Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„Evadarea din sfera matematicii nu a fost premeditată”

 

- se destăinuie publicistul Ion Scarlat -

Gabriel Argeşeanu

 

 

G.A. Deşi cunoscută erudiţia profesorului de matematică Ion Scarlat - făcând parte din corpul profesoral al Colegiului Naţional „Anastasescu” din Roşiorii de Vede, care în anul 2000 semna culegerea de algebră şi analiză matematică „Matematică, între coperţile manualelor şi puţin în afara lor. Culegere de exerciţii şi probleme de liceu” (Ed. SEPCO – EXIM, Bucureşti, 2000), apreciată şi în mediile universitare din capitală, era greu de anticipat evoluţia sa în perimetrul cercetării monografice, deşi i se cunoşteau anumite încercări de a-şi face o arhivă despre Troianu şi poetul Ion Pena. În 2005, am asistat la apariţia „Monografiei comunei Troianul” (Ed. Erc Press, Bucureşti, 2005), clasificată de specialişti în domeniu ca făcând parte dintre primele din judeţ în ceea ce priveşte volumul de informaţii, aria documentară, perioada de ani acoperită, rigurozitatea prezentării, logica interpretării anumitor momente din istoria devenirii acestei localităţi ş.a.m.d., iar de curând a văzut lumina tiparului o monografie a personalităţilor comunei , „Din Troianul Teleormanului spre lume” (Ed. Tipoalex, Alexandria, 2008). Ce va determinat să faceţi acest pas de la lucrări de specialitate la lucrări monografice? Şi de ce aţi simţit nevoia unui astfel de efort intelectual pentru a scrie despre comuna în care „aţi văzut lumina zilei şi aţi copilărit”, pe când monografia colegiului unde predaţi nu este scrisă?

 

I.S. Sincer să fiu, nici eu nu am gândit vreodată că am să mă aplec asupra scrisului. De fapt, nici astăzi nu mă consider a fi „scriitor”. A fi scriitor presupune să ai fantezie bogată, fecundă, să ai talent în a mânui verbul şi metafora şi să ştii să transpui în scris un subiect pe care ţi l-ai imaginat. Eu vin însă din lumea cifrelor, o lume în care mă simt mult mai în largul meu.

 

Culegerea de matematică pentru liceu: „Între coperţile manualelor şi puţin în afara lor” a apărut din cel puţin două motive. Primul: pentru că aveam un vast material ales şi strâns de-alungul carierei şi era păcat să rămână adunat doar în nişte caiete studenţeşti; al doilea–şi cel mai important – era tematica exerciţiilor alese care venea să completeze o lacună a manualelor. Multe chestiuni teoretice din manuale nu aveau aplicaţii practice suficiente la capitolul de exerciţii sau multe dintre exerciţiile existente nu pedalau pe formarea şi dezvoltarea gândirii elevului şi nici pe exersarea mobilităţii acestuia. Simţeam nevoia diversificării modalităţilor şi tehnicilor de lucru. Trebuia venit cu ceva nou. Altfel culegerea ar fi zăcut prin cine ştie ce rafturi sau prin cine ştie ce tarabe. Dovada? S-a epuizat rapid.

 

Evadarea din sfera matematicii nu a fost premeditată. Ideea scrierii „Monografiei comunei Troianul” a apărut din cu totul alte considerente. Ca fiu al satului, eram intrigat de faptul că despre comuna în care „am văzut lumina zilei” nu găseam scris nimic sau aproape nimic în presă, la radio sau televiziune-nici vorbă despre vreo informaţie. Comuna era ca şi inexistentă pentru media, deşi aflasem că prin 1935–1936 ,în Belitori (n.a. azi Troianu) apăruse un ziar, „Slove de foc”, cu redacţie şi administraţie proprii, că o fiică a satului -Florica Stafiescu a fost prin 1946-1948 autoare de manuale şcolare (n.a. abecedar, aritmetică), un alt fiu al satului, Ion Pena, era antologat de renumita „Istorie a literaturii române” de George Călinescu şi lista ar putea continua.

 

Am decis atunci să încerc să scriu eu o monografie a comunei, deşi poate nu eram cel mai indicat. Intenţia o priveam ca pe o datorie morală şi onorantă în acelaşi timp. Şi după multe oscilări, am început documentarea. Am luat legătura cu diverşi cetăţeni ai satului, în special vârstnici, dorind să valorific fiecare informaţie scrisă sau orală. Din nou au apărut ezitările. N-aveam experienţă într-ale scrisului. Era o luptă cu mine însumi. Poate cea mai grea luptă! Dar, îndată ce am strâns destul material, am trecut la masa de lucru. N-a fost uşor nici aici, a durat mai bine de cinci ani munca de documentare şi scriere: selectarea datelor, înlănţuirea lor logică, închegarea într-un tot unitar etc. Privind retrospectiv, cred că a fost necesar efortul. Locuitorii Troianului meritau un astfel de cadou- istoria comunei lor.

În ceea ce priveşte monografia C.N. „Anastasescu”, nu aveam cum să mă implic, atâta timp cât profesorul Argentin Porumbeanu lucrează la acest proiect.

 

G.A.  La prezentarea monografiei în sala de şedinţe a Consiliului Local Troianul, afirmaţi că aţi fi vrut să adăugaţi mai multe date despre oameni ai locului a căror personalitate a făcut să se vorbească despre comună. Mai mult, spuneaţi că sunt personalităţi  ce au depăşit prin valoare graniţele ţării, dar despre care aveaţi foarte puţine date. Aţi reuşit să le întregiţi portretul în lucrarea „Din Troianul Teleormanului spre lume”? Aveţi sentimentul că i-aţi cuprins pe toţi sau reinvocaţi şi în acest caz acea  butadă din lumea matematicienilor care spune că „puţinul faţă de nimic se spune că înseamnă infinit”?

 

I.S. Este adevărat. La vremea respectivă aveam ceva date (sumare) despre câţiva oameni de vază ai satului, dar monografia avea ca personaj principal comunitatea. Nu-mi propusesem să fac nişte caracterizări, să portretizez pe cei care aveau merite deosebite în promovarea satului în lume. Considerând-o nu numai ca o neîmplinire a monografiei comunei, dar şi ca un omagiu adus acestora, aşa s-a născut ideea apariţiei noului volum, intitulat „Din Troianul Teleormanului spre lume”.

 

Aici şi-au găsit locul: epigramistul, poetul şi prozatorul Ion Pena, un scriitor de talent care în perioada 1945-1989 a figurat în fondul scriitorilor interzişi din cadrul Bibliotecii Naţionale a României, Florica Stafiescu-Nicolescu, autoare de manuale şcolare, manuale după care au desluşit primele slove ale cărţii zeci de mii de copii ai ţării. Apoi învăţătorul Ilie Stănculescu, ai cărui elevi au fost premiaţi la o expoziţie şcolară internaţională în Elveţia (n.a. la Geneva), ducând faima şcolii din Troianul nu numai în ţară, ci şi dincolo de graniţele ei. Marin Pârvu, medic cardiolog şi profesor universitar la Facultatea de Medicină din Paris, cel ce a ajuns pe culmile performanţei în lumea halatelor albe, o stradă din Paris purtându-i numele. Neagu Pritescu, unul dintre primii învăţătorii ai satului, cel ce „l-a descoperit” pe Marin Pârvu şi pe al cărui nepot, Octavian, l-au cununat Arhiducele Anton de Habsburg şi Alteţa Sa Ileana-Principesă a României. Apoi fraţii Tănase şi Dumitru Croitoru, primul deţinând funcţia de reprezentant al Flotei maritime a României în Marea Britanie cu sediul la Londra, iar al doilea fiind comandant al Şcolii de aviaţie din Angola (Africa). Lista este lungă şi sper că am stârnit curiozitatea pentru citirea cărţii.

 

Regretul meu este şi că datorită posibilităţilor limitate ale accesului la informaţie, nici în carte nu i-am putut cuprinde pe toţi cei care-şi meritau un loc în ea.

 

Fac aici şi o completare, o remarcă simpatică a soţului doamnei Florica Stafiescu, învăţătorul Ion Nicolescu. Ştiind că fostul nume al comunei Troianul era Belitori, nume care provenea de la vechea ocupaţiei a locuitorilor de aici, în timpul Imperiului Otoman (n.a. jupuitori de vite), mi-a zis, în perioada în care mă documentam pentru scrierea monografiei localităţii: „Scrie domnule, în cartea aia, că în Belitori nu s-au născut numai berbeci care să fie daţi la turci, ci s-au născut şi oameni de valoare”.Sper că prin această carte i-am îndeplinit dorinţa lui nea Ionică.

 

G.A. Deşi apărută la finele anului 2005, „Monografia comunei Troianul” aţi lansat-o în prima decadă a lunii ianuarie. Aşa se pare că aţi dorit să procedaţi şi cu „Din Troianul Teleormanului spre lume”, care apărută la finele anului 2008 putea fi prezentată publicului în luna ianuarie a.c., dacă nu apărea acel „accident” tipografic. Din câte ştiu şi culegerea de matematică aţi lansat-o în ianuarie 2001. Este o coincidenţă sau are vreo legătură cu perioada anului în care v-aţi născut (n.a. 23 ianuarie)? La nivel de simbolistică, comparaţi naşterea unei cărţi cu cea a copilului din dumneavoastră?

 

I.S. Este o remarcă interesantă aceasta cu lansările cărţilor mele în luna ianuarie. E rodul întâmplării sau poate unde eu sunt „Vărsător”? Aşa le-a potrivit Dumnezeu! Spre el trebuie să ne îndreptăm gândul şi când avem realizări, nu numai la necaz.

 

Am comparat lansarea, realizarea unei cărţi cu naşterea unui copil, pentru că aşa am simţit eu. Nu ştiu alţii ce simt. Dar aşa cum simt că ţin la copiii mei (n.a. Liliana şi Sorin), la fel ţin la cărţile mele. Ele sunt rodul muncii depuse  şi când sunt primite cu satisfacţie de către cititori, mă bucur la fel de mult ca atunci  când ai nişte copii reuşiţi, copii cu care să te poţi mândri! De fapt, iubesc toţi copiii. Datorită profesiei, am trăit mai mult printre copii. Ca profesor, nu trebuie să uiţi niciodată că în spatele unei note date la oral sau la scris, în spatele unei dojeneli, stă un suflet de copil, pe care n-ai voie să-l răneşti. Chiar şi când eşti nervos, în momentul în care ai pus mâna pe clanţa de la uşă şi ai intrat în clasă, supărarea trebuie lăsată afară. Elevii n-au nici o vină că tu eşti supărat. Dimpotrivă, ei, cu candoarea lor de copil, te pot face să uiţi de ea. Şi între ei, te simţi mereu tânăr, uiţi de vârsta din buletin.

 

G.A.  Prin 2001 realizam o emisiune radiofonică, cu intervenţii telefonice din multe localităţi ale ţării, la care aţi participat şi dumneavoastră, în care încercam să readucem în atenţia contemporanilor pe poetul Ion Pena. Pe 25 august 2011, se va împlinii un secol de la naşterea sa, iar în portretul făcut poetului în recenta dumneavoastră carte faceţi un apel la susţinerea publicării operei sale. Deducem că sunteţi în posesia unui amplu material pe care îl pregătiţi de tipar. Să ne aşteptăm la scrieri inedite?

 

I.S. Da! Încercăm să-l readucem pe Ion Pena printre „pământeni” restituindu-l cititorilor de pretutindeni. Ne simţim obligaţi moral să-l readucem grabnic în faţa criticii literare care, cu decenţă, sperăm să-l aşeze pe locul ce îl merită în cadrul literaturii române, loc pe care vitregia destinului nu i-a permis să ajungă, el murind la vârsta de doar 33 de ani. Sunt convins că Ion Pena se va impune prin opera sa şi nu prin bibliografia ce i-a fost consacrată. Iar opera sa, deşi nu impresionează prin întindere, va impresiona prin varietate (epigramă, poezie, proză) şi valoare.

 

Deocamdată atât pot spune despre Ion Pena. Cu alt prilej, promit că voi da mai multe informaţii.

 

Gabriel Argeşeanu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com