Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

INTEVIURI TARDIVE: PLASTICIANA MELANIA CUC

Seria: Interviuri cu personalităţi din ţară şi străinătate

Vizitaţi lucrările Melaniei Cuc la Simeza Agero - artişti români in Revista AGERO >>

George ROCA - redacţia AGERO

 

 

Acesta este un prim interviu din ciclul „Interviuri tardive”, interviuri care trebuia să le public mai de multă vreme şi care, din lipsa de timp, nu au apucat încă să se întâlnescă cu ochii cititorilor. Ştiu şi simt, că mulţi dintre cei cărora le-am pus întrebări şi le-am solicitat date despre domniile lor, au devenit sceptici şi au ajuns chiar să mă privească cu neîncredere, dar îi anunţ pe această cale voi căuta să îmi ţin promisiunile şi totodată le cer scuze pentru întârziere. Unul din aceste personalităţi care îmi face deosebită plăcere să o prezint este doamna Melania Cuc, bine cunoscută scriitoare şi talentat artist plastic.

 

************************************************************************************************************************

 

O cunosc personal de puţin timp, pot zice că mai puţin de un an! Descoperind-o mi-am dat seama că este dotată de Dumnezeu sau de natură cu o mulţime de haruri. La început i-am descoperit talentul de-a scrie în articolele de jurnalistică, eseuri, comentarii sau poezie, publicate în diferite reviste virtuale sau tangibile, ca mai apoi să mă adâncesc în lectura celor 10 volume de proză, care le-a scris în ultimii ani şi care mi le-a dăruit cu plăcere şi bunătate. În luna septembrie a anului 2006 am întâlnit-o la Băile Felix, unde venise să mă vadă, împreună cu soţul, vestitul antrenor de lupte, Dumitru Cuc. De fapt acolo fixaserăm întâlnirea comitetului redacţional al revistei AGERO (http://www.agero-stuttgart.de), comitet din care faceam parte trei români din trei ţări diferite: Lucian Hetco, din Germania, Melania Cuc, din România (şi din când în când şi din Canada, unde locuieşte periade bune de timp la o fiica!) şi subsemnatul din statul australian Noua Galie de Sud sau New South Wales cum zic englezii. Şi culmea, până atunci nu ne văzuserăm „la faţă” niciunul! Ne cunoşteam doar din spaţiul virtual al internetului! Dar acest lucru a fost o garanţie şi de ajuns pentru a deveni din prima clipă prieteni buni! Parca ne cunoşteam de când lumea! Pe parcursul sejurul petrecut în staţiunea balneo-climaterică Baile Felix, s-au creat între noi trainice punţi de legătură, o concordanţă între trei români cu aceleaşi idealuri chiar dacă suntem despărţiţi de distanţe imense şi răspândiţi în trei colţuri ale lumii. Trăiască Internetu’! (sic!)

 

Acolo la Felix, soţii Cuc, ne-au dăruit, atât mie, cât şi lui Lucian Hetco, câte-o icoană! Două minunate icoane pe sticlă, pictate cu talent! Atunci am descoperit că plasticiana care le executase era această doamnă cu ochi de peruzea, doamna Melania Cuc, cea care scrie pictând şi pictează scriind. Curios din fire i-am cerut mai multe amănunte şi astfel am aflat o mulţime de lucruri interesante despre dedicaţia sa în domeniul artelor plastice. 

 

 

George ROCA: Melania, mă uimeşti cu talentele tale multiple! Te ştiam scriitoare, poeta... Membră a Uniunii Scriitorilor, a Uniunii Ziaristilor... redactor la „revista noastră” revistă AGERO, dar nici prin gând nu îmi trecea că te ocupi şi de artă plastică. N-am ştiut până acum că pictezi. Ai putea să îmi spui cum ai început?

 

Melania CUC: Am început să pictez prin 1995, de când am revenit din Bucureşti la Bistriţa. Aici am cunoscut două artiste plastice autentice, Maria Olteanu şi Victoria Fătu- Nalaţiu. De la ele am deprins meşteşugul, dar practic culoarea şi formele prinse în penel m-au atras dintotdeauna, deşi parafrazând poetul, nu credeam să învăţ a picta vreodată!

 

George ROCA: Observ că lucrările tale sunt frumoase, atrăgatoare... executate cu foarte mult profesionalism, cu multă migală. Ţin minte că scriai odată într-un eseu că îţi place să auzi şi să vezi „cum cresc urzicile din brazdă”! Acum înţeleg dece eşti atât de „răbdătoare” şi precisă in detalii şi în compoziţie.

 

Melania CUC: Eu, încă, mă consider amatoare. Mai am multe de învăţat, dar să ştii că în ceea ce fac depun pasiune, caut execuţia cea mai bună, mă informez consultându-mă deseori cu plasticieni consacraţi, compar şi studiez, lucrând deseori aceeaşi temă în mai multe variante. Încerc să pictez viaţa, sufletul oamenilor, natura. Întredevăr, m-am oprit deseori „să văd pe viu cum ies urzicile în brazdă”, să simt ce se mai întamplă în lume. Astfel cunosc şi înţeleg mai bine lumea, pentru a putea scrie şi a picta. Revenind la scris pot spune ca am notat cuvinte desprinse din pictură, precum, Lapis lazuli, numele pietrei galactice din care a fost râşnită făina albastră cu care s-a împodobit, demult, Voroneţul... Lapis lazuli, denumire fascinantă pentru un titlu de carte.

 

George ROCA: Ce gen de pictură practici? Văd ca execuţi minunate icoane pe sticlă. Mai faci şi altfel de pictură.

Melania CUC: Da, am pictat şi pictez şi alt gen de pictură decât cel al icoanelor. Pictez în ulei, acrilic, guaşe, sau acuarele, flori, portrete... natură statică, peisaje sau tematică suprareaistă.  

George ROCA: Foloseşti modele binedefinite, sau te inspiri din lucrările altor pictori care îi admiri?

Melania CUC: Nu am un model nici un stil anume, lucrez din imaginatie şi după cum îmi vine  bine, lucrez pentru mine.

George ROCA: Spune-mi te rog care sunt culorile preferate folosite în lucrările tale.

Melania CUC: Ce întrebare ciudată! Culori preferate pentru a picta! Îţi dezvălui totuşi secretul pentru a-ţi răspunde la întrebare! Deşi folosesc în general toată gama culorilor, prefer ocru, verdele de China, roşu vermillon şi negru.

George ROCA: Cu ce fel de vopsele şi materiale preferi sa lucrezi?

Melania CUC: Cu precădere folosesc culori de ulei şi tuşuri speciale, alteori culori tempera, apoi foiţă de aur, lacuri incolore, materiale de patinare, glazuri, etc.

George ROCA: Care este tematica lucrărilor tale?

Melania CUC: Lucrez pe sticlă, icoane după stilul vechilor iconari de la Mănăstirea Nicula, dar nu numai, foarte adesea şi după chipuri bizantine.

George ROCA: Văd că eşti pasionată de arta veche. Am aflat că pictezi şi pe geamuri (ferestre) vechi. Poţi să îmi dai câteva detalii?

Melania CUC: Ceea ce am adus nou în aceast meştesug al picturii pe sticlă, practicat de mulţi alţii la ora asta în România, este pictura de sfinţi pe geamuri de la ferestre vechi, obţinute de la casele de ţara. Aceste materiale dau icoanelor mai multă autenticitate, frumuseţe, deoarece sticla veche este prelucrată altfel decât cea din zilele noastre. Nu am cunoştinţă să mai fi fost făcut acest exerciţiu înainte de mine, poate...

George ROCA: Unde este atelierul tău de lucru, într-o camera, în natură, la ţară sau la oraş? Ai vreun anotimp preferat, o anumita perioadă a zilei?

 

Melania CUC: Cel mai mult pictez vara, la Archiud, o comună undeva între Bistriţa şi Târgu Mureş, dar am pictat foarte mult şi în Canada, în perioada de aproape doi ani cât am stat acolo. Caut să lucrez într-un loc cât mai liniştit, seren, pentru a mă putea concentra mai bine asupra tematicii, culorii şi compoziţiei.

George ROCA: Ai pictat multe lucrări? Ce faci cu ele, le vinzi, sau ţi-ai transformat casa într-un muzeu personal?

Melania CUC: În ultima vreme am donat multe lucrări, în special icoane, unor organizaţii de caritate, precum cele în folosul femeilor cu cancer de sân. În general tot ce pictez dăruiesc prietenilor!!!

George ROCA: Mă faci să înţeleg că dacă donezi tot, nu îţi poţi permite să participi la expoziţii? Efectiv lucrările tale dispar incontrolabil la persoane cunoscute sau necunoscute ţie.

Melania CUC: George, cred că greşeşti în această constatare! În mare parte ştiu unde mi-ai ajuns lucrările. Unele dintre ele sunt în colecţii particulare din Italia, Franţa, Canada, SUA şi în multe localităţi din Romania. Nu am expus până anul trecut! În 2006 am fost solicitată să particip la mai multe expoziţii, precum două expoziţii la „Turnul cu ceas” din Sighişoara, apoi una la Târgu Mureş, una la Năsăud şi alte două la Bistriţa. Pe simezele enunţate, am expus împreună cu pictoriţa şi poeta Maria Olteanu. La sfârşitul anului am participat la Braşov, la o nouă acţiune de caritate  pentru ajutorarea persoanele supravieţuitoare a maladiilor considerate incurabile.

George ROCA: Dragă Melania, îţi mulţumesc pentru „secretele” dezvăluite si pentru privilegiul de a pătrunde în universul tău artistic şi pentru a dezvălui cititorilor vocaţia ta de  plasticiană.

   A consemnat:  George Roca - redacţia AGERO

Vizitaţi lucrările Melaniei Cuc la Simeza Agero - artişti români in Revista AGERO >>

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)