HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Av. GEORGE RIZESCU:

„REVENIM LA DRAMA LUI SOCRATE?”

 

Dialoguri privilegiate

Diana Popescu, Agero

 

MDP: Stimate domnule George Rizescu, ştiţi ce spunea Platon şi Aristotel despre democraţie. Dumneavoastră?

 

Av. George Rizescu: Şi democraţia este o formă acceptată sau nu a unei stări de fapt, a unei stări de spirit. Nuanţele sunt diferite în raport cu tipul de societate în care trăim. Cei mai de temut dictatori au crezut că trăiesc în cea mai adevărată democraţie şi nimeni, nici Platon, nici Aristotel n-au găsit răspunsul potrivit la astfel de minuni. Numai omul, prin trăirile sale speciale, poate aprecia dacă democraţia este o haină potrivită pentru el sau nu. Toate explicaţiile, teoriile cele mai frumoase, nu fac doi bani atunci când receptorul lor este nemulţumit. În numele democraţiei în care a crezut orbeşte, Socrate a băut cucuta unei hotărâri aberante. Este adevărat că Socrate, prin gestul său, a intrat în corpul acela special de care vorbeam mai sus, al elitelor, dar sacrificiul lui este încă discutat şi discutabil. Îmi vine să cred că o dictatură a vieţii este preferabilă unei democraţii a morţii!

 

MDP:  Este supusă societatea unor falşi formatori de opinie?

       

Av. George Rizescu: Societatea contemporană îşi trăieşte propriul său sistem de valori. Falşii formatori sunt produşii acestei societăţi şi cred că fiecare societate şi-a avut formatorii săi integri sau falşi, cum spuneţi dumneavoastră. Uneori, şi istoria ne este martoră, formatorii falşi au devenit şefi de şcoli filozofice, sfinţi, călugări celebrii, oameni de ştiinţă... Depinde foarte mult din ce unghi privim falsul formator.

 

MDP: Ce consideraţi că reprezintă un atentat la morala creştină şi la pudoare?

      

Av. George Rizescu: Înainte de a exista un atac dinafară asupra creştinismului, cred că este de datoria celor din interiorul creştinismului să dea dovadă de morală şi de pudoare. Am scris o carte pe această temă, „Preotul, prietenul sufletului meu”, o carte bine primită de lumea preoţiei, dar n-am văzut pe nimeni dintre ei cerându-mi părerea... Cred că noi, enoriaşii facem mai mult decât fac o parte din  preoţii cultului creştin pentru apărare acestuia...

       

 

MDP:Cum aţi defini eroismul prezentului? Dar laşitatea?

       

Av. George Rizescu: Fiecare „prezent” îşi are laşităţile sale şi eroismul său. Cele două categorii nu pot fi judecate decât în perspectiva lor istorică. De cele mai multe ori, o „laşitate” a prezentului poate ajunge mai târziu un „eroism” demn de păstrat la icoană. Şi reversul este la fel de posibil.

       

MDP: Priajul de după 1990 a atestat  în funcţii oameni inadecvaţi?

 

Av. George Rizescu: Întotdeauna a existat o critică a „funcţiei” şi a celui ce ocupă funcţia ca atare. De regulă funcţiile, indiferent de domeniul în care sunt înfiinţate ori pe care îl deservesc, au un statut bine definit, iar cei ce le ocupă temporar sunt oameni cu calităţi şi cu defecte normale. Gradul de instrucţie al celui ce ocupă o funcţie de stat, să spunem, este cel ce face diferenţa între funcţionari. Aici ar trebui să adăugaţi gradul de civilitate, personalitatea fiecărui om şi câte alte... Când apar aşa zişii oameni inadecvaţi, cum spuneţi dumneavoastră, întrebările trebuiesc căutate în altă parte, la cei ce aşează pe astfel de funcţii astfel de oameni. De regulă, o funcţie publică se ocupă prin concurs şi ar trebui să nu apară astfel de oameni inadecvaţi...

      

MDP: Ce reprezintă normalitatea şi pacea pentru dumneavoastră?

       

Av. George Rizescu: Şi normalitatea şi pacea sunt trăiri ale individului. Se poate trăi normal şi în pace cu tine însuţi în cea mai anormală şi războinică stare de fapt. Care este problema?

       

       

MDP: Machiavelismul este un „modus vivendi” al unor politicieni?

       

Av. George Rizescu: Este prin natura lui prezent în fiecare dintre noi şi nu neapărat în sufletul politicienilor. Cunosc destui oameni care n-au niciun rol în politică şi sunt machiavelici, parşivi, derbedei, mizerabili... Cum s-ar fi scris altfel „Mizerabilii” ori „Saga lui Igor Salvache”?

 

MDP: Ce ar trebui evacuat din societate ca aceasta să funcţioneze?

        

Av. George Rizescu: Nu ştiu. Suntem aşa cum suntem şi nu ar trebui decât să revenim mai des la valorile noastre moral-creştine. Respectând oamenii, ne respectăm pe noi şi pentru a ajunge la respect există numai şcoala bunului-simţ. Cred că îl avem.

 

MDP: Vom putea vorbi curînd despre „marea restaurare” a geniului politic românesc?

 

Av. George Rizescu: Repet, nu suntem buricul pământului şi nu trebuie să ne propunem să devenim ceea ce nici nu cred că s-ar putea vreodată. Tendinţele astea de exagerare cu calităţile noastre nu fac bine nimănui. Deocamdată am speriat Europa cu apucături dintre cele mai tribalice... Consider că legile noastre îşi gripează motoarele după maladiile celor care le amendează. Legile sunt făcute de oameni pentru oameni. Aşa cum sunt cei ce le fac, aşa suntem şi noi ceilalţi. A transfera anumite calităţi numai unora ar fi o greşeală. Parlamentul este organ ales, este chintesenţa democraţiei prin reprezentarea poporului. Ce nu ne convine? Avem votul la îndemână de fiecare dată. Să-l folosim eficient, conştient şi responsabil. Nu votează nimeni în locul nostru şi nu se duc în Parlament decât oamenii pe care noi îi alegem. Revenim la drama lui Socrate?

 

MDP: Cum înţelegeţi toleranţa? Dar demagogia?

 

Av. George Rizescu: Toleranţa este o stare de fapt. Este o consecinţă a gradului de civilitate la care ajunge fiinţa umană. Este în acelaşi timp şi o stare de spirit individuală. Întotdeauna, cred, toleranţa se raportează la ceva sau la cineva. Nu poţi fi tolerant pur şi simplu, numai pentru că ai un anumit grad de civilitate, precum nici nu poţi fi intolerant dacă nu ai un anumit grad de civilitate. Toleranţa se manifestă foarte bine şi între diferite specii de animale şi nu sunt convins că acolo există vreo noţiune de civilitate, aşa cum o înţelegem noi, oamenii. Toleranţa, repet, o înţelegem numai dacă vrem să ne raportăm la ceva anume şi este extrem de „graduală” în înţelegerea sa profundă. Cu toleranţa pe buze sau în numele ei, de-a lungul istoriei, s-au făcut crime împotriva umanităţii şi nimeni nu s-a sesizat la timpul respectiv că „toleranţa” ar trebui înţeleasă numai în sensul pozitiv al expresiei. Tolerant în raport cu interesele poporului tău, poţi fi găsit de judecata istoriei extrem de intolerant cu interesele altui popor... Nu există încă o judecată a „toleranţei pozitive” pentru ca să ne dăm seama cum ar trebui, în sens profund, să înţelegem fenomenul de toleranţă. Cred că suntem uneori  dispuşi să facem apropieri nejustificate între aşa zisa toleranţă şi „discriminarea pozitivă” de care se tot vorbeşte în ultimul timp, dar asta este deja o altă poveste şi excede, cred, întrebării dumneavoastră. Referitor la demagogie, fără a intra în amănunte, suntem martorii unor definiţii extrem de  „tolerante”, ca să spun aşa, şi nici nu cred că mai pot adăuga eu ceva nou. Ar trebui să ştiţi că am fost o lungă perioadă om politic cu statut de senator, că am studiat toate faţetele demagogiei cu interesul scriitorului de satiră şi umor şi am lăsat mărturie despre felul în care înţeleg eu demagogia în cărţile mele de beletristică. Ce pot să adaug? Este şi demagogia, din păcate, tot o stare de fapt. Dacă s-ar găsi cineva să traducă efectele demagogiei în planul răspunderii penale, cu siguranţă că am găsi termenul introdus la capitolul „infracţiuni” şi atunci, cu siguranţă, viaţa social-politică a neamului nostru ar prinde alt contur.

 

MDP: Se poate vorbi despre o practică a uzurpării elitelor?

       

Av. George Rizescu:  Nu cred  în cei care vorbesc de „ uzurparea elitelor”. Este mult de discutat aici. Ce înţelegem prin elite, la ce tip de societate raportăm termenul de elită, cine face judecata de valoare asupra elitelor? Fiecare tip de societate umană a avut elitele sale. Nu intrăm aici în amănunte, dar nici nu avem dreptul să facem noi ierarhizări între elitele sistemului  feudal şi elitele sistemului capitalist, socialist, comunist etc... Elitele, aşa în termenul general acceptat şi cunoscut de noi, sunt elite şi atât. De foarte multe ori găsim exemple când aşa zisa încercare de uzurpare a unei personalităţi, ce face parte din termenul general al „elitei”, a condus la ambiţionarea respectivului, la declanşarea unor efecte contrarii celor scontate, când respectiva personalitate a reuşit să se definească şi mai bine, să devină în urma acestei „lupte” cu duşmanul, un fel de elită de prim-rang. Cred însă că foarte mulţi dintre frustraţii zilei, care se cred deja intraţi în corpul special al elitelor, se victimizează, cred despre ei ceea ce societatea, prin judecata sa, la fel de specială, nu le poate recunoaşte şi de aici este tot necazul. Uzurparea de care vorbiţi nu este decât drumul sigur spre nemurire. Exemplul cel mai frumos şi uman posibil ni l-a dat Iisus Hristos... Complexitatea „uzurpării” Lui a născut Creştinismul! Un Iisus Hristos „necontestat”, „neuzurpat” n-ar fi putut pătrunde atât de puternic în sufletele oamenilor, n-ar fi ajuns Credinţă, nu l-ar fi mulţumit pe Tatăl Său Ceresc, n-ar fi satisfăcut dorinţa lumii de umilinţele şi înălţările Sacrificiului suprem! Iată de ce, personal am o altă viziune asupra „elitelor” şi asupra felului prin care aceste „elite” reuşesc cu adevărat să-şi facă simţită prezenţa în viaţa Cetăţii şi nu numai.

 

       

MDP: Care ar fi ipotezele de lucru de care ar avea nevoie România să poată supravieţui în Europa?

       

Av. George Rizescu: Să ne iasă din cap că noi suntem buricul pământului. Nu suntem. Suntem un neam ca oricare altul, cu trăirile sale eroice, cu valorile sale excepţionale, dar şi cu problemele sale specifice. Suntem oameni normali şi avem de învăţat de la alţi oameni normali pentru a convieţui frumos într-o entitate  nouă, aşa cum este U.E.

       

Diana Popescu în dialog cu avocatul George Rizescu

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com