mine cu şaptezeci de mii de euro!”. „Nu-ţi dau, eu nu fac bine”.

 

CEAUŞESCU DESPRE NEAGOE BASARAB

 

Īntorcīndu-ne la bătălia pentru spirit, una dintre ele se dă, s-a dat aici la Curtea de Argeş. Eu am dat o bătălie mare īn 1971, bătălia pentru cel mai mare gīnditor romān creştin, pentru cel mai reprezentativ gīnditor romān, Neagoe Basarab. Īn acel moment, nişte oameni făcuseră un fel de „conjuraţie” la Bucureşti să ne convingă că Neagoe Basarab nu e Neagoe Basarab. Eu, cu adevărul īn mīnă, eram gata-gata să cad. Mă spijinisem de domnul Năstase, Dumnezeu să-l odihnească. Mi s-a dat telefon de la Bucureşti şi mi s-a spus că m-am grăbit. Se anulaseră toate manifestările şi ni s-a spus să facem ceva discret, să nu se audă. Atunci Curtea de Argeş a luat angajamentul să salveze obrazul naţiunii romāne şi să facă măcar aşa, ceva să nu se treacă peste acest lucru fără a fi  punctat. Totul ar fi fost perfect dacă nu-l punea Dumnezeu pe bietu’ nea Nicu, provocat de Baconsky care i-a spus: „Tovarăşe Ceauşescu, dumneata ai dat tezele alea din iulie să facem literatură politică. Nu se poate, ori facem literatură, ori facem politică”. Ceauşescu citise un articol frumos din care pierise o virgulă dintr-un text al lui Haşdeu. Textul trebuia să fie aşa: „acest monument de literatură, virgulă, politică, virgulă, filosofie”. Dar mīncase ăla virgula şi ieşise: „acest monument de literatură politică”. Ceauşescu reţinuse termenul şi i-a zis: „Tovarăşu’ Baconsky, ştii, literatură politică nu se face de cīnd dădurăm noi tezele politice din iulie, nici de cīnd e partidul comunist la putere, tovarăşi. Dacă noi nu ştim ce făcea Burebista, că nu scria, dar ştim ce-a scris un voievod, Neagoe Basarab, acu’ patru sute şi ceva de ani!? Dacă iei dumneata īnvăţăturile c-au apărut, vezi că se face, tovarăşi, literatură politică”. Evident, primul care  a făcut pe el şi n-a ştiut pe ce uşă să iasă era ăla care conducea toată belirea mea şi īnăbuşirea Curţii de Argeş, Dumnezeu să nu-l ierte. Este singurul om de care, cīnd am auzit că moare, mi-am zis că mă duc să mă īmbăt, sinistra creatură Miron Constantinescu căruia Gheorghiu-Dej īi spusese că are sarcină de la Stalin să se ducă s-o īmpuşte pe tovarăşa Ana Pauker. Trăieşte Dan Berindei şi vă poate spune cum a dat telefon şi a zis: „Nenoriciţilor, imbecililor, a trecut sărbătoarea lui Negoe şi n-aţi dat īn presă!”. „Păi n-aţi dat dumneavoastră ordin să nu se facă nimic?!”. „Imediat să faceţi mīine manifestare!”. Evident, imediat m-am trezit la Bucureşti cu Mohan şi cu Toceşilă, după care am trīntit la Curtea de Argeş „săptămīna culturală de o săptămīnă”. Cine credeţi că a deschis, ca īn Scrisoarea pierdută, manifestările şi a elogiat īnţelepciunea partidului comnuist? Mihai Bārza, Dumnezeu să-l odihnească, n-am nimic cu el, pentru că dăduse un aviz la Comitetul Central al Partidului Comunist şi spusese că Dan Zamfirescu este un īndrăcit, să nu se facă nimic cu Neagoe Basarab, că are dreptate grecul. La un moment dat, Paul Anghel, ţinīnd o cuvīntare, īn care l-a călcat pe Vranusis pe coadă mai rău, i-a zis aşa: „Vezi că aici eşti la Neagoe acasă, te omoară ăştia şi nu te pot scăpa”. Şi l-a potolit. Şi aşa am reuşit să facem noi aici la Curtea de Argeş bătălia care rămīne īn istorie pentru Neagoe Basarab. Acele manifestări splendide s-au eternizat īntr-un volum de zece mii de exemplare, scos la Curtea de Argeş. Acuma am ajuns la bătălia finală pe care şi-a asumat-o domnul prefect şi subprefect.

 

AM PORNIT SĂ FAC O EDIŢIE DE LUX A ĪNVĂŢĂTURILOR LUI NEAGOE BASARAB

 

Am demarat lucrul la o ediţie de lux, īn acelaşi timp vom traduce īnvăţăturile īn franceză, īn engleză şi īn italiană, ca să citească şi ăia din Italia care īl au pe Machiavelli. Eu voi face o ediţie de lux a īnvăţăturilor īmpreună cu Erasmus din Rotherdam care a scris īn 1516 şi cu Machiavelli care a scris īn 1513. Veţi avea surpiza să vedeţi că romānul nostru care a fost pus după ăştia, īi priveşte de sus, īi depăşeşte de la distanţă. Pe Erasmus care vrea să facă un fel de filosofie creştină, dar de fapt face speculaţie de filosofie, nu creştinism ca forţă politică īn creştinism. Īl depăşeşte şi pe Machiavelli īn machiaverlicuri. Şi-o să ziceţi: „Cum adică?”. Iacă aşa. Machiavelli nu ştia un lucru. Credea că omul nu e decīt o fiinţă pe care o sperii şi-o plăteşti, iar dincolo de asta nu mai e nimic. Ca la Gogol, dacă citeşti Revizorul, te amuză toată piesa şi la sfīrşit constaţi că amărītul ăla care rīsese nu e nici măcar revizorul.

 

ŞTEFAN CEL MARE A FĂCUT DIN CREŞTINISM FORŢA MORALĂ A MOLDOVEI

 

Omul are şi un suflet. Şi este un om anume care a īnvăţat asta de la Ştefan cel Mare, care la rīndul lui a īnvăţat de la Constantin cel Mare. Cea mai formidabilă formă de stăpīnire a omului este să-i cucereşti sufletul. Constantin cel Mare făcuse asta cīnd oamenii mureau de frica fiarelor. El le-a spus: „Fraţilor, voi ăia creştini, eu am văzut crucea pe cer. Mi-a arătat-o Dumnezeu. Puneţi-vă crucea la gīt şi haideţi la luptă. Şi atīta forţă le-a dat faptul că īmpăratul e ca ei cu crucea la gīt īncīt l-au bătut pe Maxenţiu. Ştefan cel Mare a aplicat asta īn bătăliile lui şi a făcut din creştinism forţa morală a Moldovei. Nicolae Bălcescu a dat cea mai splendidă concepţie politico-creştină pe care o avem astăzi. Am reuşit un lucru pe care romānii pot să-l demonstreze, acela că se poate face politică mare crezīnd īn Dumnezeu, crezīnd īn dreptate. Nu călcīnd īn picioare pe Dumnezeu şi spunīnd ce spunea Machiavelli, că dacă te īncrezi īn Dumnezeu eşti condamnat la moarte. Ei, romānii, au crezut īn El şi-au cīştigat, cum şi noi am cīştigat bătălia pentru Neagoe Basarab. Sper ca, īn momentul īn care īl vom da publicităţii īn trei limbi, vom arăta Europei ceea ce spunea Jean Francois Rever, că Europa ori se leapădă de Machiavelli şi de politica machiavelistă, ori nu mai există. El zicea că cheia politicii viitoare este să se găsească morala cu politica. Īn afară de romāni, de Nicolae Bălcescu, de experienţa noastră, nu este niciun popor care să fi demonstrat asta, afară de modelul lui Nicolae Bălcescu, de poporul evreu, vechiul popor evreu, care a creat Biblia, din care Nicolae Bălcescu s-a inspirit şi care a arătat că spiritul şi forţa spiritului este mai puternică decīt orice altceva pe lume. Poporul evreu crede īncă īn spirit, chiar dacă ne-a īnvaţat să credem numai īn bani.

 

SE SCRIE ENORM  ĪN LITERATURA ACTUALĂ

 

Există la ora actuală īntre noi un foarte, nu vreau să zic cuvīntul „mare”, e un cuvīnt dificil, un foarte important scriitor al literaturii actuale. Eu vă garantez, din tot ceea ce se scrie, va fi foarte greu să se cearnă exact ceea ce trebuie să rămīnă. Printre puţinii scriitori care vor rămīne, īmi iau această responsabilitate, este şi George Rizescu. Mi-am mai luat două responsabilităţi de critică īn viaţa mea. Despre Paul Anghel pe care oamenii īncă īl contestă, el are duşmani care īncă mai trăiesc. El a scris cea mai fenomenală piesă, „Săptămīna patimilor”, şi acel roman īn zece volume, „Zăpezile de-acum un veac”, pe care oamenii nu le mai citesc. A fost prima operă īn care a fost reabilitat Carol I īn cultura romānă. Prima operă care a redat poporului romān mīndria. Paul Anghel a fost un geniu şi eu voi muri cu această convingere. S-ar putea ca tinerii de azi să apuce ziua cīnd se va confirma şi asta. Şi mai e Marin Sorescu. El a devenit un truism acuma. Că este geniu, da, s-a spus pe toate drumurile. S-a spus şi despre mine că sīnt un geniu, la fel cum i-ai spune unui chior că e chior sau unui cocoşat că e cocoşat. Eu sīnt unul dintre ăştia. Zic: Bine, m-am obişnuit şi cu cocoaşa. D-aia am venit la Curtea de Argeş, ca īmpreună cu dumneavoastră tinerii să proclamăm un scriitor bun şi să mă verificaţi peste zece, cincisprezece ani dacă am avut dreptate. George Rizescu este un scriitor satiric foarte important, este autorul celui de-al doilea roman satiric care rezistă īn cultura romānă de la „Ciocoii vechi şi noi”. Este creatorul unui personaj care a intrat īn conştiinţa noastră şi să sperăm va dispărea din realitatea noastră, deşi, ştim bine, personajele caragialeneşti  nu dispar deloc. Au fost create o dată şi le īntīlnim mereu. Ei bine, ce-a făcut Caragiale pentru lumea de atunci, ce-a făcut Filimon pentru lumea de atunci a rezistat. Ce a făcut George Rizescu īn această carte cu lumea de acum, va rezista. Igor Salvache romānul să nu se confunde cu Petre Roman. El e, da’ să nu se confunde. După evenimentele din decembrie 1989, a reuşit să cuprindă, să dea formă de esenţă ticăloşiei, cinismului, imposturii şi demagogiei din epoca tranziţiei, cu o artă asemănătoare cu a lui Brāncuşi, cel care īn „Măiastra” a surprins esenţa zborului. Culmea e că George Rizescu are vocaţia unui mare scriitor satiric, umoristic, care te face să te simţi bine rīzīnd. Să-ţi faci domnule o terapie de rīs ca să nu mori de necaz. Şi Caragiale făcea la fel. El nu ne-a īngropat. Eu am făcut o comparaţie cu Gogol. Puşkin cīnd i-a citit „Suflete moarte” rīdea, rīdea şi la sfīrşit a zis: „Aoleu ce tristă e Rusia noastră!”. Vorbind despre această treabă, vă spun că romānul īn general n-a acceptat teroarea de la  medievali, pe aghiuţă-dracul l-au neutralizat şi n-au aceptat idea că domnul acestei lumi e dracu’ şi nu Dumnezeu. Păi dacă Dumnezeu a făcut această lume ca s-o dea dracului şi nouă ne-a rezervat-o numai pe aia de dincolo, unde nici ulei nu e, nici ceea ce avem noi mai frumos pe lume. Ştiţi de ce a făcut Dumnezeu femeia? După ce l-a făcut pe Adam, S-a uitat ce-o să păţească nenorocitul de Adam īn toată istoria neamului. Şi-a zis: „Mă să-i dau ceva ca măcar īn momentele de fericire să zică şi el Doamne, Doamne! Şi i-a făcut-o pe Eva. Sigur că ea stă pe capul nostru şi ne cicăleşte, dar noi bărbaţii cīnd sīntem necăjiţi  şi  zicem c-am pierdut raiul, īl avem līngă noi. Nu ştim că sīntem īncuiaţi, nu ştim să-l cultivăm. Nu mai vorbesc de ăia cu articolul 200 de la Bruxelle, care caută īn spatele bărbaţilor. Aia e altă socoteală. Dar vreau să vă să spun că singurul lucru mare care ne face să trăim e că ne-a dat Dumnezeu această fiinţă alături, femeia. Ei, noi romānii reuşim să rezistăm transfigurīnd īn humor.

 

ERA SOCOTIT  SĂ DISPĂREM CA STAT IMEDIAT DUPĂ REVOLUŢIE

 

Ce-a reuşit domnul George Rizescu īn această carte este să ne facă să petrecem ca īn literartura de desfătare. Să petrecem cu exponentele acestei demagogii, acestei escrocherii. Şi mai ales să ne arate că, oricīt de demagog şi de escroc este acest Igor Salvache, există unul şi pentru el, un naş şi mai „escroc” care să-l īncondeieze. Capodopera acestei cărţi este finalul, cīnd vine KGB-istul care aranjase totul şi vede că pīnă la urmă toţi īl trăseseră pe sfoară. Īn aceste vremuri, cīnd comedia este datină, adică e prezentă peste tot, pentru că avem comedie şi la televizor īn fiecare seară, comedie amară, nu putem spune că nu trăim īn comedie. Toată treaba este să nu se transforme īn tragedie. Eu sper totuşi că poporul romān va īnvinge chiar şi această nefericită tranziţie. Toate au mers rău īn aceşti şapteşpe ani. Numai că iarăşi e chestia cu coliva. Noi trebuia să dispărem imediat după revoluţie. Da domn’e, au vrut să ne mănīnce coliva īn '90-'91. Noi trebuia să dipărem imediat ca stat după revoluţie. Numai că n-a vrut Dumnezeu. Altfel cum ne găseam aici cu toţii să-l cunoaştem pe autorul lui Slavache? De aceea vă spuneam eu că George Rizescu este un erou satiric al timpului nostru. Printre puţinele creaţii autentice şi viabile care vor rămīne, şi acest ciclu de romane despre Igor Salvache se va număra printre ele. George Rizescu ne īnvaţă să diagnosticăm timpul, dar nu pentru a ne prăbuşi īn calamitatea lui, ci pentru a ne da posibilitatea ca rīzīnd să facem faţă celei mai grele īncercări la care ne-a supus istoria (chiar dacă ea aparent a fost depăşită de timpul īnchisorilor şi al lagărelor de exterminare staliniste). Este sensul creaţiei poate a celui mai īnzestrat şi important scriitor satiric din literatura romānă a momentului de faţă.

 

Discurs īnregistrat şi consemnat de Maria-Diana POPESCU

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)