Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Icoana ce ne ocroteşte

Într-un liceu şi la o grădiniţă din Botoşani

Anchetă de Radu Căjvăneanu

Impresii si pareri personale in FORUM

 

    Împreună cu părintele Vasile Acatrinei, preot paroh,  am vizitat o unitate şcolară reprezentativă de pe raza Parohiei „Sfântul Spiridon” din BotoşaniŞcoala Normală „Nicolae Iorga”, cunoscută îndeosebi sub numele Liceul Pedagogic şi Grădiniţa nr. 5 . Am căutat să aflăm opiniile mai multor profesori şi elevi vizavi de noua provocare lansată la adresa credincioşilor din România, referitoare la prezenţa icoanelor şi a simbolurilor religioase în şcoli. Iată opiniile consemnate la faţa locului:

 

 A scoate icoana din şcoală înseamnă a scoate ceva din sufletul românului

 

Doamna profesoară Viorica Corolea profesor psihopedagog:

- Consider nedemnă această propunere de eliminare a icoanelor din şcoli. Este o acţiune jignitoare,   în primul rând pentru originea  naţiunii române. Şi, în al doilea rând, pentru tradiţia şi civilizaţia românească. Cultura română este o cultură europeană care s-a format prin creştinism, prin respectarea unor reguli de conduită şi norme morale. Se ştie, din istoria civilizaţiei noastre  că primele cărţi româneşti au apărut în sânul bisericilor. Primele caractere din limbajul slavon s-au transformat apoi în caractere latine tot în sânul Bisericii. A scoate icoana din şcoală înseamnă a scoate ceva din sufletul românului.  Acest lucru, la Liceul Pedagogic nici nu a fost pus vreodată în discuţie. Elevii Liceului Pedagogic chiar au făcut cursuri de metodică a predării Religiei în şcoală.  S-a format  o cultură a predării Religiei în şcolile româneşti. Aşadar opinia noastră şi, consider  şi a colegilor noştri,  este de a se păstra icoanele în şcoli. Cred că, dacă veţi vizita şcolile noastre, veţi observa, în fiecare colţ, câte o icoană. În plus, la noi în şcoală, orele încep cu o rugăciune. Elevii se întorc către răsărit şi îşi încep, lecţiile cu binecuvântare dumnezeiască.

- Vorbind strict din punct de vedere psihopedagogic. Consideraţi că pe un elev ateu, l-ar deranja cu ceva prezenţa unei icoane?

- Nu au fost niciodată atitudini vizavi de acest lucru. Nici măcar pe vremea lui Ceauşescu, pe atunci  când  noi, elevii, ne ascundeam când săvârşeam ritualul religios. Îmi amintesc că spunea un filozof: „Eu cred. Dar dacă nu cred şi totuşi există?” Şi un ateu ar trebui să aibă semnul cartezian al îndoielii. Îndoiala este semn al cunoaşterii!.  Noi nu putem impune şi niciodată nu s-a impus o anumită credinţă. Valorile se receptează prin cultură şi prin formare.

 

În cabinetul de Religie mă simt întotdeauna extraordinar

Doamna profesoară Rodica Egner director al liceului:

- Am văzut în mass media anumite luări de poziţie vizavi de ideea unui profesor de la Buzău. Şcolile, comunitatea, în general, s-au manifestat cu fermitate  împotriva ideii de a se scoate icoanele, simbolurile religioase din şcoli. La noi în şcoală, nu noi, profesorii, sau direcţiunea a luat decizia aşezării acestor iconiţe în fiecare clasă, ci elevii înşişi. Elevii au adus icoanele. Ei se simt, parcă, mai în siguranţă, se simt ocrotiţi, în momentul în care pun o iconiţă în clasă. Gestul de a pune icoane în clase nu este ostentativ şi trebuie apreciat ca atare. Şi noi am fost elevi, am fost studenţi. Îmi amintesc că, aproape fiecare aveam în mapă o iconiţă, care ne dădea mai multă  încredere în forţele proprii. Şi copiii noştri, probabil că au aceeaşi atitudine.

În şcoală avem  şi elevi  de alte confesiuni. Le respectăm dreptul la credinţa lor. În momentul în care se ţine ora de Religie ei au libertatea de a rămâne în clasă sau de a părăsi clasa. Fiecare elev de altă confesiune beneficiază de orele specifice confesiunii  din care face parte. De altfel în rubricaţia din catalog, la Religie, fiecare copil este evaluat de către profesorul delegat de confesiunea respectivă. În şcoală, noi  am luat decizia de a realiza şi un cabinet de Religie. Avem profesori valoroşi la Religie, domnul Radu Gonciar şi doamna Delia Holboră, care s-au preocupat de amenajarea cabinetului de Religie. Cabinetul este organizat extraordinar de atractiv. Eu însămi am ore în sala de clasă respectivă şi mă simt extraordinar.

-  Pe parcursul întregii dumneavoastră cariere de profesor şi director v-au trecut prin mână mii de elevi. Dintre aceste mii de elevi – aţi avut cumva reclamaţii cu privire la prezenţa unei icoane în şcoală?

 

- Absolut niciodată! Dar nu numai atât. La începutul fiecărui an şcolar copiii mă întreabă dacă vine şi părintele să ne binecuvânteze. Nu a fost nici un început de an  şcolar şi nici o zi a liceului  - pe 6 decembrie – să nu fie părintele în mijlocul nostru, să nu de dea binecuvântarea. Şi la sfârşitul anului şcolar părintele este în mijlocul nostru iar noi  ne simţim întotdeauna ocrotiţi  şi cu mai multă încredere la început de drum. În fiecare an, în ziua de Sfântul Nicolae, liceul nostru  are spectacol la sala Teatrului.  Şi anul acesta vom fi prezenţi cu un spectacol deosebit în care peste 80 la sută vor fi colinde şi obiceiuri tradiţionale de Crăciun.

- Liceul pe care îl conduceţi a pregătit şi multe generaţii de institutori. Credeţi că prezenţa icoanelor sau participarea la slujbe de binecuvântare  ar influenţa negativ atitudinea lor de viitori dascăli?

-  Nu, niciodată! Nu au avut decât lucruri preţioase de învăţat. Au avut numai de câştigat, vizavi de morală, etică, de tot de înseamnă conduită în societate.

 

Un test în clasa a XI-a H – toţi elevii de acord cu prezenţa icoanelor

Cu permisiunea direcţiunii intrăm într-o sală de clasă, la întâmplare. În colţul dinspre Răsărit este aşezată, discret o icoană a Maicii Domnului. Iată opiniile câtorva elevi:

- Andreea Grindei – are la început  anumite ezitări, în a aborda subiectul dar, până la urmă, se hotărăşte: nu e de acord cu scoaterea icoanelor din şcoli. Iar  când vine vorba, ne arată cu drag iconiţele pe care le are asupra ei. Şi alţi elevi din clasă descoperă, la rândul lor, iconiţele pe care le au asupra lor, în caiete, cărţi, carnetele de note.

Petrovici Lăcrămioara are o altă confesiune decât cea ortodoxă:

- Sunt de confesiune penticostală. Nu sunt împotriva icoanei. Nu mă deranjează cu nimic.

 Iar Ilaş Claudia subliniază:

- Dacă unii cred că Dumnezeu te urmăreşte prin icoane nu este o părere bună, pentru că Dumnezeu te vede oricum. Chiar dacă scoatem icoana, Dumnezeu tot va fi prezent alături de noi. Totuşi nu este bine să scoatem icoanele. Ele ne ajută la unele  probleme pe care le avem, cei care sunt credincioşi vor avea un ajutor.

 

Într-o altă clasă, a XI-a H  încercăm să facem un sondaj între elevi: Ce părere aveţi de prezenţa icoanelor în sala voastră  de clasă. Sunteţi pentru sau împotrivă?

În urma votului a rezultat că toată clasa este de acord cu prezenţa icoanelor în sala de cursuri.

Alexuc Alina, şefa clasei,  a comentat rezultatele testului nostru ad – hoc:

-         Este firesc,

-          pentru că toţi copiii sunt creştini şi îi ajută prezenţa icoanelor. Nu văd motivul pentru care  cei atei sau de altă  confesiune s-ar simţi deranjaţi. Am colegi în liceu de altă religie dar nimeni nu s-a arătat deranjat.

Dumitraş Demetra, clasa a XI – a H adaugă:

- Cred că prezenţa icoanelor este benefică în clasă pentru că ne aminteşte mereu că există un Dumnezeu în Care trebuie să credem. Nu cred că ar trebui să-i deranjeze pe cei de alte religii pentru că au şi ei un dumnezeu al lor şi uitându-se la icoanele noastre, îşi amintesc de dumnezeul  lor. Consider că nici pe cel ateu nu ar trebui trebuie să-l deranjeze prezenţa icoanelor în  şcoală. Ar trebui să accepte realitatea că suntem majoritatea creştini – ortodocşi.

 

Unde este multă cultură este şi multă credinţă

În final  P.C. Vasile Acatrinei ne-a  declarat :

- Aţi văzut în fiecare clasă opinia elevilor şi profesorilor vizavi de Sfintele Icoane. Este un lucru îmbucurător. Liceul Pedagogic este pe teritoriul Parohiei Sf. Spiridon. Mai avem  încă două şcoli – Liceul Agricol şi Şcoala 3. În fiecare an sunt chemat pentru deschiderea anului şcolar, peste tot. Toţi elevii de la aceste trei şcoli vin la biserică, se spovedesc şi se împărtăşesc. Dar procentajul cel mai mare este de la Liceul Pedagogic. Consider că aceasta înseamnă că unde se învaţă mai mult, unde este mai multă cultură este şi mai multă credinţă.   După ce termină liceul şi ajung învăţători mulţi elevi ai Şcolii Normale „Nicolae Iorga” nu uită biserica Sf. Spiridon, fiindcă îşi aduc aminte de vremea când erau elevi. Iată se apropie hramul bisericii noastre. În fiecare an un număr mare de elevi participă la slujbele ocazionate de hramul bisericii şi seara, la Vecernia cu Litie şi a doua zi, la Sfânta Liturghie. Şi de data aceasta îi  aşteptăm pe toţi cu drag!

 

Grădiniţa nr. 5 din Botoşani este  una dintre grădiniţele botoşănene care are un parteneriat fructuos cu Protopopiatul Botoşani. Găsim toţi copiii liniştiţi, desfăşurând activităţile prevăzute în program. Remarcăm că, atât la grupa mare, cât şi la grupa mijlocie micuţii stau cu faţa la colţul cu icoanele. La rugămintea noastră ne arată cum se roagă cu toţi în cor,  la începutul programului, spunând Tatăl nostru şi Înger, îngeraşul meu. Copiii dovedesc mult respect faţă de icoane, spun că sunt frumoase,  că îi ajută să facă binele, au cruciuliţe la gât şi îl aşteaptă cu toţii pe Sfântul Nicolae să le aducă daruri multe.

 

Icoana reprezintă un imbold, o pildă vie pentru copiii de grădiniţă

Doamna Maria Marinuc, directoare a grădiniţei opinează:

 

- Acum este democraţie şi libertate iar fiecare îşi exprimă sentimentele în felul lui. Cine vrea să-şi pună icoane să-şi pună, cine nu – nu. Eu sunt de părere că trebuie să ne păstrăm icoanele în grădiniţă. Noi nu exagerăm cu rugăciunile şi cu religia – ci la nivelul copiilor şi cât ne lasă sufletul pe fiecare. Prin rugăciuni, vorbind despre Dumnezeu,  îi învăţăm pe copii să fie credincioşi, drepţi şi cinstiţi. Altfel, cum este vântul acesta potrivnic  în lume, cu atâta ură, duşmănie şi goană după avere, nu se ştie unde am ajunge. Dacă de mici nu le sădim sentimentul religios, copiii cresc fără nimic sfânt, fără dorinţa de a face bine unul altuia, fără să se ajute între ei. Ar creşte fiecare ca o plantă neîngrijită.

- Am remarcat un fapt. Copiii de la dumneavoastră din grădiniţă au chipurile foarte liniştite. Credeţi că prezenţa icoanei şi a rugăciunii influenţează în mod pozitiv comportamentul lor?

- Eu le explic la nivelul lor că îngeraşii ne însoţesc tot  timpul, mai ales cei buni, care ne învaţă sa facem numai fapte bune. Părintele vine la noi la grădiniţă periodic iar prezenţa sfinţiei sale  ne ajută în mod deosebit.

O întrebăm pe doamna educatoare şi preoteasă  Aneta Acatrinei cum influenţează prezenţa icoanei comportamentul copiilor de grădiniţă:

- Ştim că acei mici nu ştiu să citească şi foarte important pentru rugăciunea lor este icoana. Icoana reprezintă un imbold, o pildă vie pentru ei. Ştiu toţi să se roage, apreciază în mod deosebit icoana, pot să spun că au mult respect şi bună cuviinţă în faţa  icoanei. Uneori chiar îi atenţionez că aici este Doamne – Doamne şi ne vede. Iar ei parcă simt prezenţa lui Dumnezeu alături de noi zi de zi!

La încheiere toţi copiii dau mâna cu părintele Acatrinei, într-un gest care dovedeşte cu multă familiaritate şi apropiere. Fiindcă părintele e un oaspete cunoscut şi totdeauna mult aşteptat la grădiniţa lor.

 

Anchetă de Radu Căjvăneanu

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)