HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Prof. George Baciu

ÎN CETATEA ALBA IULIA

 

 

O primăvară puţin răcoroasă, dar bogată la suflet, ca o fetişcană abia ieşită din iatacul virginităţii. E 9 aprilie şi din Cetatea Basarabilor, când soarele abia se ştergea la ochi cu roua Izvorului Tămăduirii, academicianul Gh. Păun însoţit de câţiva făptuitori de cultură, membrii ai C.I.C. au plecat spre Cetatea Alba Iulia să ducă Ardealului un strop din spiritualitatea argeşeană, la invitaţia Asociaţiei Culturale „Gând românesc, gând european” şi editurii „Gens latina”.Ajunşi în cetatea Bălgradului, argeşenii au dialogat la Casa sindicatelor cu scriitori din Bistriţa Năsăud, Râmnicu Vâlcea, Mehedinţi, Cluj, Iaşi, Sibiu, Sebeş, Aiud şi Alba Iulia, vreme de trei ceasuri şi o eternitate de emoţii. Artizanul întâlnirii a fost dl. Virgil Şerbu Cisteianu, un om-instituţie, a cărei inimă bate cât pentru tot Ardealul şi care s-a gândit să adune la un loc, în Cetatea Întregirii Neamului, făptuitori de cultură românească, spre a pune bazele – cum aveam să aflăm, la finalul întâlnirii – unui Sfat cultural al României Mari.

Sărbătoarea de la Alba, începută la vecernie, a debutat cu prezentarea expoziţiei celor trei artişti plastici prezenţi (Elena Stoica, Ruxandra Socaciu şi Ion Aurel Gârjoabă), lucrările lor fiind apreciate aşa cum se cuvine unor mari artişti, toţi cei peste 100 de participanţi zăbovind „cu luare” aminte în faţa fiecărui tablou. Apoi, literar şi matematic, acad. Gheorghe Păun a prezentat „povestea” CIC-ului, „o şcoală a sufletului unde tot timpul se-ntâmplă ceva”, cum spunea doamna Paula Fulga. Prezentarea cărţilor lansate la Club – şi care abia aveau loc pe trei mese – a  fost o adevărată „lecţie” de cultură generală care a triumfat, cu o noutate ştiinţific „marca” Gheorghe Păun: OXFORD HANDBOOK OF MEMBRANE COMPUTING, în fapt, introducerea unui nou model de calcul, sugerat de structura şi funcţionarea celulei vii). S-a vorbit despre go – „un joc imperial” introdus în România de acelaşi Gheorghe Păun, „cu accentul pe argeşean, nu pe academician” – cum singur se definea.

Şi-au rostit gândurile în proză sau în versuri Aurelia Corbeanu, Ion C. Hiru şi George Baciu, iar Paula Fulga „şi-a prezentat frumosul intimităţii sale spirituale” prin două aranjamente ikebana. „Prelegerea” despre Argeş a însemnat şi un moment muzical, susţinut de Benedict Popescu la teramin. „Ai senzaţia că atingi lumina şi ea cântă”, lămurea dl. Popescu auditoriul curios la ciudăţenia instrumentului său. Privindu-l ai impresia că mângâie nişte fire de păianjen sau strune invizibile. Romanţa interpretată – Pe lângă plopii fără soţ – a ridicat publicul la o tensiune teribilă. Întâlnirea  şi-a tras cortina, după orele 20,00, nu înainte de zicerile celorlalţi scriitori (Maria Vaida, Radu Vasile Chialda, Gheorghe Puiu Răducan, Victor Burde, Ciprian Iulian Şoptică, Gheorghe Florescu, Florian Copcea, Menuţ Maximinian, Elena Cîmpan, Anca Sârghie, Ion Harabagiu – prin mamă argeşean, nepotul prof. Cezar Bădescu din Aref etc.), participanţi la înfiinţarea Cenaclului „Gând românesc,” al cărui preşedinte de onoare a devenit acad. Gheorghe Păun. O prezenţă spirituală de marcă a reprezentat-o Paula Romanescu, o doamnă a sonetului românesc şi traducătoare de mare valoare.

Au existat şi momente „cu lărgământ” sufletesc: Elena Anghel a recitat superb din poetul Gheorghe Păun, iar elevi ai Seminarului Teologic şi ai Colegiului „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia ne-au amintit de sărbătorile pascale şi de nobleţea ardeleanului. Fundaţia „Petre Ionescu-Muscel” şi revista „Pietrele Doamnei” din Domneşti au oferit Asociaţiei Culturale „Gând Românesc,” şi editurii „Gens latina” o Diplomă de suflet, pentru contrbuţia deosebităla promovarea culturii româneşti „de la Carpaţi, până la Marea cea Mare”, iar domnului Virgil Şerbu Cisteianu i-a fost oferit un ATESTATUM de recunoştinţă din partea domnişanilor. Acad. Gheorghe Păun a înmânat aceluiaşi mare promotor cultural – Virgil Şerbu Cisteianu şi Asociaţiei sale – din partea CIC-ului un Hrisov domnesc, ca semn „plecăciune pentru ceea ce făptuiesc româneşte”.

După o noapte tihnită la pensiunea „Perla Mureşului” din Oarda de Jos, sub supravegherea discretă a patroanei, doamna Viorica Cârnaţ şi a lunii cu priviri tricolore, grupul argeşenilor a poposit în comuna Galda de Jos – o localitate aflată „la o aruncătură de băţ” de Alba Iulia, cu 10 sate şi 4852 de locuitori. În faţa primăriei, primarul şi vicele. Frumuseţea locului surprinde călătorul prin istorie şi prin hărnicia localnicului. Atestată documentar pentru prima dată în anul 1287 cu numele de Gald, Galda de Jos este dominată de castelul feudal al familiei Kemeny (din secolul XVII), unde au fost închişi cei cinci ţărani participanţi la răzmeriţa de la Câmpeni în 1782. În 1784 Cloşca a coborât din Mogoş şi Întregalde cu gândul să atace castelul şi să-i elibereze pe cei închişi, dar armistiţiul de la Tibru l-a împiedicat să facă acest lucru. Astăzi castelul adăposteşte Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale.

Primele obiective turistice, menite a încânta privirea şi tăcerea sunt Biserica din Mesentea şi Biserica veche Galda de Jos – monumente istorice cu mare vechime. Localitatea Mesentea (aparţinând comunei Galda de Jos), este dominată de prezenţa unei biserici din piatră, care datează din secolul al XVIII-lea - anul 1778. Potrivit inscripţiei din biserică - din anul 1674 - se pare că aceasta a fost ridicată pe temelia vechii biserici de lemn. Ansamblul pictural al acestei biserici, fidel tranziţiei bizantine, este deosebit de valoros şi aparţine meşterilor Stan Zugravul şi Popovici, încă din anul 1783.

Despre luptele desfăşurate pe aceste locuri       în timpul revoluţiei de la 1848 ne-a vorbit Virgil Şerbu Cisteianu. „Biserica din deal”, cum este cunoscută,  a fost construită pe la 1590 (altarul şi naosul) din piatră de râu şi carieră. „Are o istorie interesantă – ne spune preotul Ioan Drăghici, a cărui figură de sfânt te face să nu-i dai 71 de ani. „Pe locul unei mai vechi biserici, a fost zidită, în 1715, biserica "Naşterea Mariei", monument care îmbină foarte armonios formele unei construcţii de zid cu un acoperiş tipic pentru bisericile de lemn. De plan dreptunghiular, compartimentat cu absida semicirculară decroşată. Cupola de zid pe altar, naos cu bolta semicilindrica de lemn, pronaos tăvănit, turn-clopotniţă de lemn pe pronaos. Pictura murală în navă (1752); resturi de picturi mai vechi pe tâmpla de zid. În 1906 baronul Kemeny propune Blajului construirea unei noi biserici, mai departe de conacul său, urmând ca aceasta să fie stricată. Locuitorii au mers la Budapesta şi au intervenit să nu fie demolată, dar biserica s-a prăpădit de vreme. Marele Nicolae Iorga, trecând pe-aici i-a făcut acoperişul. Asta era prin 1925.”

L-am părăsit pe preotul Drăghici păstrând în memorie înţelepciunea vorbelor sale, parcă venite din vechimea unei istorii suferinde. Aici, unde vremea a sângerat româneşte am găsit un primar harnic şi „destupat la minte” – Romulus Raica – , aşezat de localnici în fotoliul de la primărie încă în 2000. Dacă-l întrebi cum de-a reuşit această performanţă îţi va spune că a fost aproape de semeni, i-a înţeles şi i a încercat să le uşureze viaţa. Prin 2002 a zis „No, hai!” şi s-a apucat de alimentarea cu apă potabilă în comună, proiect finanţat prin programul SAPARD. A mai zis o dată şi a adus pe teritoriul comunei firme puternice economic (Transavia, Albalact ce varsă în buget miliarde de lei. Rezultatul: cea mai bogată comună din judeţ.

„Suntem prima şi singura comună din judeţ cu o asemenea expansiune economică. Pe an avem venituri proprii semnificative, la care o contribuţie majoritară o au aceste companii”, mărturiseşte Romulus Raica. În 2008, companiile Transavia şi Albalact au contribuit la bugetul local cu 449.000 de lei. La sfârşitul anului 2009, contribuţia celor două firme a crescut cu aproximativ 10 la sută, ajungând la suma de 524.228 lei. Primarul Romulus Raica a precizat că banii au fost folosiţi în realizarea unor investiţii absolut necesare pentru localitatea Oiejdea. „Veniturile proprii, la care au o contribuţie majoritară aceste două companii, au fost folosite pentru extinderea şi modernizarea Şcolii cu clasele I-VIII din Oiejdea, pentru extinderea reţelei de apă şi a sistemului de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare, precum şi pentru reparaţii capitale la căminul cultural din localitate“, a mai spus primarul.

Am transcris destăinuirile primarului pentru a vă face să pricepeţi că proverbul „omul sfinţeşte locul” are justificare şi nu numai în plan economico-social, ci şi cultural. Fiindcă în sala căminului cultural, cam pe la ora a unsprezecea a zilei de sâmbătă 10 aprilie, invitaţii din Argeş, Bistriţa Năsăud, Rm. Vâlcea, Sibiu, Mehedinţi au urmărit un spectacol prezentat de cadrele didactice, locuitori şi elevi din Galda de Jos, intitulat: „Noi am putea trăi fără planetă, dar nu putem trăi fără Ardeal”. Cei mai mici galdeni, elevii şcolii generale, au interpretat montajul literar „Horea”, apoi a cântat grupul vocal - Galda de Sus, s-a prezentat obiceiul local „Ursâta”, Ansamblul căminului cultural - Galda de Jos a dansat popular (în frunte juca primarul, îmbrăcat în costum naţional şi cu eşarfa tricoloră la inimă), iar Victoriţa Raica şi Flaviu Cristea – solişti populari – au încins atmosfera. La finalul spectacolului, elevii au amintit – prin parodia „Eu şi modelul meu” – că sistemul valorilor româneşti este în criză şi noi, adulţii, trebuie să rezolvăm cât mai rapid această stare de fapt. Întregul spectacol a fost coordonat de înv. Mihaela Lunca – unul din cadrele didactice cu mari calităţi pedagogice, artistice şi un poet adevărat.

Aplauze, „LA MULŢI ANI!” şi deodată, sala începe să cânte: „Nu-i român cel ce nu simte,/ Ca pe propriul crez moral/ Cele trei cuvinte sfinte:/ Mamă, tată şi Ardeal.” Şi s-a plâns: de bucurie, de tristeţe, de românism, de dor de noi înşine.

România, în Ardeal…

 

Prof. GEORGE BACIU

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com